2ra-1068/14 — Restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

prima instanță: C. Creţu dosarul nr. 2ra-1068/14 instanța de apel: N. Craiu, A. Minciună, L. Bulgac, ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rusu Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusu Anatolie împotriva Asociației de Economii și Împrumut „Vasieni” cu privire la restabilirea în funcție şi încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Rusu Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 18 iulie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, constată: La 27 februarie 2013, Rusu Anatolie a depus o cerere de chemare în judecată împotriva AEÎ „Vasieni” cu privire la restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru.

În motivarea acțiunii a invocat că în temeiul procesului-verbal nr.02 al Adunării Generale a membrilor AEÎ „Vasieni” din 15 iulie 2007, a fost angajat în funcție de director-executiv al AEÎ „Vasieni”. Menționează că la 24 decembrie 2012, în cadru ședinței Consiliului Asociației, a fost informat despre existența unei hotărâri, emisă de către consiliul AEÎ „Vasieni” din 15 august 2012, cu privire la eliberarea sa din funcția de director-executiv. Susţine că motivele eliberării sale din funcție nu le cunoaște, fiind-ui interzis accesul la informație și la documentele păstrate în sediul AEÎ „Vasieni”, iar la 18 ianuarie 2012, s-a adresat către președintele Consiliului Asociației cu o cerere, solicitând copia hotărârii cu privire la eliberarea sa din funcție și carnetului de muncă cu mențiunea eliberării sale din funcție, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Conform prevederilor art. 75 alin.(4) al Codului muncii, suspendarea contractului individual de muncă se face prin ordinul angajatorului, care se aduce la cunoștință salariatului sub semnătură, cel târziu la data suspendării, iar conform prevederilor art. 66 alin.(5), carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu. 1 Solicită, restabilirea sa în funcție și achitarea integrală a salariului pentru lipsa forțată de la lucru. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 18 iulie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Rusu Anatolie și menținută hotărârea primei instanțe.

La 28 ianuarie 2014, Rusu Anatolie a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești considerându-le ilegale, neîntemeiate și emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

La 07 februarie 2014, Rusu Anatolie a declarat recurs suplimentar în care a invocat că conform prevederilor art.355 alin.(1) a) al Codului muncii, cererea privind soluționarea litigiului de muncă se depune în instanța de judecată în termen de trei luni de la data, când, salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, însă instanțele judecătorești în mod eronat au calculat termenul de trei luni din 15 august 2012, şi anume data la care a avut loc ședința consiliul asociației și la care a fost emisă hotărârea de eliberarea sa din funcția de director-executiv a asociației. La fel invocă că contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului angajatorului, care se aduce la cunoștință sub semnătură, cel târziu la data eliberării din serviciu, pe când această prevedere a fost ignorată de către intimat, cât și de către instanțele judecătorești.

Susține că, în conformitate cu prevederile legislației Republicii Moldova, procesele civile se desfășoară pe principiul egalității, contradictualităţii părților, iar instanța de judecată își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, egalitatea părților în drepturile procedurale, fiind garantate prin lege și asigurate de instanța judecătorească, pe când aceste principii au fost încălcate de către instanțele judecătorești, concluziile cărora au fost bazate doar pe probele prezentate de intimat, iar probele prezentate în susţinerea poziţiei sale fiind ignorate şi apreciate ca declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Rusu Anatolie este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rusu Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Rusu Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rusu Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Rusu Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 3