2ra-1453/14 — Cu privire la restabilirea în funcţie şi plata despăgubirilor

Dosarul nr.2ra-1453/14 prima instanţă: M. Ulinici instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Sava Magdalina în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Sava Magdalina împotriva Judecătoriei Străşeni cu privire la restabilirea în funcţie şi plata despăgubirilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Sava Magdalina, c o n s t a t ă La 24 ianuarie 2013, Sava Magdalina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Străşeni cu privire la anularea ordinului nr. 166 din 24 decembrie 2012 emis de către ultima cu privire la concedierea ei, restabilirea în funcţia de curier la Judecătoria Străşeni, pe o perioadă nedeterminată, încasarea salariul mediu lunar pentru toată perioada de privare ilegală de dreptul de a munci, prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Totodată Sava Magdalina a solicitat strămutarea pricinii depuse, la Curtea de Apel Chişinău, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) CPC. În motivarea acţiunii înaintate, Sava Magdalina a menţionat că la 14 decembrie 2012 s-a adresat cu cerere către Judecătoria Străşeni prin care a solicitat încheierea contractului individual de muncă pentru anul 2013. La 26 decembrie 2012 i-a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 166 din 24 decembrie 2012 prin care a fost eliberată din funcţia de curier la Judecătoria Străşeni, din 31 decembrie 2012, în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă. Din care motiv s-a adresat către preşedintele instanţei cu cerere, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere şi prelungirea relaţiilor de muncă pe o durată nedeterminată.

Imediat, la 28 decembrie 2012 a primit răspunsul nr. 13229 prin care i s-a comunicat, că ordinul de eliberare din funcţie a fost emis corect, iar administraţia şi-a exprimat voinţa de încetare a contractului de muncă, astfel, relaţiile de muncă nu pot fi considerate prelungite. Susţine că nu este de acord cu ordinul de concediere şi î-1 consideră pripit şi ilegal. Menţionează că de la 14 noiembrie 1995 a fost angajată la Judecătoria Străşeni în funcţie de translator şi a lucrat în această funcţie până în luna octombrie anului 1998, când a fost transferată în funcţia publică de grefier.

Din 28 noiembrie 2003 i s-a conferit statutul de funcţionar public şi a lucrat grefier până la 31 decembrie 2010, cu întrerupere de la 22 iunie 2010 până la 03 august 2010. De la 03 ianuarie 2011 a fost numită pe un an, în funcţie de curier, deoarece a fost nevoită să demisioneze din funcţia ce o deţinea din motiv că a atins vârsta de pensionare şi stagiul minim de pensionare ca funcţionar public. De la începutul anului 2012 a fost numită, pe şase luni, la Judecătoria Străşeni în funcţie de curier, iar la 01 iulie 2012 încă pe şase luni, adică până la 31 decembrie 2012. Toate aceste angajări şi concedieri, începând cu 03 ianuarie 2011, au avut loc după adresarea ei cu cerere către preşedintele instanţei, însă fără a-i fi comunicat rezultatul respectiv de angajată responsabilă.

Mai susţine că contractul individual de muncă nu i s-a înmânat, iar în carnetul de muncă inscripţiile respective au fost incluse în următoarea ordine: - 04 ianuarie 2011 - angajată în funcţie de curier până la 31 decembrie 2011; - 02 ianuarie 2012 - prelungit contractul de muncă de la 02 ianuarie 2012 până la 30 iunie 2012; - 26 ianuarie 2012 - prelungit contractul de muncă de la 01 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2012; - 28 decembrie 2012 - eliberată din funcţia de curier în legătura cu expirarea termenului contractului de muncă.

Consideră că de fapt contractul individual de muncă este pe o durată nedeterminată, fiindcă nici la expirarea primului termen de un an al contractului de muncă (03 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2011), nici la expirarea celorlalte termene (primele şase luni ale anului 2012 şi ultimele 6 luni ale anului 2012), nici una dintre părţi nu a solicitat încetarea relaţiilor contractuale, astfel, s-a încălcat prevederile art. 83 alin. (4) Codul muncii. Mai menţionează că conţinutul cererii adresate către Judecătoria Străşeni la 14 decembrie 2012 nu are nimic comun cu ordinul din 24 decembrie 2012, deoarece nu este dat răspuns la cele solicitate. Invocă că prin concedierea ei, a fost pusă în pericolul de a nu avea surse de existenţă, cauzîndu-i pagube materiale dintre care: salariul ei mediu pentru toată perioada de privare ilegală de dreptul de a munci, diferite cheltuieli de judecată, transport, precum şi pagube morale, care le estimează în sumă de 15 000 lei.

Solicită Sava Magdalina anularea ordinului Judecătoriei Străşeni nr. 106 din 24 decembrie 2012 privind concedierea sa, restabilirea în funcţia de curier la Judecătoria Străşeni pe o durată nedeterminată, încasarea din contul Judecătoriei Străşeni în beneficiul său salariul mediu pentru toată perioada de privare ilegală de dreptul de a munci, pagubei morale în sumă de 15 000 lei şi a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2013, a fost admis demersul preşedintelui Judecătoriei Străşeni şi pricina a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Nisporeni (f.d.19-20).

La 05 aprilie 2013 Magdalina Sava a depus cerere prin care şi-a concretizat pretenţiile, solicitînd ca în locul restabilirii sale în funcţia deţinută anterior, pe o durată nedeterminată, să fie încasată din contul Judecătoriei Străşeni în beneficiul său compensaţie suplimentară în mărime de 12 salarii medii lunare, la momentul executării hotărârii, pentru funcţia de curier la Judecătoria Străşeni. Ca temei de drept Sava Magdalina a invocat art. 90 alin. (2) şi (4) Codul muncii (f.d.33). La 22 mai 2013, Sava Magdalina, şi-a majorat pretenţiile şi anume în ce priveşte încasarea cheltuielilor de judecată, solicitînd încasarea cheltuielilor de transport din contul pîrîtului în mărime de 278 lei (f.d.53).

Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 05 iunie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată (f.d.65, 71-73). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Sava Magdalina şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d. 91-96). La 24 februarie 2014, Sava Magdalina a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 05 iunie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admise integral pretenţiile înaintate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La 23 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor procesului copia deciziei instanţei de apel (f.d.97). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia deciziei instanţei de apel, iar recurenta invocă că a recepţionat-o după 30 decembrie 2013. Recurenta Sava Magdalina în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 24 martie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Judecătoriei Străşeni cererea de recurs depusă de către Sava Magdalina cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă de Judecătoria Străşeni la 04 aprilie 2014 a solicitat ca recursul depus de către Sava Magdalina să fie respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe fără modificări.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Sava Magdalina, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sava Magdalina, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Sava Magdalina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru