2r-407/14 — Rezilierea contractului, încasarea sumei, penalităţii şi dobânzii de întârziere

prima instanţă: D. Bosîi nr. 2r-407/14 instanţa de apel: Gh. Ulianovschi, E. Lazareva, E. Dimina DECIZIE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Vasilisa Iorga în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Tutun-CTC” împotriva Vasilisei Iorga cu privire la rezilierea contractului, încasarea sumei, penalităţii şi dobânzii de întârziere împotriva încheierii Curţii de Apel Comrat din 18 februarie 2014, prin care a fost restituit apelul declarat de Vasilisa Iorga, ca fiind depus cu încălcarea termenului de declarare a apelului constată: La 10 noiembrie 2010, SA „Tutun-CTC” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Vasilisei Iorga cu privire la rezilierea contractului, încasarea sumei, penalităţii şi dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii a indicat că conform clauzelor contractului de achiziţie a materiei prime tutun nefermentat nr. 05-AT din 10 februarie 2010, SA „Tutun-CTC”, în calitate de beneficiar şi cumpărător, a efectuat achitarea prin avansare a sumei de 134166,81 lei, ce constituie 30 % din valoarea totală a cantităţii de tutun contractată. Iar Vasilisa Iorga s-a obligat de a cultiva, produce şi livra SA „Tutun-CTC”, 25 tone de tutun nefermentat, conform condiţiilor, preţului şi în termenele stabilite prin anexele contractului enunţat. Invocă neexecutarea corespunzătoare a clauzelor contractului menţionat, fapt ce a generat adresarea în instanţa de judecată.

Solicită rezilierea contractului de achiziţionare a tutunului nefermentat nr. 05-AT din 10 februarie 2010 încheiat între SA „Tutun-CTC” şi Vasilisa Iorga şi încasarea de la Vasilisa Iorga în beneficiul SA „Tutun-CTC” a sumei avansului în mărime de 134166,81 lei, clauzei penale contractuale în mărime de 49900 lei, dobânzii contractuale calculată pe perioada de până la 01 noiembrie 2010 în mărime de 15109,7 lei, în total 199176,51 lei, precum şi cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 26 ianuarie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, confirmat că contractul de achiziţionare a tutunului nefermentat nr. 05-AT din 10 februarie 2010 încheiat între SA „Tutun-CTC” şi Vasilisa Iorga este rezolvit, încasat de la Vasilisa Iorga în beneficiul SA „Tutun-CTC” prejudiciul în mărime de 1 134166,81 lei, a dobânzii în mărime de 15109,7 lei şi a clauzei penale în mărime de 9980 lei, în total 159256,51 lei, la fel a fost încasat de la Vasilisa Iorga în beneficiul SA „Tutun-CTC” taxa de stat achitată în mărime de 5975,30 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 17 noiembrie 2011 a fost respins apelul declarat de Vasilisa Iorga şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2012 a fost admis recursul declarat de către Iorga Vasilisa, casată integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Cahul. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 05 aprilie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, confirmat că contractul de achiziţionare a tutunului nefermentat nr. 05-AT din 10 februarie 2010 încheiat între SA „Tutun-CTC” şi Vasilisa Iorga este reziliat, încasat de la Vasilisa Iorga în beneficiul SA „Tutun-CTC” suma avansului în mărime de 134166,81 lei, suma clauzei penale în mărime de 14970 lei şi suma dobânzii contractuale în mărime de 15109,70 lei, iar în total suma de 164245,51 lei.

De asemenea, a fost încasat de la Vasilisa Iorga în beneficiul SA „Tutun-CTC” suma taxei de stat achitate în mărime de 5975,30 lei. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2013 a fost admisă cererea de strămutare a cauzei şi pricina civilă a fost strămutată pentru examinarea cererii de apel în Curtea de Apel Comrat. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 18 februarie 2014 apelul declarat de Vasilisa Iorga împotriva hotărârii primei instanţe a fost restituit ca fiind depus cu încălcarea termenului legal de declarare a apelului. La 07 martie 2014, Vasilisa Iorga a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 18 februarie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală. În sensul dat menţionează că după adoptarea hotărârii instanţa de judecată a pronunţat doar dispozitivul acesteia, fără a-i înmâna copia, fapt ce se demonstrează prin lipsa recipisei respective în dosar. Afirmă că prin faptul că nu i-a fost înmânat dispozitivul hotărârii a fost lipsită de dreptul şi posibilitatea de a cunoaşte soluţia instanţei de judecată, deoarece această hotărâre cuprinde un şir de sume enorme pe care este imposibil să le memorizezi, fapt ce împiedică formularea apelului. Susţine că imediat după pronunţarea dispozitivului hotărârii ea a solicitat o copie, însă i-a fost refuzat eliberarea dispozitivului hotărârii din cauza căror-va dificultăţi tehnice, fiindu-i propus să se prezinte peste câteva zile.

Indică că concomitent a lăsat şi cerere privind înmânarea hotărârii motivate şi personal s-a adresat direct la magistru cu întrebarea în cauză pentru a concretiza data concretă când ar putea primi hotărârea, deoarece deplasarea din satul unde locuieşte spre or. Cahul presupune dificultăţi şi cheltuieli. La întrebarea dată, judecătorul i-a promis trimiterea hotărârii motivate pe poştă în termenii legali, explicându-i că termenul de 30 zile va curge din data primirii hotărârii motivate. Menţionează că primind hotărârea motivată prin poştă la 02 mai 2013, a depus apel la 31 mai 2013, în termen. Nu a solicitat repunerea în termen, deoarece a considerat că este depus în termen după cum a procedat instanţa.

2 Afirmă că instanţa de apel nu i-a dat posibilitate ca în cadrul şedinţei de judecată să se expună asupra acestui termen de atac. Susţine că instanţa de apel prematur a emis încheierea recurată în lipsa recurentei şi în lipsa apărătorului acesteia. Consideră nejustificat argumentul Curţii de Apel privind lipsa împuternicirilor avocatului Marina Galupa şi că cerinţa de amânare pe motiv de boală este nejustificată. Deoarece instanţa de apel a citat avocatul Marina Galupa, considerând că astfel odată ce l-a citat însemnă că a recunoscut prezenţa acestui avocat în cauza dată la Curtea de Apel. Indică că nu e clar din ce considerente instanţa de apel a constatat neîntemeiat motivul de boală, mai ales că a fost depusă cerere de amânare în modul stabilit de lege.

Invocă că instanţa de apel a interpretat eronat legea privind termenul de atac. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii contestate cu recurs a fost expediată în adresa recurentei la 19 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 198), care a fost recepţionată de către ultima la 28 februarie 2014, aşa cum rezultă din avizul de recepţie. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 07 martie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Comrat a dispus restituirea cererii de apel depuse de Vasilisa Iorga împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 05 aprilie 2013. La adoptarea acestei soluţii instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine ca justificată concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Vasilisa Iorga în afara termenului legal.

În susţinerea opiniei date se vor reţine prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care expres statuează că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă actele pricinii, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Cahul, prin care a fost admisă parţial acţiunea SA „Tutun CTC”, a fost emis şi pronunţat la 05 aprilie 2013. 3 Cu toate acestea, Vasilisa Iorga, a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 31 mai 2013, respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC.

Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurentei cu referire la faptul că termenul de declarare a apelului, la caz, începe a curge de la data recepţionării hotărârii motivate, respectiv de la 02 mai 2013, astfel considerând că a depus apelul în termen la 31 mai 2013. Or, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Este lipsit de temei şi argumentul recurentei cu privire la faptul că dispozitivul hotărârii nu i-a fost eliberat după pronunţarea lui, deoarece afirmaţia dată este una declarativă care se combate cu înscrisul efectuat pe coperta dosarului, din care direct rezultă că Vasilisa Iorga a primit copia dispozitivului la 05 aprilie 2013 (data pronunţării hotărârii primei instanţe contestate cu apel), fapt confirmat prin semnătura acesteia.

Nu constituie temei de admitere a recursului nici argumentul recurentei cu privire la examinarea ilegală a cauzei în lipsa ei şi a reprezentantului, considerând că instanţa neîntemeiat a respins cererea cu privire la amânarea examinării cauzei. Aceasta deoarece, concluzia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii cu privire la amânarea examinării cauzei este una fondată, or în susţinerea cererii date nu au fost prezentate probe confirmative, fapt ce indică la tergiversarea intenţionată a examinării cauzei. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Vasilisa Iorga. Se menţine încheierea Curţii de Apel Comrat din 18 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Tutun-CTC” împotriva Vasilisei Iorga cu privire la rezilierea contractului, încasarea sumei, penalităţii şi dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4