2ra-1053/14 — Încasarea datoriei pentru serviciile prestate şi achitare a energiei termice

dosarul nr.2ra-1053/14 prima instanţă: Cojocari E instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 03 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Baidauz Andrei şi Pantelei Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. - 16 mun. Chişinău şi intervenientul accesoriu SA Termocom către Pantelei Lidia şi Baidauz Andrei cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile prestate şi achitare a energiei termice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Baidauz Andrei şi Pantelei Lidia şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 29 aprilie 2013, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. - 16 mun. Chişinău a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Baidauz Andrei şi Pantelei Lidia cu privire la încasarea datoriei în mărime de 23260 lei şi 05 bani, pentru serviciile prestate. În motivarea cererii, reclamantul a invocat faptul că pârâţii Baidauz Andrei şi Pantelei Lidia nu achită plata pentru agentul termic. Din cauza nerespectării condiţiilor contractuale de către reclamaţi, la data de 01.03.2013, începând cu noiembrie 2001, s-a acumulat o datorie în sumă de 23260 lei şi 05 bani, confirmată prin lista calculării şi achitării pe energia termică.

Conform art. 58, 59 şi 60 al Codului cu privire la locuinţe, reclamaţii s-au obligat de a achita lunar plata pentru serviciile locativ-comunale, conform tarifelor stabilite, ceea ce nu se îndeplineşte. Toate încercările de a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate, fapt ce serveşte drept temei de a considera că reclamaţii, nu doresc să-şi onoreze obligaţiile asumate prin contract. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 24 septembrie 2013 s-a admis acţiunea. Nefiind de acord, cu hotărârea primei instanţe, Pantelei Lidia şi Baidauz Andrei, au înaintat cerere de apel, prin care solicită admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi aplicarea prescripţiei extinctive, iar cerinţele de încasare să fie admise parţial pe perioada de la 01.03.2010 până la 01.03.2013, în mărime de 5 300 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, apelul declarat de Pantelei Lidia şi Baidauz Andrei a fost respins, fiind menţinută hotărârea primei instanţe. La data de 04 februarie 2014, Pantelei Lidia şi Baidauz Andrei au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinse solicitările reclamantului, iar datoria să fie recunoscută pentru perioada octombrie 2011 – octombrie 2014 (s-a avut în vedere, probabil, octombrie 2013), fiind aplicat termenul de prescripţie. În motivarea recursului recurenţii, Pantelei Lidia şi Baidauz Andrei au invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele ierarhic inferioare încălcînd normele de drept material şi procedural.

Susţin recurenţii, că atât prima instanţă cât şi Curtea de Apel nu au elucidat pe deplin circumstanţele care pot în mod determinant influenţa desfăşurarea procesului, totodată de către prima instanţă nu a fost aplicată legea referitor la termenul de prescripţie extensivă. Mai susţin recurenţii că instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC,deoarece în hotărârea instanţei de fond concluziile sunt expuse într-o formă evazivă, neclară, neavând consecutivitate logică, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu normele de drept material ce reglementează acest aspect . Astfel, analiza efectuată de instanţa de fond în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clare şi simple, precise, conchise şi ferme, să aibă putere de convingere.

De asemenea, recurenţii au indicat că conform prevederilor art. 272 alin. (1) şi alin. (9) se indică că, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului” şi cînd este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestaţii neexecutate. Totodată, conform prevederilor cuprinse în art.277 alin. 1 lit. b) Codul Civil al Republicii Moldova, în cazul în care obligaţia prevede executarea plăţilor periodice şi debitorul a săvârşit acţiunile, ce dovedesc recunoaşterea numai a unei părţi a datoriei, astfel de acţiuni nu pot fi considerate temei pentru întreruperea termenului de prescripţie pentru celelalte părţi ale datoriei.

In aşa condiţii, recurenţii susţin că, reclamantul, urma să solicite încasarea datoriei pe perioada octombrie 2011 - octombrie 2014 (probabil 2013), care urmează să excludă din această sumă, suma de 16 600 lei care a fost achitată de către pârâţi până la acest moment Totodată, menţionează recurenţii că din anul 1987, de când au primit acest apartament nu s-a simţit niciodată căldura. Pereţii sunt umezi şi mucegăiţi. în fiecare an erau nevoiţi să fac reparaţie cosmetică pentru a schimba tapetele şi a vopsi podul mucegăit. Pe parcursul mai multor ani au expediat în adresa ÎMGFL-16 diferite solicitări şi cereri pentru a lua măsuri în vederea soluţionării pretenţiilor pe care le aveau, însă fără nici un rezultat.

Mai mult ca atât, în anul 2004 de către IMGFL-16 a fost expediată o scrisoare prin care au fost avertizaţi că în cazul în care nu vor achita sumele indicate pentru datorie la energie termică, vor fi deconectaţi de la aceasta, recurenţii au expediat un răspuns cu privire la acordul de a fi deconectaţi de la serviciile termice oferite de ÎMGFL-16. Din acea perioadă şi până la moment, administraţia ÎMGFL-16 nu a intervenit cu nimic, in perioada de încălzire a anului 2011, au simţit careva modificări la prestarea de către ÎMGFL- 16 a căldurii şi anume faptul că temperatura în apartament ajungea la aproximativ 16 grade, în acelaşi timp, neavând un salariu decent în RM şi având intenţia de a pleca peste hotarele ţării la muncă pentru o perioadă de minim un an de zile, apelanţii au considerat că energia termică va fi livrată măcar în această cantitate şi au achitat în avans careva sume de bani.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural. Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Nu pot fi luate în vedere argumentele recurenţilor cu privire la aplicarea termenului de prescripţie, deoarece din calculele şi informaţiile despre achitarea pentru serviciile prestate prezentate rezultă că recurenţii, ca debitori, avînd obligaţii contractuale de executare a plăţilor periodice au săvârşit acţiuni de achitare a unor sume diferite de bonurile de plată, ce demonstrează recunoaşterea datoriei şi astfel de acţiuni constituie temei pentru întreruperea termenului de prescripţie a datoriei şi nu doar a unei părţi a acesteia, după cum susţin recurenţii – pîrîţi. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Baidauz Andrei şi Pantelei Lidia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Baidauz Andrei şi Pantelei Lidia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală