2ra-1507/14 — Încasarea sumei şi dobânzii de întârziere

prima instanţă – M. Iftodi dosarul nr. 2ra-1507/14 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iuri Havric în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Cervonaia împotriva lui Iuri Havric cu privire la încasarea sumei și dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Iuri Havric, admis apelul declarat de către Tatiana Cervonaia, casată parţial hotărârea Judecătoriei Edineţ din 14 mai 2013 în partea respingerii acţiunii şi în partea dată emisă o nouă hotărâre, prin care pretenţia cu privire la încasarea dobânzii de întârziere a fost admisă, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 16 septembrie 2010, Tatiana Cervonaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Iuri Havric cu privire la încasarea sumei și dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii a indicat că la 03 februarie 2009 i-a împrumutat prietenului său Iuri Havric, 1000 Euro, iar la 20 februarie 2009, încă 500 Euro, în acest sens de către pârât a fost întocmită o recipisă, în care s-a indicat ca termen al rambursării împrumutului, data de 20 februarie 2010. Menţionează că în luna iunie 2009, la rugămintea soţiei pârâtului, i-a împrumutat ultimei pentru necesităţi familiale 250 Euro. Ulterior, la 07 august 2009 i-a mai împrumutat pârâtului încă 1500 Euro, care a indicat în recipisă că a primit de la reclamantă suma de 1750 Euro, obligându-se să-i întoarcă tot la 20 februarie 2010. Afirmă că la 20 februarie 2010 pârâtul nu i-a întors reclamantei suma împrumutată de 3250 Euro.

Susţine că a doua zi s-a adresat către pârât cu cerinţele de a-i întoarce datoria, el însă i-a declarat că nu dispune la moment de aşa sumă bănească, dar o va întoarce neapărat când o va aduna. Mai indică că ulterior de nenumărate ori s-a adresat către Iuri Havric să-i întoarcă datoria, însă acesta nu a întreprins nimic, fapt ce a generat adresarea în instanţa de judecată. Solicită încasarea de la Iurii Havric în beneficiul reclamantei a datoriei în sumă de 3250 Euro şi dobânzii de întârziere în sumă de 292 Euro, iar în total - 3542 Euro. Ulterior, Tatiana Cervonaia a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat să fie încasat suplimentar la suma de 3542 Euro, încă 1000 dolari SUA, conform recipisei din 10 martie 2009, menţionând că la 10 martie 2009 i-a împrumutat pârâtului 1000 dolari SUA.

La 04 martie 2011 Iuri Havric, reprezentat de către Victor Nistor a depus cerere reconvenţională împotriva Tatianei Cervonaia, solicitând încasarea de la Tatiana Cervonaia în beneficiul lui Iuri Havric a sumei de 65000 lei pentru lucrările de construcţie efectuate de ultimul în or. Moscova, taxei de stat şi cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 11 aprilie 2011 a fost restituită cererea reconvenţională înaintată de Iuri Havric împotriva Tatianei Cervonaia cu privire la plata retribuţiilor pentru lucrările prestate, remise lui Iuri Havric încheierea în cauză şi cererea reconvenţională şi explicat lui Iuri Havric că restituirea cererii nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceiaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 29 decembrie 2011 a fost admisă acţiunea parţial, încasat de la Iuri Havric în beneficiul Tatianei Cervonaia datoria din împrumut bănesc în sumă de 3250 Euro şi dobânda de întârziere în mărime de 292 Euro sau echivalentul în lei MD la momentul executării hotărârii, încasat de la Iuri Havric în beneficiul Tatianei Cervonaia cheltuielile de judecată în mărime de 852 lei pentru taxa de stat şi încasat de la Iuri Havric în beneficiul statului diferenţa taxei de stat în sumă de 860 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 mai 2012 apelul declarat de Iuri Havric a fost admis, hotărâre primei instanţe casată şi pricina restituită spre rejudecare primei instanţe.

La 11 februarie 2013 Tatiana Cervonaia a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul ei a datoriei în sumă de 3250 Euro şi dobânzii de întârziere în sumă de 2327,75 Euro. În susţinerea pretenţiilor reclamanta a menţionat că conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei rata medie la creditele acordate au fost în anul 2009 - 12,51%, în anul 2010 - 9,91%, în anul 2011 - 8,75% şi în anul 2012 - 8,28%. Afirmă că pârâtul îi datorează pe lângă suma de 3250 Euro şi dobânda de întârziere în sumă de 598,73 Euro pe anul 2009, 606,15 Euro pe anul 2010, 568,97 Euro pe anul 2011, 553,90 Euro pe anul 2012, iar în total dobânda de întârziere constituie 2327,75 Euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 14 mai 2013 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la Iuri Havric în beneficiul Tatianei Cervonaia împrumutul în mărime de 3250 Euro cu recalcularea în valută naţională la momentul executării hotărârii, taxa de stat în sumă de 852 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 372,80 lei şi în folosul statului taxa de stat în mărime de 712,80 lei, iar capătul de cerere cu privire la încasarea dobânzii de întârziere a împrumutului în mărime de 2327,75 Euro a fost respins. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013 a fost repus Iuri Havric în termen pentru declararea apelului împotriva hotărârii primei instanţe.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Iuri Havric, admis apelul declarat de Tatiana Cervonaia, casată parţial hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă în latura pretenţiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, prin care a fost încasat de la Iuri Havric în beneficiul Tatianei Cervonaia dobânda de întârziere în mărime de 2327,75 Euro sau echivalentul în valuta naţională a Republicii Moldova la data executării hotărârii, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 20 decembrie 2013 Iuri Havric a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei şi hotărârii primei instanţe şi remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că prima instanţă examinând cauza şi adoptând hotărârea în lipsa recurentului a încălcat grav drepturile lui procesuale şi constituţionale, fără a-l înştiinţa pe recurent în modul corespunzător despre data, ora şi locul examinării pricinii, astfel lipsindu-l pe recurent de dreptul de a da explicaţii în susţinerea poziţiei sale referitor la pretenţiile intimatei. Afirmă că la rândul său, instanţa de apel a examinat superficial motivele expuse în cererea de apel declarată de recurent. La fel, invocă că instanţa de apel în motivarea deciziei nu s-a expus asupra niciunui motiv invocat în apel, considerând că astfel cererea de apel declarată de el nici nu a fost examinată.

Susţine că instanţele de judecată au încălcat prevederile art. 26 CPC, menţionând că acestea nu şi-au păstrat imparţialitatea şi obiectivitatea, nu au creat condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, considerând că de aici rezultă că Iuri Havric a fost defavorizat în raport cu cealaltă parte. Indică că totodată, Curtea de Apel Bălţi nu a atras atenţia, în primul rând asupra necitării recurentului de către prima instanţă pentru şedinţa din 14 mai 2013 – ziua adoptării hotărârii. Remarcă că a intenţionat să prezinte în prima instanţă martori, care s-au aflat în situaţie analogică şi ar fi dat depoziţii cu privire la circumstanţele cauzei, contribuind la soluţionarea justă a cauzei.

Solicită Curţii Supreme de Justiţie să atragă atenţia la argumentele expuse în cererea de apel şi care nu au fost apreciate de către instanţa de apel. Menţionează că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu a expediat în adresa recurentului copia cererii de apel cu anexele la aceasta, declarată de către Tatiana Cervonaia, considerând că instanţele i-au încălcat dreptul lui procesual la prezentarea de către el a referinţei pe marginea cererii de apel depusă de către Tatiana Cervonaia. Referitor la necitarea legală de către prima instanţă, susţine că în perioada 18 aprilie 2013 – 29 iunie 2013 el nu s-a aflat pe teritoriul RM, ce se confirmă prin copiile paşaportului care au fost anexate la cererea de apel, ignorate de către instanţa de apel.

Afirmă că Curtea de Apel nu a atras atenţia la semnăturile de pe notificările poştale, care nu pot fi recunoscute ca fiind ale recurentului, mai mult că prima instanţă de nenumărate ori a fost informată de către recurent prin scrisorile din 26 iunie 2012, 08 noiembrie 2012 şi 11 ianuarie 2013 cu solicitarea să expedieze citaţii şi alte documente scrise la o altă adresă unde locuieşte în prezent, împreună cu familia sa, deoarece el şi-a schimbat domiciliul şi din luna mai 2011 locuieşte în mun. Bălţi, str. Independenţei 39, ap. 6. În acelaşi timp, cunoscând cu bună ştiinţă despre schimbarea domiciliului lui Iuri Havric, Judecătoria Edineţ a expediat citaţiile la adresa unde ultimul cu familia lui nu locuiesc.

