2rac-206/14 — Încasarea cheltuielilor de transport

prima instanţă – Gh. Plămădeală dosarul nr. 2rac-206/14 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către SRL „Paller Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Trans Ager” împotriva SRL „Paller Grup” cu privire la încasarea cheltuielilor de transport, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de SRL „Trans Ager”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 martie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă a constatat: La 19 august 2011 SRL „Trans Ager” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Paller Grup” cu privire la încasarea cheltuielilor de transport.

În motivarea acțiunii a indicat că, societatea a efectuat transportul internaţional pe ruta Republica Moldova către Federaţia Rusă la comanda pîrîtului SRL „Paller Grup” la 24 ianuarie 2011, fapt confirmat prin scrisoarea de transport internaţional (CMR) nr. 0024524, iar ultimul s-a obligat să plătească preţul transportului. Susţine că deşi marfa a fost recepţionată de destinatar la 28 ianuarie 2010, pîrîtul nu a achitat plata pentru serviciile de transport pînă la moment. La 15 august 2011 reclamantul a expediat în adresa SRL „Paller Grup” o reclamaţie, prin care a cerut ca în termen de 3 zile să fie achitate cheltuielile de transport în sumă de 3400 dolari SUA, care însă a rămas fără soluţionare.

Cere reclamantul încasarea de la SRL „Paller Grup” a cheltuielilor de transport în sumă totală de 3400 dolari SUA constituite din 1320 dolari SUA – cheltuielile pentru motorină, 100 dolari SUA - pentru carnetul TIR, 250 dolari SUA – salariul şoferului, 25 dolari SUA – autorizaţia de tranzit pe teritoriul Ucrainei, 500 dolari SUA – motorina consumată pentru frigider, 35 dolari SUA – asigurarea „cartea verde”, 50 dolari SUA – revizia tehnică a camionului, 300 dolari SUA – cheltuielile pentru trecerea frontierei, 820 dolari SUA – profitul societăţii; încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1157,86 lei pentru taxa de stat achitată, 3000 lei cheltuieli de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 martie 2013, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de SRL „Trans Ager”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 martie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la SRL „Paller Grup” în beneficiul SRL „Trans Ager” a cheltuielilor de judecată în sumă de 3400 dolari SUA, cheltuielile de judecată în sumă de 4157,86 lei suportate la examinarea pricinii în prima instanţă şi 868,40 lei suportate la examinarea pricinii în instanţa de apel. La 12 februarie 2014 SRL „Paller Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei a aplicat o normă materială care nu trebuia aplicată şi anume art. 1398 al. (1) şi art. 1075 al. (1) Cod civil. Sunt neîntemeiate pretenţiile SRL „Trans Ager” privind încasarea cheltuielilor de transport de la SRL „Paller Grup”, în cazul în care la rubrica din compartimentul nr. 26 al CMR lipsesc careva date în acest sens. Or, în opinia recurentului, cheltuielile date urmau a fi suportate de către firma din Federaţia Rusă – SRL „Fruct-Logistic”. A mai menţionat că, intimatul nu a prezentat probe confirmative privind cheltuielile de transport real suportate de SRL „Trans Ager”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 06 noiembrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului (f.d. 77) şi recepţionată de acesta la 12 decembrie 2013 (f.d. 83). Or, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 12 februarie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. După cum s-a stabilit, prin acţiunea înaintată SRL „Trans Ager” solicită încasarea de la SRL „Paller Grup” a cheltuielilor de transport în sumă de 3400 dolari SUA, constituite din 1320 dolari SUA – cheltuielile pentru motorină, 100 dolari SUA - pentru carnetul TIR, 250 dolari SUA – salariul şoferului, 25 dolari SUA – autorizaţia de tranzit pe teritoriul Ucrainei, 500 dolari SUA – motorina consumată pentru frigider, 35 dolari SUA – asigurarea „cartea verde”, 50 dolari SUA – revizia tehnică a camionului, 300 dolari SUA – cheltuielile pentru trecerea frontierei şi 820 dolari SUA – profitul societăţii, motivîndu-şi pretenţiile pe faptul că la 24 ianuarie 2011 a efectuat transportarea mărfii SRL „Paller Grup” spre Federaţia Rusă.

Capitolul XII Cod civil reglementează dispoziţiile generale cu privire la transport, iar secţiunile 2 şi 3 din capitolul dat prevăd transportul de persoane şi, respectiv, transportul de bunuri. Prin contract de transport, în sensul art. 980 al. (1) Cod civil, o parte (cărăuşul, transportor) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită. Art. 994 Cod civil prevede forma contractului de transport care, conform regulii generale, trebuie să fie întocmit în formă scrisă. Acest înscris are o denumire specială, care este, de regulă, scrisoarea de trăsură, sau după caz, conosamentul sau alt document echivalent.

