2ra-1035/14 — Anularea înregistrării mărcii

prima instanţă: A. Minciună dosarul nr. 2ra-1035/14 DECIZIE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Floarea Soarelui”, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Floarea Soarelui” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Florio Milenti”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării drepturilor exclusive, anularea înregistrării mărcii și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 16 iulie 2013, SA „Floarea Soarelui” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Florio Milenti”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării drepturilor exclusive, anularea înregistrării mărcii și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că este titularul de drepturi asupra mărcii „Floris” (verb.) nr. R 8739 din 04 iunie 2002, înregistrată în clasa 29 CIPS, „Floris” (comb.) nr. 24100 din 21 martie 2013, care a fost recunoscută ca fiind notorie începând cu 01 ianuarie 2009 în clasele 29 şi 30 CIPS prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, menţionînd că marca „Floris” nr. 24100 reprezintă aspectul grafic al cunoscutei etichete utilizate la marcarea uleiurilor. Susţine că pîrîtul utilizează combinaţia „Florio Milenti” în cadrul unei etichete pusă pe produsele din clasa CIPS 29, pe uleiuri alimentare, utilizînd pentru marcarea produselor proprii un semn care este similar mărcii „Floris”, fiind de fapt o imitație a acesteia, însă consumatorii le asociază.

Invocă că la 27 noiembrie 2008 reclamantul a formulat contestaţie împotriva înregistrării mărcii „Florio Milenti”, însă la 12 mai 2009 contestaţia a fost respinsă, fiind decisă înregistrarea mărcii respective. Menționează că fabricarea şi comercializarea produselor marcate cu semnul „Florio Milenti”, similar mărcii reclamantului „Floris” cunoscută de un cerc nelimitat de persoane, constituie acte îndreptate pentru obţinerea unor foloase necuvenite pe seama notorietăţii brandurilor şi produselor SA „Floarea Soarelui” marca „Florio Milenti”, fiind de fapt o imitaţie. Exclusivitatea dreptului oferit la înregistrarea mărcii „Floris”, îi oferă posibilitatea de a se opune utilizării de către persoane terţe a mărcilor similare şi identice mărcii sale, inclusiv să se opună înregistrării de mărci identice, similare sau care imită marca sa.

Reclamantul afirmă că la caz se atestă o similitudine pronunţată între marca reclamantului - „Floris” şi marca pârâtului - „Florio Milenti”, şi se atestă identitatea de produse pentru care acestea au fost desemnate - produsele din clasa CIPS 29, ceea ce în opinia sa duce la crearea unui risc sporit de confuzie în rândul consumatorilor. Insistă că marca „Floris” a fost recunoscută notorie, aceasta fiind pe larg cunoscută în rândul consumatorilor. Similitudinea dintre semnele menţionate a fost atestată şi de către specialiştii în domeniul terminologiei, astfel că prin scrisoarea Centrului Naţional de Terminologie nr. 29 din 02 iulie 2013, aceştia au constatat că între semnele verbale „Floris” şi „Florio Milenti” există similitudine fonetică şi grafică.

Mai indică reclamantul că, în practică, similitudinea acestor două mărci urmează a fi apreciată în funcţie de eventuala confuzie creată în rândul consumatorilor în ceea ce priveşte produsele pentru care acestea au fost desemnate. Luînd în consideraţie gradul înalt de cunoaştere în rândul consumatorilor a mărcii „Floris”, reclamantul consideră că înregistrarea şi utilizarea de către pârât a mărcii „Florio Milenti” duce la producerea în rândul consumatorilor a confuziei, marca pârâtului reprezintă o imitaţie a mărcii reclamantului, ceea ce poate induce în eroare consumatorul. La fel consideră că fabricarea şi comercializarea de către societatea pârâtă a unei mărci similare mărcii reclamantului duce la încălcarea drepturilor exclusive asupra mărcii acestuia.

Solicită anularea înregistrării mărcii „Florio Milenti” nr. 18678 din 06 august 2009, nr. de depozit 021678 din 09 august 2007 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2013, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. La 07 octombrie 2013, reclamantul SA „Floarea Soarelui” a depus o cerere de completare a acţiunii, în care a invocat că reieșind din prevederile Capitolului VI al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, admiterea pretențiilor în privința încălcării drepturilor ce izvorăsc din înregistrarea sau recunoașterea notorie a mărcilor este dependentă de constatarea existenței acestei încălcări.

