2ra-23/14 — Recunoaşterea detenţiei în condiţii inumane şi degradante şi recuperarea prejudiciului material

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-2700/12 Judecător: V.Gâsca Curtea de Apel Chişinău Judecători: S.Arnăut, E.Clim, N.Vascan Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iuliana Oprea Judecători: Valentina Clevadî, Liliana Catan, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, judecînd recursul declarat de Verdeş Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Verdeş Ion împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind încasarea prejudiciului material şi recunoaşterea executării pedepsei în condiţii inumane, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, CONSTATĂ : La 16.05.2008 Verdeş Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului material şi recunoaşterea executării pedepsei în condiţii inumane.

În motivarea acţiunii, reclamantul Verdeş Ion a indicat că a fost deţinut în instituţii penitenciare timp de 8 ani, dintre care de la 17.05.2007 pînă la 20.12.2008 în penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău, unde a fost etapat din Colonia nr.4 din Coloniţa în legătură cu examinarea în instanţele de judecată a acţiunilor sale civile, unde condiţiile de detenţie i-au fost înrăutăţite mai mult, alimentaţia fiind proastă, la un nivel de 30-40 % din normele minime alimentare stabilite prin Hotărîrea Guvernului nr.609 din 29.05.2006, reclamantul fiind nevoit să se alimenteze suplimentar din mijloace financiare proprii, obţinute în timpul detenţiei şi de la rudele sale. Solicită reclamantul Verdeş Ion admiterea acţiunii, încasarea din contul pîrîtului a restului de 60 % din alimentaţia sa pentru anii cît a fost deţinut în sumă totală de 480 000 lei şi recunoaşterea executării pedepsei în condiţii inumane şi degradante.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 octombrie 2010, cererea de chemare în judecată a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material 1 în mărime de 480 000 lei şi recunoaşterea deţinerii reclamantului în condiţii inumane şi degradante. Ministerul Finanţelor a RM a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea pretenţiilor privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea apelului apelantul a indicat că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile art. 1404 şi 1405 CC şi art. 6 al Legii cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de drept, ce prevăd expres cazurile în care se repară prejudiciul material, în speţa dată nefiind întrunite condiţiile stabilite de aceste norme, nefiind întrunite nici condiţiile stabilite de art. 1422 CC pentru încasarea prejudiciului moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2011 a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28.10.2010 şi emisă o hotărîre nouă prin care a fost respinsă acţiunea lui Verdeş Ion.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05.10.2011 a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 30.03.2011 şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de apel. Rejudecînd cauza, Curtea de Apel Chişinău la 14.06.2012 a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28.10.2010 şi a emis o hotărîre nouă prin care a respins acţiunea lui Verdeş Ion. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că pretenţiile reclamantului sunt vădit neîntemeiate, deoarece prejudiciu cauzat în mărime de 60% pentru alimentaţia pe care nu o primea, nu constituie nici prejudiciu efectiv şi nici un venit ratat şi astfel nu poate fi pretins de a fi reparat din contul statului, în sensul art. 14 CC.

Considerînd ilegală decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, Verdeş Ion a contestat-o cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, solicitînd casarea ei şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În argumentarea cererii sale recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept procedural, deoarece instanţa de apel a admis apelul în afara termenului de 20 zile, prin ce a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană. La fel a menţionat că intimatul nu a contestat încheierea executorului judecătoresc Chiosa Anatolie din 11.11.2010, forţa probantă a căreia rămîne în afara deciziei adoptate. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, a fost ridicată de la examinare în ordine de recurs pricina civilă în cauză şi remis la Judecătoria Rîşcani, mun Chişinău, iar ulterior la Curtea de Apel Chişinău pentru corectarea erorilor de ordin material admise la adoptarea hotărîrilor.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun Chişinău din 28 ianuarie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, a fost rectificată data adoptării hotărîrii din 18.10.2010 în 28.10.2010. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, în temeiul art. 249 CPC, a fost corectată decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012 prin 2 substituirea datei hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun Chişinău din 18.10.2010 în data corectă a adoptării hotărîrii de 28.10.2010. În instanţa de recurs cauza a fost restituită la 25.04.2014. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Verdeş Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, prin care solicita încasarea din contul pîrîtului a restului de 60 % din alimentaţia sa pentru anii cît a fost deţinut în sumă totală de 480 000 lei şi recunoaşterea executării pedepsei în condiţii inumane şi degradante.

Prima instanţă a admis intgral pretenţiile reclamantului. Instanţa de apel a casat această hotărîre şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. După cum atestă actele dosarului, Verdeş Ion a fost condamnat prin decizia Tribunalului Chişinău din 19 decembrie 2001 în baza art. 123/1 alin. (2) şi art. 39 al Codului penal la 10 ani închisoare cu încasarea în beneficiul părţii vătămate a prejudiciului material în mărime de 239 000 lei. În baza încheierilor Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 septembrie 2008 şi din 08 septembrie 2008, reclamantul a fost etapat în Penitenciarul nr. 13 Chişinău.

Verdeş Ion a susţinut că din momentul transferării în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău, a primit o alimentaţie proastă şi era nevoit să se alimenteze din surse proprii şi cu ajutorul rudelor în volum de 60 %, diferenţă pe care nu o primea în timpul aflării sale în instituţia penitenciară vizată conform normativelor stabilite prin hotărîre de Guvern şi pe care o echivalează în cuantum bănesc în mărime de 480 000 lei. În acest sens, instanţa de recurs reţine că, contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, nu au fost prezentate probe pertinente, admisibile şi concludente, prin care să se confirme întinderea prejudiciului suportat de recurent în urma procurării de către acesta din mijloace financiare proprii a alimentării suplimentare, motiv pentru care Colegiul constată că Verdeş Ion nu şi-a onorat obligaţia de a dovedi temeinicia pretenţiilor invocate şi cuantumul prejudiciului cauzat în acest mod.

Or, nu s-a constatat că cheltuielile suportate de intimat în legătură cu procurarea alimentaţiei suplimentare, ar fi echivalente cu rata alimentaţiei pe care 3 nu a primit-o de la instituţia penitenciară, nefiind stabilit nici faptul suportării de către reclamant a unor astfel de cheltuieli, iar acte confirmative în acest sens nu au fost prezentate instanţei de judecată. Colegiul consideră neîntemeiată şi afirmaţia recurentului cum că instanţa de apel a admis apelul în afara termenului de 20 zile, prin ce a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană. Potrivit art. 362 alin. (1) CPC în vigoare la acel moment, termenul de declarare a apelului este de 20 zile de la data comunicării hotărîrii motivate dacă legea nu dispune altfel.

Termenul de apel curge şi în cazul comunicării concomitente a hotărîrii şi a somaţiei de executare. Dacă apelul se face înainte de comunicarea hotărîrii, aceasta se consideră comunicată la data depunerii apelului. Astfel, nu a fost constatat că apelanta Ministerul Finanţelor ar fi recepţionat concomitent cu somaţia de executare şi hotărîrea instanţei de fond, iar la materialele cauzei nu există nici un înscris ce ar dovedi recepţionarea hotărîrii motivate de către apelant anterior datei indicate de acesta. Mai mult ca atît, în şedinţa de judecată din 28.10.2010 reprezentantul Ministerului Finanţelor nu s-a prezentat şi nu a cunoscut despre hotărîrea emisă pe cauza dată. La fel din materialele cauzei rezultă că reprezentantul Ministerului Finanţelor a recepţionat hotărîrea motivată la data de 24.11.2010, pentru care fapt s-a semnat în dosar.

Prin urmare, instanţa de apel just a stabilit că cererea de apel depusă de Ministerul Finanţelor la 08.12.2010 a fost înaintată în termen. Nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel nici afirmaţia recurentului cum că intimatul nu a contestat încheierea executorului judecătoresc Chiosa Anatolie din 11.11.2010, forţa probantă a căreia rămîne în afara deciziei adoptate. Or, încheierea executorului judecătoresc Chiosa Anatolie din 11.11.2010, a fost emisă în vederea primirii şi intentării procedurii de executare în baza titlului executoriu eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28.10.2010, care ulterior a fost anulată prin decizia contestată.

Referitor la pretenţia privind recunoaşterea detenţiei în condiţii inumane şi degradante, instanţa de apel corect a statuat că nu poate fi înaintată către Ministerul Finanţelor al RM, deoarece funcţiile acestuia se limitează, potrivit stipulărilor pct. 5 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor al RM, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1256 din 14.11.2008, doar la: acumularea veniturilor la bugetul public naţional; gestionarea finanţelor publice; controlul utilizării conform destinaţiei a finanţelor publice; administrarea datoriei de stat şi a garanţiilor de stat; asigurarea monitoringului economico-financiar al activităţii întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital public sau majoritar public; conformarea cadrului legal în domeniul bugetar-fiscal la standardele şi practicile europene şi internaţionale; administrarea resurselor financiare alocate Ministerului ca executor primar de buget; formarea şi dezvoltarea profesională a resurselor umane în sistemul financiar.

Prin urmare, instanţa de apel corect a constatat că, în lipsa unor pretenţii întemeiate de ordin material, Ministerul Finanţelor nu poate avea calitatea de pîrît referitor la pretenţiile privind recunoaşterea condiţiilor inumane şi degradante de detenţie a reclamantului. 4 În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate de Verdeş Ion. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Vedeş Ion.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012 şi închieirea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Verdeş Ion împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind încasarea prejudiciului material şi recunoaşterea executării pedepsei în condiţii inumane. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Valentina Clevadî Liliana Catan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 5