Materialele pricinii atestă că, SRL „Paller Grup”, SRL „Trans Ager” și SRL „Fruct-Logistic” (cu sediul în Federația Rusă) la 24 ianuarie 2011 au convenit asupra transportării internaționale a mărfii, fiind eliberat în acest sens CMR nr. 0024524 (f.d. 6). Prin acțiunea înaintată reclamantul pretinde la încasarea de la SRL „Paller Grup” a cheltuielilor pentru transportarea internațională a merelor proaspete către SRL „Fruct-Logistic” în or. Rostov-Na-Donu, Federaţia Rusă. Conform art. 512 al. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face.

Art. 514 Cod civil prevede că, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat. Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării, conform art. 610 al. (1) şi al. (3) Cod civil. Art. 754 al. (1) Cod civil stipulează prevederi privind cheltuielile de vînzare a unui bun mobil şi anume, cheltuielile de predare a bunului mobil, în particular de măsurare, cântărire şi ambalare, sunt puse în sarcina vânzătorului, iar cheltuielile de primire şi transportare a bunului din locul încheierii contractului sunt puse în sarcina cumpărătorului, dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Prin prisma normei date, părţile sunt în drept să stipuleze în contract cine va suporta cheltuielile de vânzare a bunului. Dacă părţile nu au stipulat în contract cine va suporta cheltuielile de vânzare, atunci cheltuielile de predare a bunului vor fi suportate de vânzător, iar cheltuielile de preluare şi transport vor fi suportate de cumpărător. Referitor la cheltuielile de transport este necesar de remarcat, că acestea depind de locul încheierii contractului, deoarece dacă părţile nu au stipulat expres în contract cine va suporta cheltuielile de transport, atunci cumpărătorul, în baza prezentului articol este obligat să suporte cheltuielile de transport de la locul încheierii contractului şi până la destinaţie.

Prin urmare, în situaţia în care contractul a fost încheiat la sediul vânzătorului, cumpărătorul va suporta cheltuielile de transportare de la sediul vanzătorului, iar când contractul a fost încheiat la sediul cumpărătorului, obligaţia de transportare a bunului până la locul încheierii contractului revine vânzătorului. În acest caz cumpărătorul va suporta cheltuielile de transport de la sediul său şi până la locul de destinaţie. Or, din conţinutul Scrisorii de Transport Internaţional (CMR) nr. 0024524 din 24 ianuarie 2011, care prin sine prezintă un contract de transport, nu rezultă că cheltuielile de transport urmează a fi suportate de către SRL „Paller Grup”. În circumstanţele date, sunt aplicabile litigiului dat prevederile art. 754 al.

(1) Cod civil care expres indică că, cheltuielile de transportare a bunului sunt puse în sarcina cumpărătorului, avînd în vedere că în contract nu este prevăzut altfel. În acest sens, Colegiul reţine şi p. 1 din Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (CMR) încheiată la 19 mai 1956 la Geneva, la care a aderat Republica Moldova la 02 martie 1993 prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1318, prevede că prezenta Convenţie se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe şosele cu vehicule, cînd locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două ţări diferite, dintre care cel puţin una este ţară contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea participanţilor la contract.

În aceeaşi ordine de idei art. 4 din Convenţie stipulează că, proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură, iar conform art. 6 lit. i) din Convenţia dată, scrisoarea de trăsură trebuie să conţină inclusiv date privind cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vamă şi alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi pînă la eliberare). Contrar normelor enunţate, CMR-ul nr. 0024524 din 24 ianuarie 2011 nu conţine careva date privind cheltuielile de transport şi nici un oarecare alt contract între părţi nu a fost prestabilit, cu indicarea detaliată a obligaţiilor fiecăruia ce-i revine. Or, sarcina probaţiunii existenţei, precum şi a mărimii cheltuielilor revine creditorului, în cazul dat a SRL „Trans Ager”, care trebuie să demonstreze că ar fi putut şi a trebuit să obţină anumite venituri.

Totodată, necesitatea şi devizul acestor cheltuieli trebuie să fie confirmate prin probe veridice, să fie neexagerate. Înscrisul de la f.d. 32 nu poate fi apreciat ca o probă veridică şi pertinentă de confirmare a cheltuielilor de transport suportate de intimat, în cazul în care acesta prin sine constituie un simplu calcul matematic, fără a fi confirmat prin alte probe. În urma celor menţionate, prima instanţă corect a respins acţiunea SRL „Trans Ager” ca neîntemeiată. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către SRL „Paller Grup”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Trans Ager” împotriva SRL „Paller Grup” cu privire la încasarea cheltuielilor de transport. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Galina Stratulat