2ra-1088/14 — Apărarea dreptului de vecinătate şi repararea prejudiciului

prima instanţă – E. Tverdohleb dosarul nr. 2ra-1088/14 instanţa de apel – A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc DECIZIE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Valentina Vieru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Vieru împotriva lui Iurie Donscoi şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Vasghen&Co” cu privire la apărarea dreptului de vecinătate şi repararea prejudiciului împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 07 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Valentina Vieru și menținută hotărârea Judecătoriei Briceni din 21 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 24 noiembrie 2009, Valentina Vieru, reprezentată de către Nicolai Cazacu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Donscoi şi SRL „Vasghen&Co” cu privire la apărarea dreptului de vecinătate şi repararea prejudiciului.

În motivarea acţiunii a indicat că prin dispoziţia Primarului or. Briceni, nr. 449 din 23 aprilie 2008 a fost permisă lui Iurie Donscoi construcţia magazinului pe str. Prieteniei, 9, or. Briceni. Menţionează că la 26 mai 2008 lui Iurie Donscoi i-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 089 pentru elaborarea proiectului magazinului, cu un nivel, cu dimensiunile 30,0 m x 9,0 m, anexă 6,0 m x 3,0 m, iar distanţa dintre magazin şi casa de locuit ce-i aparţine cu drept de proprietate Valentinei Vieru a fost prevăzută de 1,50 m. Afirmă că la 02 octombrie Primăria or. Briceni a eliberat lui Iurie Donscoi autorizaţie de construire nr. 073 a magazinului preconizat din str. Prieteniei, 9, or. Briceni.

Susţine că pârâtul a început construcţia magazinului nerespectând distanţa prevăzută de lege pentru construcţii şi intenţionat cu rea-credinţă a apropiat-o la o distanţă de 0,9 m de la casa de locuit ce-i aparţine în proprietate personală Valentinei Vieru şi ca rezultat între construcţii s-a format o zonă de umiditate afectând casa de locuit ce-i aparţine reclamantei. 1 Mai indică că la cererea reclamantei de către Inspecţia de Stat Teritorială în Construcţii a fost efectuat controlul construcţiei magazinului şi a fost emisă prescripţia privind stoparea lucrărilor de construcţie (montaj), însă pârâtul Iurie Donscoi cu rea-credinţă n-a stopat lucrările de montaj şi pe parcurs a fost atras la răspundere administrativă.

Menţionează că Iurie Donscoi a dat SRL „Vasghen&Co” o încăpere din magazinul său în folosinţă temporară şi ultimul a construit un cazino „Las Vegas” cu activitatea jocuri de noroc. De asemenea, afirmă că la cererea reclamantei de către Serviciul supravegherii sănătăţii publice de stat raional Briceni au fost efectuate diverse măsurări prin care s- a stabilit că în urma măsurărilor zgomotului lângă SRL „Las Vegas” al SRL „Vasghen&Co”, nivelul tensiunii sonore cu sistemul de ventilaţie în funcţiune pe teritoriul locativ şi în încăperile reclamantei nu corespund normelor sanitare. La efectuarea măsurilor temperaturii şi umidităţii s-a constatat că umiditatea relativă este sporită (miros şi pete de mucegai pe pereţii din încăperile de locuit a Valentinei Vieru), ce depăşeşte normele sanitare.

Invocă că SRL „Vasghen&Co” a încălcat cerinţele art. 378 Cod civil, şi anume zgomotul, vibraţia, umiditatea, mirosul, petele de mucegai, întunericul în camerele de locuit, influenţează negativ asupra stării sănătăţii reclamantei. Susţine că sistemele de ventilaţie la cerinţele Serviciului supravegherii sănătăţii publice de stat raionul Briceni n-au fost strămutate la faţada SRL „Las Vegas” şi starea sănătăţii reclamantei în fiecare zi se înrăutăţeşte, considerând că pentru acesta e necesară o compensaţie bănească în mărime de 100000 lei. Solicită obligarea proprietarului Iurie Donscoi să demoleze magazinul din str. Prieteniei, 9, or. Briceni, obligarea SRL „Vasghen&Co” să strămute sistemele de ventilaţie la faţada SRL „Las Vegas” şi încasarea din contul SRL „Vasghen&Co” în beneficiul Valentinei Vieru a compensaţiei băneşti în mărime de 100000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 21 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea şi încasat de la Valentina Vieru în beneficiul SRL „Vasghen&Co” cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Briceni din 14 ianuarie 2013 a fost dispus că din ziua recunoaşterii hotărârii Judecătoriei Briceni din 21 decembrie 2012 definitivă, de anulat măsurile pentru asigurarea acţiunii, selectate prin încheierea Judecătoriei Briceni din 08 iunie 2011, şi anume: a aplica arest asupra bunului imobil, ce aparţine lui Iurie Donscoi, şi anume: clădirea centrului comercial, cu suprafaţa de 264,7 m.p., număr cadastral 1401104010.01, situată pe terenul de pământ cu suprafaţa de 0,0376 ha, număr cadastral 1401104010, în or.

Briceni, str. Prieteniei,9 şi a aplica interdicţie de înstrăinare de către Iurie Donscoi a clădirii centrului comercial, cu suprafaţa de 264,7 m.p. număr cadastral 1401104010.01, situată pe terenul de pământ cu suprafaţa de 0,0376 ha, număr cadastral 1401104010, în or. Briceni, str. Prieteniei, 9, de asemenea a interzice efectuarea reconstrucţiei clădirii nominalizată şi a exercita construcţia anexelor la această clădire. Prin decizia Curții de Apel Bălţi din 07 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Valentina Vieru și menținută hotărârea primei instanțe. La 30 decembrie 2013, Valentina Vieru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti și trimiterea cauzei la o nouă examinare în instanţa de apel.

2 În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le ilegale. În acest sens afirmă că prima instanţă a examinat cauza unilateral, uniaspectual cu precădere în interesele intimatului Iurie Donscoi, ignorând probele aduse şi prezentate de recurentă care au dovedit că într-adevăr la construcţia clădirii litigioase au fost încălcate un şir de drepturi ale recurentei şi dreptul de vecinătate, iar instanţa de apel n-a intrat în esenţa litigiului apărut între ei - vecini în legătură cu construcţia clădirii cu 2 etaje, cu înălţimea de peste 7,3 m la doar 1 m de la casa sa de locuit. Invocă că la adoptarea hotărârii de respingere a acţiunii instanţa n-a ţinut cont de prevederile art. 377, art. 379, art. 389 Cod civil.

Menţionează că conform măsurărilor efectuate de Centrul de medicină preventivă Briceni în diferite perioade ale anului s-a constatat că în casa recurentei absolut de loc pe parcursul zilei de vară nu pătrund razele solare, persistă anul întreg mucegai şi umezeală, din cauza că apa de pe acoperiş în urma ploilor sau zăpezii se scurge pe pereţii casei ultimei, ea ducând lipsa de aer curat pentru respiraţie. Susţine că intimatul a construit clădirea din litigiu cu încălcări grave a SNIP2. 07.01-89 aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova, conform art. 2.12 al cărui, distanţa între clădirile locative trebuie să coincidă cu normele de insolaţie şi iluminare, stipulate în art. 9.19 şi conform normelor antiincendiare.

Între părţile lungi ale clădirilor locative cu înălţimea de 2-3 etaje trebuie să fie distanţa nu mai mică de 15 m. Consideră că intimatul îşi putea construi clădirea din litigiu la o distanţă nu mai mică de 6 m de la casa sa de locuit, însă prima instanţă a negat aceste prevederi legale. Menţionează că-i este de neînţeles din ce considerente prima instanţă indică în hotărârea sa ca intervenienţi accesorii de partea reclamantei Primăria or. Briceni, Secţia arhitectura a Consiliului raional Briceni, Instanţa de control în construcţii în situaţia când recurenta a considerat ilegale acţiunile tuturor acestor organe ca ilegale atunci când i-au permis lui Iurie Donscoi construcţia clădirii în nemijlocita apropiere de casa Valentinei Vieru.

Afirmă că instanţele au negat declaraţiile reprezentantului Centrului de medicină preventivă Briceni, care a confirmat stare obiectivă privitor la umezeala din locuinţa recurentei, mirosul de mucegai şi lipsa luminii solare în casă în toate anotimpurile şi pe parcursul întregii zile. Mai indică că prima instanţă face trimitere la actele formale şi ilegale privind recepţia finală a construcţiei lui Iurie Donscoi. Invocă dezacordul cu încasarea a 5000 lei pentru asistenţa juridică a SRL „Vasghen&Co” în condiţia când a intervenit avocatul societăţii ea renunţase la pretenţiile sale faţă de acest pârât. Menţionează că instanţa n-a ţinut cont la încasarea acestei sume de faptul că ei îi trebuie un an de zile să adune pensia de invalid de gradul doi pentru a întoarce suma dată.

Susţine că nu corespunde realităţii afirmaţia din hotărâre precum că Iurie Donscoi i-ar fi propus recuperarea prejudiciului, dânsul numai în şedinţa de judecată aşa declară, pe când în realitate nici nu dorea să comunice cu recurenta la acest subiect. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 17 decembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 32712 (f. d. 327). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul prin poştă, la 30 decembrie 2013, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva lui Iurie Donscoi şi SRL „Vasghen&Co”, Valentina Vieru, reprezentată de către Nicolai Cazacu a solicitat obligarea proprietarului Iurie Donscoi să demoleze magazinul din str. Prieteniei, 9, or. Briceni, obligarea SRL „Vasghen&Co” să strămute sistemele de ventilaţie la faţada SRL „Las Vegas” şi încasarea din contul SRL „Vasghen&Co” în beneficiul său a compensaţiei băneşti în mărime de 100000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Instanţa de apel, judecând apelul declarat de Valentina Vieru, a ajuns la constatat netemeinicia acestuia, respingându-l şi menținând hotărârea primei instanţe.

La emiterea soluţiei date, instanţa de apel reținând prevederile art. art. 118 alin. (1) şi 122 CPC a reţinut că apelanta nu a prezentat probe care ar confirma netemeinicia hotărârii primei instanţe. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, concluziile instanţei de apel sunt expuse în decizia contestată într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator anexat la dosar, precum şi normelor de drept ce reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Mai mult, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra 4 circumstanţelor pricinii şi cadrului legal, fără a da o apreciere concretă şi clară ce ar determina definitiv şi incontestabil certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns. În susţinerea opiniei date se vor reţine materialele dosarului din care rezultă că la cererea lui Iurie Donscoi, Primăria or. Briceni a eliberat dispoziţia nr. 449 din 23 aprilie 2008 cu privire la autorizarea construcţiei unui magazin pe adresa or. Briceni, str. Prieteniei, 9 (f. d. 30). Ulterior, Primăria or.

Briceni i-a eliberat lui Iurie Donscoi certificatul de urbanism nr. 089 din 26 mai 2008, în vederea elaborării documentaţiei de proiect a magazinului cu I nivel şi dimensiunile construcţiei de 30, 0 x 9,0 + 6,0 x 3,0 m (f. d. 31), iar la 02 octombrie 2008 i-a eliberat autorizaţia de construcţie nr. 073 cu privire la autorizarea lucrărilor de construcţie a magazinului cu dimensiunile 30, 0 x 9,0 + 6,0 x 3,0 m (f. d. 36). Tot din materialele pricinii, şi anume din răspunsul nr. 06h-3/2424 din 02 august 2010 al Centrului Naţional de Sănătate Publică la petiţia Valentinei Vieru (f. d. 202-203), se deduce că Iurie Donscoi a efectuat construcţia magazinului în lipsa documentaţiei de proiect fără a fi coordonat cu serviciile abilitate, construcţia magazinului fiind efectuată cu încălcări de la cerinţele SNiP 2.08.01-89 „Жилые здания” şi SNiP 2.07.01-89 „Градостроительствою Планировка и застройка городских и сельских поселений”, totodată fiind indicat că înălţimea magazinului cu mansardă de la nivelul 0,00 m până la coama acoperişului este de 7,30 m, comparativ cu înălţime casei de locuit din str. Prieteniei, 11, care, până la coama acoperişului este de 5, 08 m. La fel, din răspunsul menţionat rezultă că magazinul este situat la o distanţă 2,27 m de la casa de locuit, respectiv influenţează asupra umidităţii relative a aerului, iluminatului natural, insolaţiei în odăile locative,

că construcţia magazinului, care a fost efectuată în lipsa documentaţiei de proiect a adus la nerespectarea distanţei prevăzută pentru normele în construcţii, în rezultat între construcţiile nominalizate există posibilitatea formării unei zone de umiditate (din cauza precipitaţiilor în perioada anotimpurilor - ploi abundente şi zăpadă), ca un posibil rezultat afectând casa locativă, care este construită din lampaci, poate duce la umiditatea sporită a încăperilor casei cet. Valentina Vieru, nivelul zgomotului după îndeplinirea măsurilor de sonoprotecţie nu depăşeşte normativele stabilite pentru populaţie.

Este de menţionat că, deşi atât prima instanţă cât şi instanţa de apel la examinarea pricinii în fond au reţinut ca temei de respingere a acţiunii răspunsul Centrului Naţional de Sănătate Publică din 02 august 2010, în final, într-un mod neînţeles, cu referire la procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 099 din 17 noiembrie 2008 (f. d. 82-84), procesul-verbal de recepţie finală nr. 099 din 17 noiembrie 2008 al clădirii comerciale cu suprafaţa de 246,70 m2, cu mansardă cu suprafaţa de 140,80 m2 (f. d. 37 şi 81), precum şi raportul de expertiză al Centrului Naţional de Expertize Judiciare nr. 129 din 21 ianuarie 2011, conform căruia clădirea situată în or. Briceni, str. Prieteniei, 9 este construită în conformitate cu proiectul pe actele corespunzătoare legislaţiei în vigoare (f. d. 219-220), concluzionează că nu există îndoieli în legalitatea construcţiei clădirii magazinului cu mansardă.

Concluzia instanţei de apel, în acest sens, este cu atât mai neînţeleasă cu cât constatând, pe de o parte, faptul influenţei negative din partea vecinului Iurie Donscoi asupra casei de locuit de pe str. Prieteniei, 11, or. Briceni ce-i aparţine cu drept de proprietate Valentinei Vieru, pe de altă parte indică că aceste încălcări servesc temei pentru Valentina Vieru de a solicita proprietarului Iurie Donscoi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat şi influenţa negativă asupra stării de fapt a bunului său imobil.

5 Mai mult, deşi Valentina Vieru în cererea de apel a invocat dezacordul total cu hotărârea primei instanţe, solicitând anularea şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii, instanţa de apel nu s-a expus nici într-un mod în privinţa legalităţii respingerii cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului de 100000 lei, cum, de altfel, a lăsat fără apreciere şi argumentul apelantei cu privire la încasarea neîntemeiată din contul ei a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei.

Aici este de principiu şi faptul că instanţa de apel lasă fără examinare şi temeiul Valentinei Vieru expus în cerea de apel împotriva hotărârii primei instanţe, prin care ultima şi-a exprimat dezacordul cu faptul că Primăria oraşului Briceni, Secţia Arhitectură a Consiliului raional Briceni şi Inspecţiei de Stat teritoriale în Construcţii au fost indicaţi în calitate de intervenienţi de partea ei, ca reclamantă, în situaţia în care dânsa, de fapt, a contestat acţiunile acestor organe ca fiind ilegale. Pe când, atât argumentul dat cât şi altele, au fost trecute cu atenţia de către instanţa de apel, fără a fi dată o apreciere corespunzătoare şi o analiză minuţioasă acestora, fapt ce denotă încălcarea dispoziţiilor aliniatului (5) al art. 373 CPC, care direct stipulează că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica temeiul legal a pretenţiilor, în baza probelor prezentate, cât şi cadrului legal aplicabil la caz. Ca urmare, este incontestabil că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi, având în vedere specificul acţiunii, să stabilească caracterul raportului juridic dintre părţi, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Valentina Vieru. 6 Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Vieru împotriva lui Iurie Donscoi şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Vasghen&Co” cu privire la apărarea dreptului de vecinătate şi repararea prejudiciului, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 7