2ra-1113/14 — Obligarea înlăturării obstacolelor

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1113/14 Judecător: V.Negru Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolaescu Nicolae, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Hadji Leonid împotriva lui Nicolaescu Nicolae privind înlăturarea obstacolelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 20.11.2012, Hadji Leonid s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva lui Nicolaescu Nicolae, solicitînd obligarea pîrîtului la demontarea parţială a gardului construit capital.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 02.08.2003, a procurat casa de locuit din str-la Crăsescu, 31, mun. Chişinău. Imediat după procurare a înregistrat bunul în Registrul cadastral al bunurilor imobile. După procurarea imobilului nu a efectuat nici o schimbare ce ţine de hotarele cu vecinii, în unele locuri distanţa între casa sa şi gardul pîrîtului fiind mai mică de un metru. În vara anului 2012, pîrîtul a construit un gard capital (din piatră) de o înălţime mai mare de 2,0 m. În aşa mod, în casa sa nu pătrunde lumina zilei şi este nevoit de a se folosi de lumina electrică 24/24 ore, deoarece lumina zilei nu pătrunde în casă datorită gardului capital construit de pîrît, aproximativ de înălţimea pereţilor casei sale.

Pînă în luna august în prima jumătate a zilei în casă e semi-întuneric, iar în a două jumătate a zilei, în perioada toamna - iarnă în casă practic e beznă. A încercat să vorbească cu pîrîtul referitor la demontarea gardului pînă la înălţimea de 1,2 m, iar mai sus poate fi din tije de metal, însă vecinii nici nu au vrut să audă, deaceea a fost nevoit să se adreseze la pîrît prin intermediul oficiului poştal, însă nici scrisoarea acesta nu a dorit să o primească de la poştaş. Deoarece a epuizat toate posibilităţile de a soluţiona problema pe cale amiabilă, este nevoit să se adreseze în instanţa de judecată pentru a soluţiona problema creată de pîrît. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 mai 2013, a fost admisă cerere de chemare în judecată a lui Hadji Leonid, fiind dispusă obligarea lui Nicolaescu Nicolae să demoleze gardul capital din str-la V.Crăsescu, 33, mun.

Chişinău pînă la înălţimea de 1,5 m în partea ce se află în vecinătate cu 1 reclamantul. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 377, 379 CC, pct. 2.20 al Instrucţiunii privind ordinea planificării, construcţiei şi amenajării fondului individual de locuinţe din 28.10.2004, constatînd că pîrîtul Nicolaescu Nicolae a ridicat porţiunea de gard litigios cu înălţimea mai mare de 2,0 metri, ceea ce contravine cerinţelor legale. La 01.07.2013, Nicolaescu Nicolae a depus cerere de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 mai 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea apelului a indicat că, este proprietar al imobilului din str. V. Crasescu, 33, din anul 1989, fiind şi proprietar al gardului în litigiu. Nu a intervenit în reconstrucţia gardului, iar incomoditatea în ceea ce priveşte insolarea casei de locuit vecine se datorează acţiunilor lui Hadji Leonid, care a reconstruit-o. Mai indică faptul că, intimatul a devenit proprietar al imobilului său abia în anul 2003, iar pînă la adresarea în instanţa de judecată nu a avut careva obiecţii referitor la gard. Urmare a reconstrucţiei casei efectuate de către intimat, are de suferit şi apelantul deoarece vin mirosuri neplăcute de la bucătăria care este în partea hotarului dintre ei. Mai mult, reconstrucţia ilegală a acoperişului efectuată de către intimat, îi creează obstacole şi îi lezează dreptul de proprietare deoarece apele se scurg în ograda sa şi îi provoacă prejudicii.

De asemenea, indică faptul că reclamantul a încălcat termenul de prescripţie la înaintarea acţiunii în instanţa de judecată. Totodată, prin cererea de apel suplimentară, Nicolae Nicolaescu a indicat că, a fost reprezentat în şedinţele primei instanţe de o persoană care nu deţinea licenţa de avocat, fapt despre care a aflat ulterior. Prin urmare, nu i-au fost apărate interesele şi nu a avut posibilitatea de a înainta acţiune reconvenţională, or prin acţiunile lui Leonid Hadji de asemenea îi sunt lezate drepturile, fiind efectuate lucrări de construcţie cu încălcarea dreptului de vecinătate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Nicolaescu Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 29 mai 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 23.01.2014, Nicolaescu Nicolae a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 mai 2013, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele expuse şi în cererea de apel, menţionînd că instanţele au examinat superficial litigiul.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat deNicolaescu Nicolae, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolaescu Nicolae ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolaescu Nicolae, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Hadji Leonid împotriva lui Nicolaescu Nicolae privind înlăturarea obstacolelor. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4