Solicită constatarea faptului încălcării de către SRL „Florio Milenti” a drepturilor exclusive ale SA „Floarea Soarelui” cu privire la marca „FLORIS” prin faptul înregistrării şi utilizării mărcii similare „Florio Milenti”, anularea înregistrării mărcii „Florio Milenti” nr. 18678 din 06 august 2009, nr. de depozit 021678 din 09 august 2007, și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 11940,45 lei. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 28 ianuarie 2014, SA „Floarea Soarelui” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurentul SA „Floarea Soarelui” a invocat că în cadrul examinării cauzei prima instanță a interpretat în mod eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menționează că prima instanță a dispus respingerea acțiunii fără a aprecia probele prezentate în confirmarea cerințelor înaintate și contrar prevederilor art. 130 al. (4) CPC, nu a reflecta în hotărîre motivele concluziilor sale despre admiterea doar a probelor prezentate de intimat cu atît mai mult că acestea sunt insuficiente și nu combat circumstanțele invocate în susținerea cerințelor acțiunii. Susţine că la emiterea hotărîrii, prima instanță referindu-se doar la colajul unor etichete prezentate de intimat nu a explicat în ce măsură aceste etichete combat faptul că combinația „Florio Milenti” nu este o imitație a mărcii „FLORIS”, iar între semnele verbale „Florio Milenti” și „Floris” nu există similitudine fonetică și grafică.

Consideră că aprecierea probelor de către prima instanță a fost arbitrară, iar proba prezentată în susținerea concluziei este insuficientă în raport cu celelalte probe contradictorii ce se conțin la materialele cauzei, motiv din care soluția primei instanțe este eronată. Mai invocă recurentul că prima instanță neîntemeiat a concluzionat că SA „Floarea Soarelui” nu beneficiază de exclusivitate asupra semnelor sale „Floris” deoarece nici Registrul public al mărcilor înregistrate și nici Certificatul de înregistrare a mărcii nu conțin mențiuni despre careva elemente ale mărcii asupra cărora nu s-ar extinde dreptul exclusiv, iar la momentul înregistrării mărcii AGEPI examinează și decide în privința căror elemente ale semnului nu se v-a extinde dreptul exclusiv, în speță semnele „Floris” fiind înregistrate fără nici o limitare.

Ca urmare, prima instanță a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 9 alin. (1) art. 8 și art. 22 al Legii privind protecția mărcilor și a argumentat soluția pe faptul că reclamantul nu a probat existența riscului de confuzie fără a da apreciere concluziei Centrului Național de Terminologie din care rezultă existența similitudinii fonetice și grafice a semnelor „Florio Milenti” și „Floris” și probele prezentate în confirmarea faptului că semnele discutate sunt similare. Totodată, susține recurentul că dreptul exclusiv al său se extinde asupra oricăror acțiuni în măsura în care acestea creează riscul de confuzie pentru consumator, iar în cadrul examinării cauze a fost demonstrat cu certitudine faptul că utilizarea semnului „Florio Milenti” creează un pericol de confuzie, care este suficient de previzibil pe seama similitudinii fonetice și grafice a acestuia cu semnul „Floris”.

De asemenea invocă că la emiterea hotărîrii prima instanță nu a dat apreciere studiului sociologic cu privire la notorietatea mărcii „Floris”, diplomele obţinute pe parcursul timpului cu ocazia diferitor evenimente de către marca „Floris” și decizia Curții Supreme de Justiție din 03 aprilie 2013 privind recunoaşterea notorietăţii etichetei „Floris”, înscrisuri ce demonstrează incontestabil notorietatea şi renumele produselor respective, circumstanţă de care intimatul profită nejustificat, încercând să asimileze propriile produse cu renumele mărcii „Floris”.

În context afirmă recurentul că instanţa de fond în partea aprecierii întinderii drepturilor recurentului asupra mărcii și în partea aprecierii aplicabilităţii circumstanţei riscului de confuzie a interpretat în mod eronat legea, iar în partea constatării lipsei de încălcări nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, inclusiv prevederilor art. 6 bis, art. 10 bis din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia motivată a hotărîrii primei instanţe din 15 noiembrie 2013 a fost recepţionată de către reprezentantul recurentului la 05 decembrie 2013, fapt confirmat prin recipisa semnată de ultimul (f.d.

98). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 28 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Din materialele dosarului rezultă că SA „Floarea Soarelui” este titularul de drepturi asupra mărcii „Floris” (verb.) nr. R 8739 din 04 iunie 2002, înregistrată în clasa 29 CIPS, „Floris” (comb.) nr. 24100 din 21 martie 2013, care a fost recunoscută ca fiind notorie începând cu 01 ianuarie 2009 în clasele 29 şi 30 CIPS prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 septembrie 2012, menţinută prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013. Aici se va menţiona că marca „Floris” nr. 24100 reprezintă aspectul grafic al etichetei utilizate la marcarea uleiurilor. Este cert şi faptul că SRL „Florio Milenti” utilizează combinaţia „Florio Milenti” în cadrul unei etichete pusă pe produsele din clasa CIPS 29, pe uleiuri alimentare.

Tot actele cauzei atestă că SRL „Florio Milenti” a înregistrat marca „Florio Milenti” la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 18678 din 06 august 2009, nr. de depozit 021678 din 09 august 2007. Considerînd că marca „Florio Milenti” încalcă drepturile recurentului deoarece este similară mărcii „Floris”, titular al căreia este SA „Floarea Soarelui”, ultima a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată şi în urma concretizării a cerinţelor a solicitat constatarea faptului încălcării de către SRL „Florio Milenti” a drepturilor exclusive ale SA „Floarea Soarelui” cu privire la marca „Floris” prin faptul înregistrării şi utilizării mărcii similare „Florio Milenti”, anularea înregistrării mărcii „Florio Milenti” nr. 18678 din 06 august 2009, nr. de depozit 021678 din 09 august 2007, și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 11940,45 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Instanţa de recurs relevă că soluţia dată de prima instanţă este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi trimitere, atât la probele administrate, cât şi prevederile legale aplicabile la caz.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 7 alin. (1) lit. b), c) şi g) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, care indică că se refuză înregistrarea mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv; mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora; mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului. Conform art. 9 Cod Civil de a acţiona cu bună credinţă este o obligaţie.

Respectiv, înregistrarea mărcii se efectuează reieşind din buna credinţă a solicitantului. Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, şi în cazul cînd există o marcă anterioară menţionată la art.8 alin.(2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) din norma respectiv. Cu referire la prevederile normelor enunţate, justificat prima instanţă a considerat neîntemeiat motivul recurentului în vederea anulării înregistrării mărcii „FLORIO MILENTI” în baza art.22 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 38, deoarece mărcile din speţă pot coexista, or, deşi sunt înregistrate pentru aceeaşi clasă de produse alimentare, şi anume clasa 29, acestea diferă atît după denumire, cît şi după reprezentarea grafică.

Cu atît mai mult că la momentul examinării cererii şi înregistrării mărcii nr. 18678 din 09 august 2007, nici o marcă a SA „Floarea Soarelui” nu era recunoscută notorie, precum şi nu au fost prezentate de către recurent probe concludente şi pertinente în susţinerea cerinţelor cu privire la anularea înregistrării mărcii „Florio Milenti” nr. 18678, cît şi probe ce ar confirma similitudinea invocată de recurent, cum ar fi un studiu a opiniilor consumatorilor, sau a percepţiei de către consumatori a produselor. Pe cînd înscrisul prezentat, scrisoarea Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei nr. 29 din 02 iulie 2013 (f.d.23), nu confirmă faptul asemănării mărcilor, or, din înscrisul nominalizat rezultă cu certitudine faptul că, între semnele verbale Floris şi Florio Milenti există o relativă similitudine fonetică şi grafică, care se datorează faptului că ambele conţin un element comun: FLORI.

De asemenea, Institutul a menţionat că, din punct de vedere semantic ele nu pot fi identice (f.d.23). FLORIS este varianta latină a cuvântului Floare, reţinînd că între aceste două semne verbale există o similitudine relativă, însă acestea nu sunt identice, fapt ce în plus indică la corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la respingerea cerinţelor SA „Floarea Soarelui” cu privire la anularea înregistrării mărcii „Florio Milenti” nr. 18678. Sub aspectul celor relatate instanţa de recurs consideră neîntemeiată criticile formulate în recurs cu referire la faptul că de către Centrului Naţional de Terminologie a fost constatat faptul că între semnele verbale „Floris” şi „Florio Milenti” există similitudine fonetică şi grafică, deoarece contravine conţinutului scrisorii nr. 29 din 02 iulie 2013 şi respectiv concluziilor Centrului Naţional de Terminologie.