Consideră inexplicabil că instanţele ierarhic inferioare nu au acordat atenţia cuvenită raportului de expertiză efectuată la iniţiativa recurentului şi achitată de ultimul, şi nici una din instanţe nu s-au expus în hotărârile motivate asupra acestuia, mai mult nici nu au obligat-o pe intimată să-i restituie cheltuielile pentru efectuarea expertizei. Menţionează că nu-i este clar în baza căror motive instanţa de apel a ajuns la concluzia că recurentul a recunoscut în prima instanţă împrumutul bănesc în suma indicată în acţiune, dacă el de la începutul examinării cauzei s-a expus împotriva pretenţiilor Tatianei Cervonaia, motivând că nu a luat de la ultima bani, dar că acestea au fost recipise prealabile cu condiţia că Tatiana Cervonaia i-a promis să-i găsească un loc de lucru în or.

Moscova şi numai după ce va începe lucru conform recomandării acesteia recurentul s-a obligat să-i achite suma indicată în recipise. Mai invocă că instanţele ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. 210 Cod civil. Consideră că în speţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi normele de drept procedural, precum şi că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Iuri Havric nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. De altfel, invocarea recurentului precum că nu a fost citat legal la examinarea cauzei în prima instanţă se constată a fi declarativă, prin prisma prevederilor art. 102 alin. (41) CPC care indică că participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Or, la materialele dosarului sunt anexate citaţia pe numele lui Iuri Havric pentru ședința de judecată din 11 februarie 2013 ora 08.30 şi avizul de recepţie din care rezultă că citaţia a fost recepţionată (f. d. 22, 23 vol. II), avizul de primire, prin care Iuri Havric a confirmat prin semnătură faptul înştiinţării despre data, ora şi locul următoarei şedinţe de judecată - 14 martie 2013 ora 14.00 (f. d. 34 vol. II), precum şi telegrama pentru şedinţa din 15 aprilie 2013, ora 10.00 şi avizele telegrafice (f. d. 44, 45, 46, 47 vol. II). La acest segment, Completul remarcă că citaţia şi telegrama au fost expediate la adresa mun. Bălţi, str. Independenţei 39, ap. 6, unde, după cum susţine recurentul în cererea de recurs, locuieşte împreună cu familia sa din luna mai 2011 şi la care, prin cererile din 15 ianuarie 2013, 21 ianuarie 2013, a solicitat să fie informat despre desfăşurarea procesului (f. d. 15, 18 vol. II).

Astfel fiind, urmează a fi apreciată critic şi invocarea recurentului cu privire la faptul că Judecătoria Edineţ, cunoscând cu bună ştiinţă despre schimbarea domiciliului lui, a expediat citaţiile la adresa unde el cu familia sa nu locuiesc. Cât priveşte afirmaţia recurentului că în perioada 18 aprilie 2013 - 29 iunie 2013 nu s-a aflat pe teritoriul RM, la fel nu poate fi reţinută ca temei de admitere a recursului, deoarece dânsul având la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu în instanţa de judecată, avea şi obligaţia, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (hotărârea din 26 iunie 2012 în cauza Ghirea contra Moldovei), de a urmări desfăşurarea de mai departe a procesului şi de a întreprinde măsurile necesare în vederea protejării drepturilor sale la judecarea cauzei.

Şi argumentul recurentului că instanţa de apel nu a expediat în adresa recurentului copia cererii de apel cu anexele la aceasta, declarată de către Tatiana Cervonaia, astfel încălcându-i dreptul lui procesual la prezentarea referinţei pe marginea cererii de apel, urmează a fi apreciat critic. Aceasta deoarece, din materialele dosarului rezultă incontestabil că odată cu înştiinţarea recurentului despre locul, data şi ora examinării cauzei în ordine de apel, ultimului i-a fost expediată copia cererii de apel depusă de Tatiana Cervonaia, propunându-i-se să depună, cu cel puţin 3 zile înainte de judecarea apelului, noi referinţe şi înscrisuri la dosar (f. d. 104, 105 vol. II). Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Iuri Havric, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iuri Havric ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Iuri Havric se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari