2ra-1296/14 — Încălcarea dreptului la petiţionare, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I. Stepanov dosarul nr. 2ra-1296/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Stamati Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Stamati către Procuratura Generală a RM privind încălcarea dreptului la petiţionare şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Procuratura Generală a R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 01 iulie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 03 decembrie 2012 Stamati Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a R. Moldova cu privire la stabilirea încălcării alin. 2 a art.9 a Legii cu privire la petiţionare nr. 190-XIII din 19 iulie 1994, din partea Procuraturii Generale a RM, în special de către Secţia Control a Urmăririi Penale la soluţionarea plîngerilor adresate pe numele Procurorului General de către petiţionarul Stamati Nicolae, aferente la încălcările de lege comise de către procurorii r-lui Orhei şi lezării drepturilor şi intereselor legitime ale lui Stamati Nicolae, în calitate de petiţionar şi încasării prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că Procuratura Generală a RM, căruia i-au fost adresate petiţiile sale, nu le examina cum prevede Legea cu privire la petiţionare nr. 190 din 19.07.1994, cu încălcarea prevederilor art. 9 alin.2 al acestei legi, le remitea organelor, acţiunile sau deciziile cărora erau atacate, astfel fiindu-i cauzat prejudiciu moral, pe care î-l estimează în mărime de 5 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Stamati către Procuratura Generală a RM, a fost constatată încălcarea art. 9 alin. (2) a Legii cu privire la petiţionare de către Procuratura Generală a RM şi a fost încasat de la Procuratura Generală a RM în beneficiul lui Stamati Nicolae prejudiciul moral în mărime de 1000 lei pentru încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale ultimului, ca petiţionar.

La data de 08 iulie 2013, Procuratura Generală a RM, cu respectarea termenului prevăzut la art. 362 CPC al RM, a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Procuratura Generală a R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 iulie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a reţinut că la data de 25.09.2012 Nicolae Stamati a adresat o cerere către Procuratura Generală a R. Moldova, solicitînd tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, fără a fi indicate direct persoanele vizate în plîngere (f.d.

3). Potrivit respectivei petiţii, urmează că Nicolae Stamati face plîngere pe acţiunile unor foşti poliţişti, fostul comisar Oleg Cociug şi pe procurorul Valeriu Smochină, subliniind că locul ultimilor nu este în organele de drept. Prin răspunsul procurorului în secţia control al urmăririi penale din Procuratura Generală din data de 28.09.2012, Nicolae Stamati a fost informat că plîngerea sa a fost expediată către Procuratura r-lui Orhei pentru a fi examinată conform art. 298-2991 CPP (f.d.

4). Din răspunsul din 05.11.2012 se constată că, procurorul interimar al r-lui Orhei a comunicat petiţionarului că, urmare a examinării petiţiei sale privind reclamarea acţiunilor persoanelor care au examinat sesizarea pe faptul pretinselor acţiuni ilegale ale unor persoane cu funcţii de răspundere, - manifestate prin falsificarea actelor asupra imobilului, urmare a verificării materialelor administrate, de către Procuratura r-lui Orhei nu au fost stabilite temeiuri de intervenţie, precum nici nu s-au stabilit circumstanţele invocate despre imparţialitatea persoanelor vizate.

Totodată, i s-a explicat reclamantului că, în privinţa respectivei plîngeri, CPR Orhei a expediat materialele către procuratură pentru a fi adoptată hotărîrea în temeiul art. 274 CPP al RM (f. d. 5). Instanţa de apel a mai constatat că ulterior, prin ordonanţa din 09.11.2012 s-a refuzat în pornirea urmării penale pe faptele invocate în acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere privind falsificarea actelor pe imobilul amplasat în satul Susleni r-nul Orhei, care le-a aparţinut părinţilor săi decedaţi. Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la petiţionare, dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se expediază acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.

Iar alin. (2) prevede că, se interzice remiterea petiţiilor organelor sau persoanelor oficiale, acţiunile ori deciziile cărora sînt atacate. 2 Prin urmare, prima instanţă a considerat că, fiind contestate acţiunile Procuraturii Orhei, pîrîtul-apelant nu avea dreptul să expedieze plîngerea spre examinare către Procuratura Orhei. În acest sens, instanţa de apel a considerat că, concluziile instanţei de fond în acest sens urmează a fi apreciate critic, or acestea sunt eronate şi invocate fără o apreciere justă a probelor şi circumstanţelor pricinii.

Astfel, Nicolae Stamati s-a adresat în anul 2010 cu plîngere care vizează acţiunile de falsificare a actelor, în baza cărora nepotul său Stamati Vădim a obţinut dreptul de proprietate asupra casei de locuit şi a terenului de teren de pe lîngă aceasta, imobil amplasat în satul Susleni r-nul Orhei, care le-a aparţinut părinţilor săi decedaţi, material înregistrat în Registrul nr. 1 de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni al CPR Orhei. Potrivit art. 289 alin. (1) CPP, împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii, pot înainta plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate de aceste organe.

Considerînd că nu a fost soluţionată plîngerea sus indicată, Nicolae Stamati a înaintat o plîngere care vizează anume inacţiunea organului de urmărire penală, iar prin prisma normei citate supra şi prin prisma art. 2991 CPP, plîngerile care vizează acţiunile organului de investigare se contestă la .Procurorul desemnat cu urmărirea penală, iar în cazul contestării acţiunilor procurorului, plîngerea se depune la procurorul ierarhic superior. Totodată, cu referire la normele respective, doar în situaţia contestării actelor, acţiunilor, inacţiunilor procurorului teritorial sau a adjuncţilor acestuia, plîngerea urmează a fi examinată la Procuratura Generală.

În atare ordine de idei, instanţa de apel a menţionat că prin prisma reglementărilor prevăzute în Codul de procedură penală, persoanele interesate urmează să conteste acţiunile procurorului la procurorul ierarhic superior, iar în condiţiile în care Nicolae Stamati a contestat inacţiunile direct la Procuratura Generală, ultimul a încălcat ordinea şi procedura de depunere a plîngerilor pentru examinarea acestora, fapt ce a servit temei pentru pîrît pentru a redicţiona plîngerea din 25.09.2012 către organul competent. Astfel, hotărîrea instanţei de fond este nefondată, or în acţiunile Procuraturii Generale nu sunt stabilite încălcări ale prevederilor art. 9 din Legea cu privire la petiţionare, după cum se invocă de reclamant, cît şi de către prima instanţă, iar lipsa încălcării dreptului duce la respingerea pretenţiei ce ţine de încasare a prejudiciului moral.

La 13 februarie 2014 Stamati Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. 3 În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel eronat a interpretat legea şi a găsit de cuviinţă şi nemotivat a indicat faptul că Procuratura Generală nu a încălcat prevederile art. 9 al Legii cu privire la petiţionare, pe motiv că petiţionarul nu a invocat în plîngerile sale, persoanele a căror acţiuni nemijlocit se contestă. La data de 24 februarie 2014 Stamati Nicolai a depus o cerere de recurs suplimentată a indicat că instanţa de apel a examinat cauza cu comiterea încălcărilor de procedură: cauza fiind amînată pe motivul neprezentării intimatului, însă de fapt a fost prezent în şedinţa de judecată, nu i s-a dat posibilitate de a înainta recuzări completului de judecată.

Intimatul Procuratura Generală a R. Moldova, prin referinţa depusă, a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Stamati Nicolai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs în esenţa lui, sînt , similare argumentelor invocate în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are 4 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Stamati Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Stamati Nicolai se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5