Astfel, temeinic prima instanţă a conchis că marca „Florio Milenti” este una combinată, în ea fiind asociată partea verbală cu cea grafică. Partea verbală, constă din două cuvinte, iar aranjarea literelor în cuvintele „Florio Milenti” nu permite o confuzie. Mai mult că, în reprezentarea grafică ambele cuvinte sunt separate, astfel încît percepţia cuvîntului este una clară, care nu permite nici un fel de confuzii.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 6bis pct. (1) şi (3) al Convenţiei de la Paris din 20 martie 1883, care indică că ţările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislaţia ţării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică folosirea unei mărci de fabrică sau de comerţ care constituie o reproducere, imitaţie sau traducere putînd crea confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a ţării de înregistrare sau de folosire o va considera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta convenţie şi ca fiind folosită pentru produse identice sau similare.

Se va proceda la fel atunci cînd partea esenţială a mărcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitaţie putînd fi confundată cu aceasta. Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cererilor de radiere sau de interzicere a folosirii mărcilor înregistrate sau folosite cu rea- credinţă. Respectiv, în sensul normei enunţate recurentul urma să probeze precum că marca, anularea căreia se solicită la caz, reprezintă o reproducere, imitaţie sau traducere a mărcii sale, precum şi faptul că marca intimatului ar crea confuzie în rîndul consumatorilor, în consecinţă însă, astfel de probe nu au fost prezentate instanţe, fapt care şi a generat respingerea pretenţiilor acţiunii invocate în acest sens.

Nu au fost prezentate de către recurent nici probe în susţinerea pretinselor acte de concurenţă neloială, prin fabricarea şi comercializarea produselor „Florio Milenti” de rînd cu produsele recurentului cu marca „Floris”, or, în acest sens a fost prezentat doar actul de constatare a faptului că la tarabele din „Piaţa Centrală” a mun. Chişinău, este realizat ulei de floarea soarelui cu denumirea mărcii „Florio Milenti”, însă nefiind probat şi faptul în ce mod, comercializarea de către intimat a uleiului sub marca „Florio Milenti”, aduce atingere intereselor legale ale recurentului şi care este gradul de confuzie a consumatorului atunci cînd alege între mărcile „Floris” şi „Florio Milenti”.

Îar cît priveşte referirea recurentului în acest sens la prevederile art. 10bis al Convenţiei de la Paris din 20 martie 1883, instanţa de recurs reţine că reieşind din conţinutul normei citate, cît şi potrivit Legii nr. 183 din 11 iulie 2012 privind concurenţa, nu constituie obiect al actelor de concurenţă neloială depunerea cererii de înregistrare a unei mărci şi nici înregistrarea mărcii nu constituie obiect al actelor de concurenţă neloială. Mai mult că procedura de examinare şi constatare a actelor de concurenţă neloială este stabilită prin Legea nr. 183 din 11 iulie 2012 privind concurenţa şi este de competenţa Consiliului Concurenţei.

În aceste condiţii, instanţa de recurs respinge afirmaţiile recurentului cu referire la faptul că prin înregistrarea şi utilizarea mărcii similare „Florio Milenti” sunt încălcate drepturile exclusive ale recurentului cu privire la marca sa „Floris”, or, atît compania SRL „Florio Milenti” cît şi compania „Floarea Soarelui” SA deţin drepturi exclusive asupra mărcilor care le aparţin în baza înregistrării, respectiv, la caz, nu poate fi invocat dreptul exclusiv nici din partea recurentului şi nici din partea intimatului. În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la respingerea şi cerinţelor SA „Floarea Soarelui” cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, deoarece aceste cerinţe sunt subsecvente celor principale.

Ca urmare, argumentele invocate în recurs precum că concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material şi procedural nu au suport legal, deoarece se combat cu cele invocate mai sus, mai mult că poartă şi un caracter declarativ. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vederea faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, fiind adoptată în limitele competenţei, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Floarea Soarelui”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Floarea Soarelui” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Florio Milenti”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării drepturilor exclusive, anularea înregistrării mărcii și încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva