3ra-325/14 — Încasarea indemnizaţiei unice, penalitatea şi dobînda de întîrziere

prima instanţă: N. Veronica dosarul nr. 3ra-325/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată, în ordinea contenciosului administrativ depusă de Bunduchi Victor către Procuratura Generală a R. Moldova privind recunoaşterea ilegalităţii reţinerilor şi înlăturarea încălcărilor admise, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 19 martie 2012, reclamantul Bunduchi Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Procuratura Generală a R. Moldova, solicitînd repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, recunoaşterea ilegalităţii reţinerii sumei de 16969 lei 82 bani din indemnizaţia unică şi obligarea pîrîtului să înlăture încălcările admise cu încasarea în beneficiul său a sumei de 16969 lei 82 bani. În motivarea pretenţiilor a indicat că prin ordinul Procurorului General nr. 178- p din 15.03.2010, conform art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008, i s-a dispus plata indemnizaţiei unice, egale cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la 14 de ani lucraţi în funcţia de procuror.

Executarea ordinului în cauză a fost dispusă Direcţiei administrativ-economice după aprobarea bugetului pentru anii 2010, 2011. A susţinut că potrivit datelor prezentate la 28.02.2012 cu nr. 30-12d/12- 124 de şeful Direcţiei finanţe şi logistică din suma calculată de 65800 lei au fost efectuate următoarele reţineri: impozitul pe venit în sumă de 10718 lei 82 bani, contribuţii individuale de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 3948 lei, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 2303 lei. Menţionează că reţinerile respective sunt contrare legislaţiei. Din acest motiv s-a adresat cu o cerere prealabilă către Procurorul General, prin care a solicitat să se 1 dispună înlăturarea încălcărilor enunţate şi să-i fie transferate, la contul său bancar, sumele nelegitim reţinute din indemnizaţia plătită conform ordinului 178-p din 15.03.2010.

A declarat că cererea prealabilă din 28.02.2012, administraţia i-a respins-o din motivul omiterii termenului de 30 zile. A apreciat că reţinerea de către Procuratura Generală a impozitului pe venit în sumă de 10718 lei 82 bani contravine prevederilor art. 20 lit. g) din Codul fiscal, care enumera sursele de venit neimpozabile şi stipulează, că în venitul brut nu se includ indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei. De asemenea aceste reţineri contravin punctului 8 din anexa nr. 5 a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 54 din 31.03.2011 şi art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294- XIV din 25.12,2008, precum şi punctului 9 din anexa nr. 3 din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593 din 26.12.2002 şi acţiunile de reţinere a primelor respective în sumă de 2303 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 pricina civilă intentată la cererea lui Bunduchi Victor către Procuratura Generală a fost strămutată la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. La 24 iunie 2013 reprezentantul reclamantului a depus o cerere de modificare a pretenţiilor şi a solicitat admiterea acţiunii, încasarea din contul Procuraturii Generale în folosul lui Victor Bunduchi a sumei de 26574,02 lei cu titlu de indemnizaţie achitată în legătură cu întrunirea condiţiilor de pensionare, cheltuieli de asistenţă juridică, dobînzi de întîrziere şi penalitatea legală. În motivarea cererii formulate a reiterat argumentele formulate în cererea de bază, iar suplimentar a indicat că din moment ce sumele respective i-au fost reţinute ilegal de către procuratură, acestea urmează a fi încasate din contul acesteia.

A afirmat că potrivit art. 330 alin. (2) Codul muncii precum şi art. 617 Cod civil, Procuratura Generală urmează să-i achite penalitatea legală şi dobînzi de întîrziere pentru reţinerea acestora. În acest sens a afirmat că suma de 16969,82 lei, urmează a fi încasată de la Procuratura Generală cu titlu de indemnizaţie unică reţinută ilegal. De asemenea a declarat că suma de 3054,5 lei constituie penalităţile calculate pentru neachitarea în termen a indemnizaţiei în valoare de 16969,82 lei, iar suma de 3201 lei constituie dobînda legală calculată pentru neachitarea aceleiaşi indemnizaţii în perioada 01.12.2011- 24.04.2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 octombrie 2013 acţiunea lui Victor Bunduchi a fost admisă parţial.

