2ra-1143/14 — Revendicarea bunurilor din posesie străină

La 18 mai 2011, reclamanţii Teapchin Ludmila şi Teapchin Serghei au înaintat cererea de chemare în judecată împotriva lui Cernega Victor cu privire la revendicarea bunurilor din posesie străină sau încasarea echivalentului bănesc.

Au solicitat reclamanţii: a recunoaște deposedarea ilegală a lui Teapchin Ludmila şi Teapchin Serghei de bunurile luate de Cernega Victor; a obliga Cernega Victor să restituie bunurile mobile luate din construcţiile înregistrate; a obliga Cernega Victor să restituie echivalentul bănesc al bunurilor mobile ridicate abuziv din imobilele menţionate; a recunoaşte tulburarea de posesie asupra bunurilor imobile; a impune pe Cernega Victor să restituie bunurile imobile nominalizate; a impune pe Cernega Victor să repare prejudiciul material cauzat prin demolarea construcţiilor; a impune de Cernega Victor să repare venitul ratat cauzta Ludmile Teapchin şi lui Teapchin Serghei.

Ulterior, reclamanţii şi-au concretizat cerinţele, solicitînd revendicarea bunurilor sau contravaloarea lor.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 20 mai 2013, acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din contul lui Cernega Victor în beneficiul Ludmilei Teapchin şi Teapchin Serghei contravaloarea bunurilor în mărime de 5 655 lei, cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 3 175 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 1 170 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Teapchin Ludmila fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru din 20 mai 2013.

La 03 ianuarie 2014, Teapchin Ludmila a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru din 20 mai 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate. Mai indică că la examinarea cauzei au fost neglijate circumstanțele de fapt și de drept.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”.

Avînd în vedere că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 29 octombrie 2013 (f.d. 23), cît şi faptul că la materialele dosarului nu este vreo dovadă privind recepționarea acestea de către recurentă, recursul se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Teapchin Ludmila nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că argumentele recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul înaintat de Teapchin Ludmila, urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Teapchin Ludmila. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă