2ra-1362/14 — Cu privire la evacuarea din spaţiul locativ

Dosarul nr.2ra-1362/14 prima instanţă: S. Dimitriu instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ciolacu Aurica în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ciolacu Aurica împotriva Elenei Cihan cu privire la evacuarea din spaţiul locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Elena Cihan, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a fost respinsă acţiunea c o n s t a t ă La 06 decembrie 2010, Ciolacu Aurica s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Cihan cu privire la evacuarea din spaţiul locativ În motivarea acţiunii Ciolacu Aurica a menţionat că din 15 ianuarie 1988, a fost cazată şi locuieşte cu viză de reşedinţă în apartamentul nr. 51, amplasat pe str. Independenţei nr. 14/2, mun.

Chişinău. La 12 februarie 1992, s-a născut fiul său Alexandru, care locuieşte cu ea în acelaşi apartament, ceea ce se confirmă prin Contul personal nr. 651. Legalitatea cazării sale, se atestă şi prin Ordinul de repartiţie (nou) nr. 013422 din 14 aprilie 2010. Ulterior, în luna decembrie 1998, în apartamentul unde locuia, la indicaţia intendentului de atunci, a fost cazată abuziv, fară ordin de repartiţie, cu titlu provizoriu, Cihan Elena, explicîndu-i-se că, ultima v-a locui în apartamentul dat pînă se va elibera un pat-loc în altă odaie. Cihan Elena continuă să locuiască pînă în prezent împreună cu familia sa şi permanent îi creează certuri, care nu pot fi tolerate atît de ea, cît şi de fiul său.

Folosind documente false, fară acordul său, în lipsa ordinului de repartiţie, în septembrie 1999, Cihan Elena, a privatizat apartamentul nr. 51 de pe str. Independenţei nr. 14/2. Adresîndu-se în instanţa de judecată, Judecătoria Botanica mun. Chişinău, prin hotărîrea din 25 octombrie 2000 a fost recunoscut actul de privatizare ilegal şi s-a anulat hotărîrea Comisiei de privatizare a fondului de locuinţe din mun. Chişinău nr. 309 din 16 septembrie 1999. Prin decizia Colegiului civil al Tribunalului Chişinău din 07 martie 2001, s-a 1 respins apelul declarat de către Cihan Elena fiind menţinută integral hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 octombrie 2000. La 25 martie 2010, a depus cerere cu actele respective la Comisia municipală de privatizare a fondului locativ.

Comisia i-a respins cererea şi i-a refuzat să-i perfecteze actele de privatizare, pe motiv că, în odaia unde locuieşte ea cu fiul său, are viză de reşedinţă altă persoană - Elena Cihan. Despre acest fapt a aflat la 17 iunie 2010, cînd a primit în scris refuzul. Susţine că Elenei Cihan viza de reşedinţă i-a fost perfectată de către Secţia evidenţă şi documentare a populaţiei sect. Botanica în baza unor documente false. A mai invocat că, la 29 septembrie 2010, s-a adresat către Secţia evidenţă şi documentare a populaţiei sect. Botanica, cu o petiţie, solicitînd anularea vizei de reşedinţă a Elenei Cihan din apartamentul nr. 51, amplasat pe str. Independenţei nr. 14/2, mun. Chişinău cu radierea ultimei din Registru de stat al populaţiei.

Ulterior, la 23 noiembrie 2010, întrucît nu primea răspuns, s-a prezentat personal la Direcţia de documentare a populaţiei, unde a primit în scris răspuns, prin care a fost informată că, din Registrul de stat al populaţiei, pîrîtei i-a fost anulată viza de reşedinţă din ap. 51, amplasat pe str. Independenţei nr. 14/2. Solicită Ciolacu Aurica, evacuarea Elenei Cihan din apartamentul nr. 51 amplasat pe str. Independenţei nr. 14/2, mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 octombrie 2011, a fost admisă acţiunea. S-a evacuat Cihan Elena din apartamentul nr. 51 amplasat pe str. Independenţei nr. 14/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ (f.d. 47-48). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 iunie 2012, a fost admisă cererea de apel depusă de către Cihan Elena, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 12 octombrie 2011 şi pricina a fost restituită la rejudecare în prima instanţă (f.d.124- 126). Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 septembrie 2012, a fost scoasă de pe rol acţiunea depusă de către Ciolacu Aurica în temeiul art. 267 lit. g) CPC (f.d.133). Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 ianuarie 2013, a fost admisă cererea Auricăi Ciolacu şi anulată încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 septembrie 2012 prin care acţiunea a fost scoasă de pe rol (f.d.142). Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 30 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a evacuat Elena Cihan din apartamentul nr. 51, situat pe str. Independenţei nr. 14/2 mun.

Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ (f.d.178, 181-187). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Elena Cihan, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care: S-a respins ca neîntemeiată acţiunea depusă de către Ciolacu Aurica împotriva Elenei Cihan (f.d.233-239). La 12 februarie 2014, Ciolacu Aurica a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi încasarea din contul Elenei Cihan în beneficiul său suma de 1 500 lei cheltuieli de judecată. 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată recursul depus în termen. Recurenta, Ciolacu Aurica în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a examinat pricina superficial şi în concluzie a emis o decizie ilegală. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 18 martie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Elenei Cihan cererea de recurs depusă de către Ciolacu Aurica cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimata nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată de către Ciolacu Aurica, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Ciolacu Aurica, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători 3 decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ciolacu Aurica, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ciolacu Aurica se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4