A fost anulat răspunsul Procuraturii Generale nr.30-12d/12-121 din 28 februarie 2012. S-a încasat de la Procuratura Generală al R. Moldova în beneficiul lui Victor Bunduchi suma de 16 969,82 lei cu titlu de indemnizaţie unică achitată în legătură cu întrunirea condiţiilor 2 de pensionare. De asemenea s-a încasat de la Procuratura Generală în beneficiul lui Victor Bunduchi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, cererea lui Victor Bunduchi în partea încasării penalităţii şi a dobînzii de întîrziere, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 octombrie 2013 avocatul Radu Dumneanu a contestat hotărîrea instanţei de fond, în interesul lui Victor Bunduchi cu o cerere de apel nemotivată.

În cererea depusă a indicat că apreciază că nu este de acord cu hotărîrea contestată şi o apreciază ca fiind neîntemeiată. La 06 decembrie 2013 avocatul Radu Dumneanu a depus o cerere de apel motivată în care a indicat că instanţa de fond neîntemeiat şi cu interpretarea eronată a normelor de drept, a respins capătul de cerere care se referă la încasarea în folosul reclamantului Victor Bunduchi a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2013, apelul declarat de avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, conform ordinului nr. 178-p din 15 martie 2010 lui Bunduchi Victor, în legătură cu întrunirea condiţiilor de pensionare, i-a fost stabilită o indemnizaţie unică egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de 14 ani complet lucraţi în funcţia de procuror. Conform scrisorii Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2012 (f.d. 6) suma calculată potrivit ordinului nr. 178-p din 15 martie 2010 constituie 65800 lei, iar din aceasta au fost efectuate reţinerile: impozitului pe venit în sumă de 10718,82 lei, contribuţiilor individuale de asigurări sociale obligatorii - 3948 lei, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 2303 lei, iar la cârdul apelantului a fost transferată suma de 48830 lei.

Astfel, instanţa de apel a menţionat că instanţa la pronunţarea hotărîrii întemeiat a concluzionat ca fiind ilegale reţinerile impozitului pe venit, contribuţiilor de asigurări sociale de stat şi primelor de asigurare de asistenţă medicală din suma cuvenită reclamantului-apelant cu titlu de indemnizaţie unică de concediere, deoarece contravin art. 18 Codul fiscal care expres stabileşte că în venitul brut se includ venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare; venitul de la activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii, conform prevederilor cap.9; plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare; venitul din chirie (arendă); creşterea de capital definită la art.37 alin.(7), venitul obţinut sub formă de dobîndă; royalty (redevenţe).

Excepţie fac cele prevăzute la art.20 lit. a); venitul rezultat din 3 neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului; dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăţi; sumele obţinute de pe urma acordului (convenţiei) de neangajare în activitatea de concurenţă; dividendele, cu excepţia celor achitate în folosul persoanelor fizice rezidente, aferente perioadelor fiscale de pînă la 1 ianuarie 2008; veniturile obţinute, conform legislaţiei, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum şi ca urmare a reţinerii arvunei sau restituirii arvunei; alte venituri care nu au fost specificate la literele menţionate.

Astfel, potrivit art. 20 lit. (g) Codul fiscal, în venitul brut nu se includ indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei. Din conţinutul normelor enunţate rezultă că indemnizaţiile de concediere nu se includ în venitul brut şi nu sînt supuse impozitării. Conform pct. 9 la anexa nr. 3 din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, indemnizaţiile plătite în caz de concediere, în conformitate cu legislaţia, fac parte din tipurile drepturilor şi veniturilor la care nu se calculează primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Contrar normelor indicate mai sus, Procuratura Generală, a reţinut, din indemnizaţia unică de concediere în sumă de 65800 lei, calculată spre achitare lui Bunduchi Victor impozitul pe venit, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurare de asistenţă medicală în sumă totală de 16969,82 lei.

În aceste circumstanţe, instanţa corect a admis pretenţiile reclamantului în partea dată. Mai mult decît atît, instanţa de apel a remarcat asupra faptului că prin referinţa din 26 septembrie 2013 (f.d. 79), Procuratura Generală a recunoscut reţinerea impozitului pe venit în sumă de 10718,82 lei este contrară prevederilor art. 20 lit. j) din Codul fiscal, reţinerea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 2303,00 lei este contrară prevederilor art. 72 alin. (2) din Legea cu privire la procuratură, iar reţinerea asigurării sociale în sumă de 3948,00 lei este contrară prevederilor art. 6 din lege bugetului asigurărilor de stat pentru anul 2011. Din aceste considerente instanţa de fond corect a admis pretenţiile reclamantului în partea respectivă.

Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond în mod legal şi întemeiat a respins pretenţia lui Bunduchi Victor privind încasarea penalităţilor de întîrziere pentru neachitarea în termen a indemnizaţiei de concediere, deoarece potrivit art. 330 Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Această obligaţie survine, în particular, în caz de: a) refuz neîntemeiat de angajare; b) eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă; c) staţionare a 4 unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art.80); d) reţinere a eliberării carnetului de muncă; e) reţinere a plăţii salariului; f) reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu; g) răspîndire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc.), a informaţiilor calomnioase despre salariat; h) neîndeplinire în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

(2) În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art. 143) sau a altor plăţi (art. 123, 124, 127, 139, 186). Se arată că în speţa din cauză nu sînt întrunite prevederile legale sus stipulate şi respectiv reclamantul nu poate beneficia de încasarea de la pîrît a penalităţilor pentru reţinerea indemnizaţiei legate cu pensionarea. Mai mult ca atît, în speţă la materialele pricinii nu sunt careva probe care ar stabili vinovăţia Procuraturii Generale la reţinerea achitării în termen a indemnizaţiei de concediere. Instanţa de apel a menţionat că potrivit ordinului nr. 178-p din 15 martie 2010 cuantumul indemnizaţiilor ce urmau a fi alocate a fost stabilit prin bugetele pe anii 2010 şi 2011, iar Direcţia Administrativ Economică Procuraturii Generale a fost obligată să achite indemnizaţia conform mărimilor stabilite în acestea.

În consecinţă prevederile art.330 alin. (2) Codul muncii nu sunt aplicabile speţei, iar pretenţia lui Victor Bunduchi privind încasarea din contul Procuraturii Generale în beneficiul său a sumei de 3054,5 lei cu titlu de penalitate este neîntemeiată şi corect a fost respinsă de către instanţa de fond. Din aceste instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond corect a respins pretenţiile reclamantului în partea respectivă. La 30 decembrie 2013 avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea respingerii cererii privind încasarea penalităţilor şi dobînzii de întîrziere, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte de admitere acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat următoarele încălcări: - Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel au dat o apreciere incorectă prevederilor art. 329, 330 Codul muncii, nu a ţinut cont de argumentele invocate de către recurent, ignorîndule totalmente şi ne apreciindu-le la justa s-a valoare. - Menţionează faptul că, potrivit art.268 lit.a) Cod civil este prevăzut în calitate de termen special al prescripţiei extinctive termenul de 6 luni pentru încasarea penalităţii, penalitatea de 0,1% la sută pentru fiecare zi de întîrziere admisă de angajator, urmează să fie achitată pentru perioada ultimilor 6 luni.

5 - Concomitent, ţinând cont de faptul că în virtutea art. 572 Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii, art.512, art.513 şi art.514 Cod civil, stipulând că obligaţiile se nasc din contract, inclusiv orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile Legii, obligaţiile urmând a fi executate în mod corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilite, iar potrivit prevederilor art.617 Cod civil, Procuratura Generală se află în întîrziere de la sfîrşitul lunii noiembrie 2011, dată la care i s-a transferat pe contul său suma de 48000 lei în calitate de indemnizaţie unică, achitată în legătură cu întrunirea condiţiilor de pensionare, începînd cu data de 01.12.2011, în conformitate cu prevederile art.619 alin.(2) Cod civil, cet.

Victor Bunduchi urmează să i se achite şi o dobîndă de întîrziere în mărime de 9% peste rata dobînzii prevăzută de art.585 Cod civil, în cazul dat Legea indicînd că nu se admite proba unui prejudiciu mai redus. La data de 25 februarie 2014 Prouratura Generală a R. Moldova, prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrilor contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

6 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Victor Budnuchi, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 7