2ra-1456/14 — Evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ

prima instanţă: I. Mînăscurtă dosarul nr.2ra-1456/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, M. Guzun ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Croitor Iarosval, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova împotriva lui Croitor Iaroslav cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 04 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 31 ianuarie 2013, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Croitor Iaroslav cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin pct. 1 al Procesului-verbal al şedinţei Colegiului Ministerului Finanţelor nr. 15/4 din 28 iulie 1997, s-a decis redistribuirea camerelor din căminul nr. 2, din str. Petru Zadnipru 4/3 mun. Chişinău, pentru lucrătorii ministerului, organelor din subordine şi salariaţilor CA „Asito” SA. Astfel, prin ordinul de repartiţie nr. 630 din 26 ianuarie 1998, pîrîtului Croitor Iaroslav care avea calitatea de salariat al CA „Asito” SA i-a fost repartizată camera nr. 805 din căminul respectiv.

Potrivit procesului verbal nr. 3/4 din 23 octombrie 2010, Colegiul Ministerului Finanţelor în scopul asigurării cu spaţiu locativ a angajaţilor săi a decis excluderea din pct. 1 al Procesului-verbal al şedinţei Colegiului Ministerului Finanţelor nr. 15/4 din 28 iulie 1997 a sintagmei „CA „Asito” SA, camerele 208, 209, 211, 304, 310, 702, 705, 709, 711, 712, 805, 809”. Susţine că prin scrisoarea nr. 19-09/975 din 13 iunie 2011 Croitor Iaroslav a fost preavizat despre faptul rezilierii raporturilor de locaţiune în privinţa camerei nr. 805 după expirarea termenului de 3 luni din momentul recepţionării acestei scrisori şi necesitatea eliberării camere în care locuieşte cu informarea administratorului 1 căminului despre acest fapt şi transmiterea cheilor, însă careva măsuri în acest sens de către pîrît nu au fost întreprinse.

Solicită evacuarea pîrîtului Croitor Iaroslav cu membrii familiei sale din camera nr. 805 a căminului nr. 2, situat în mun. Chişinău, str. P. Zadnipru 4/3, fără acordarea altui spaţiu locativ. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 04 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă şi dispusă evacuarea a lui Croitor Iarosval împreună cu membrii familiei sale din odaia nr. 805 al căminului nr. 2 din str. P. Zadnipru 4/3, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ.

La 11 martie 2014, Croitor Iaroslav a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului recurentul Croitor Iaroslav a invocat că în cadrul examinării cauzei instanţa de apel a încălcat esenţial normele de drept material şi nu a aplicat legea care urma să fie aplicată. Astfel, consideră recurentul că motivele invocate de intmat pentru încetarea raporturilor de locaţiune dintre părţi nu se încadrează în prevederile legale şi nu constituie temei de evacuare a familiei sale din odaia în care locuieşte, el nefăcînd parte din persoanele stipulate în art. 113 al Codului cu privire la locuinţe care pot fi evacuate fără a li se acorda o altă încăpere de locuit.

Mai mult decît atît, menționează recurentul că la moment este angajat al unei instituţii de stat, alt spaţiu locativ nu i-a fost repartizat, iar ca urmare a deciziei pronunțate de instanţa de apel este nevoit ca împreună cu familia să rămînă în stradă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Croitor Iaroslav este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Croitor Iaroslav nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. 2 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Croitor Iaroslav asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Croitor Iaroslav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, D i s p u n e : Recursul declarat de către Croitor Iaroslav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 3