2ra-1588/14 — Rezoluţiunea contractului de donaţie cu repunerea părţilor în poziţia iniţială

prima instanţă – Gh. Bîrsan dosarul nr. 2ra-1588/14 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Boris Rusu împotriva Galinei Rusu şi minorului Dan Rusu cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie cu repunerea părţilor în poziţia iniţială împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Edineţ din 02 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată La 11 iulie 2013 Boris Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Galinei Rusu cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie cu repunerea părţilor în poziţia iniţială.

În motivarea acţiunii a indicat că pârâta îi este noră, fiind căsătorită cu feciorul reclamantului pe nume Artur, care este bolnav. Menţionează că fiind mulţumit de faptul că pârâta a acceptat să se căsătorească cu feciorul lui Boris Rusu, a primit-o în familia lor cu copil, ba mai mult, feciorul a înfiat acest copil şi i-a oferit numele de familia „Rusu”. Afirmă că anul trecut, la 01 martie 2011 a decedat soţia sa şi după decesul ei pârâta permanent îl dojenea, implora să-i doneze ei sau feciorului ei Dan, promiţându-i multe şi de toate.

Susţine că el în vârstă de 70 ani, s-a dat copleşit de promisiunile pârâtei şi crezând-o, a decis să donez gospodăria agonisită pe parcursul a mai bine de 40 ani, minorului Dan, născut la 12 aprilie 1998. Indică că pârâta l-a încredinţat că nu el va fi limitat în posesia şi folosirea bunului imobil, astfel că la 21 iulie 2011 au mers împreună la notarul public S. Nimerenco din Edineţ unde a semnat contractul de donaţie, conform cărui el a donat donatorului Dan Rusu, interesele cărui le reprezenta pârâta Galina Rusu, imobilul constituit din: terenul pentru construcţii cu S-0,2701 ha cu nr. cadastral 4116116.112 şi construcţiile amplasate pe acest teren: casa de locuit individuală cu S-134,6 m2 cu nr. cadastral 4116116.112.01, construcţie accesorie cu S-33,1 m2 cu nr. cadastral 4116116.112.

02, construcţia accesorie cu S-30,9 m2 cu nr. cadastral 4116116.112.03, din sat. Brînzeni, r-l Edineţ. Invocă că după înscrierea contractului de donaţie a gospodăriei după minorul Dan Rusu al cărui tutore era mama sa Galina Rusu, comportamentul ultimei a devenit imprevizibil: îi umilea, blestema, mereu întrebându-l „cînd ai să zdohneşti odată?”. La fel pârâta a început să refuze categoric să participe la îngrijirea soţului Gheorghe Rusu, care este invalid de grupa I, ţintuit la pat, pe motiv că acest lucru îi provoacă dezgust, deoarece miroase urât. Menţionează că la micile abateri şi revoltări a fiului reclamantului, acesta era pălmuit şi dojenit grosolan, târât de picioare pe podea, sau chiar afară pe ciment, unde de obicei dorm câinii, traumatizându-l fizic şi psihic.

Iar toate observaţiile reclamantului şi rugăminţile sale de a nu proceda în acest fel erau ignorate categoric. La fel, afirmă că el împreună cu fiul său trăiesc într-o atmosferă de stres continuu, de batjocură şi disperare, care de zi cu zi îi distruge sănătatea. Susţine că pârâta îşi argumenta comportamentul său neadecvat prin aceea că s-a săturat să fie slugă pe degeaba, deşi la dispoziţie îi era pus întregul buget al familiei, ea personal primea banii şi-i cheltuia fără indicaţii, după propria voinţă. Indică că la 11 august 2012, fără nici o pricina concretă, fără nici o provocare din partea reclamantului, pârâta împreună cu feciorul Dan Rusu s-a năpustit asupra lui, l-a imobilizat şi au început să-l lovească unde nimereau: în faţă, în cap, iar feciorul pârâtei cu cruzime îl lovea în cavitatea abdominală şi în regiunea ficatului, rinichilor şi a vezicii urinare.

Rugămintea imploratoare de a înceta totalmente a fost ignorată, deşi aceste acţiuni îi provocau suferinţe şi dureri insuportabile, mai ales că erau provocate de persoanele pe care le-a adăpostit ca pe oameni apropiaţi şi dragi: a crescut copilul de la 3 luni, l-a dat la grădiniţă, la şcoală, inclusiv la şcoala muzicală din raion, i-a fost alături în caz de boală. Afirmă că scăpând cu greu din mâinile lor l-a apucat pe fiul Gheorghe care zăcea pe coridor şi a ieşit afară cerând ajutor de la oameni străini. Invocă că împreună cu feciorul său au fost nevoiţi să părăsească casa proprie şi să se adăpostim la sora lui, care locuieşte în acelaşi sat - Brînzeni. De asemenea, menţionează că au fost şi ameninţaţi să nu se întoarcă acasă că le vor rupe picioarele, căci casa îi aparţine pârâtei şi feciorului ei.

Mai indică că în urma celor întâmplate l-a cuprins un sentiment de disperare, confuzie şi durere, care i-a fost cauzată pe nedrept. La acest eveniment au fost prezenţi câţiva cetăţeni, ce întâmplător îndeplineau lucrări de construcţie la grădiniţa de copii aflată alături, care le-au acordat ajutorul necesar. Menţionează că prelucrarea lotului de teren de lângă casă cu suprafaţa de mai bine de 27 ari, îi permitea să se întreţină material cu produsele agricole necesare, acum însă prin donaţia nechibzuită s-a lipsit de aceste posibilităţi, o circumstanţă destul de importantă pentru viaţa de toate zilele a reclamantului. Solicită rezoluţiunea contractului de donaţie încheiat şi semnat de Boris Rusu (donatorul) şi Galina Rusu (donatarul) la 21 iulie 2011 şi autentificat de notarul public S. Nimerenco din or.

Edineţ conform cărui Boris Rusu a donat bunul imobil cu nr. cadastral 4116116.112 din sat. Brînzeni, r-nul Edineţ, constituit din terenul pentru construcţii cu S-0,2701 ha, casă de locuit cu S-134,6 m2, construcţia accesorie cu S-33,1 m2, construcţia accesorie cu S-30,9 m2 şi readucerea părţilor în situaţia iniţială, precum şi încasarea de la pârâtă a tuturor cheltuielilor suportate de reclamant legate de soluţionarea litigiului apărut.

Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 13 septembrie 2013 a fost admisă cererea reprezentantului reclamantului şi atras ca intervenient accesoriu minorul Dan Rusu, anul naşterii 12 aprilie 1998. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 02 octombrie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, rezoluţionat contractul de donaţie încheiat şi semnat dintre Boris Rusu şi Galina Rusu (care a acţionat în calitate de reprezentant legal pentru şi în numele fiului minor Dan Rusu a. n. 12 aprilie 1998) la data de 21 iulie 2011 şi autentificat la notarul public Silvia Nimerenco, prin care a fost donat bunul imobil cu n/c 4116116.112 din sat.

Brînzeni, r-nul Edineţ, compus din terenul pentru construcţii cu S-0,2701 ha, casă de locuit cu S-134,6 m2, construcţia accesorie cu S-33,1 m2, construcţie accesorie cu S- 30,9 m2 - aducând părţile în poziţiile iniţiale şi încasat de la Galina Rusu în beneficiul lui Boris Rusu cheltuieli de judecată în sumă de 2100 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de avocatul Ghenadie Odobescu în interesele Galinei Rusu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 martie 2014 Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti cu emiterea unei decizii prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că hotărârea instanţei de judecată este neîntemeiată. Menţionează că conform art. 239 CPC, hotărârea instanţei de judecată trebuie să fie legală şi întemeiată, iar instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată, fapt ce nu a fost luat în consideraţie la emiterea hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel. Afirmă că faptele expuse de către intimat nu corespund nici pe aproape realităţii, fiind doar declarative şi nu probate, au fost spuse de către acesta doar cu scopul de a obţine rezoluţiunea contractului de donaţie. Invocă încălcarea la caz a normelor procedurale.

Astfel, indică că în primul rând cererea de chemare în judecată nu corespunde exigenţilor art. 166 CPC, considerând că la depistarea acestora, reieşind din prevederile art. 171 CPC, judecătorul urma să emită o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicând reclamantului faptul şi acordându-i termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă persoana care a depus cererea nu va lichida neajunsurile, cererea nu se consideră depusă şi împreună cu anexele anexate se restituie reclamantului, invocând că faptul dat a fost ignorat de către instanţă. Susţine că o altă încălcare al normelor de procedură este şi faptul că în cazul procesului dat nu au fost corect atrase părţile în proces cu referire la art. 59 CPC.

Consideră că Galina Rusu nicidecum nu poate fi subiect al litigiului în cauză, deoarece la momentul încheierii contractului de donaţie ea a acţionat ca reprezentant legal al fiului său minor Dan Rusu care urma să fie atras în proces ca pârât, dar nu mama lui - Galina Rusu. Consideră că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu a analizat toate aspectele importante pentru soluţionarea pricinii, fapt ce constituie temei de casare a hotărârii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Galina Rusu, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari