2ra-171/14 — Anualrea ordinelor, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Andriaş dosarul nr. 2ra-171/14 instanţa de apel: S. Arnăt, I. Cotruţă, Gh. Lîsîi DECIZIE 19 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druță, Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Glavaţcaia Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Glavaţcaia împotriva Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile Auto” cu privire la anularea ordinului de sancționare și concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Gările şi Staţiile Auto”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 09 septembrie 2011 Glavaţcaia Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Gările şi Staţiile Auto” cu privire la anularea ordinului de sancționare și concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii reclamanta a invocat că, începînd cu 20 august 1972 a activat la filiala Bălţi a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” în calitate de dispecer-operator. Prin ordinul nr. 345-p din 23 decembrie 2010, a fost sancţionată disciplinar, fiindu-i aplicată o sancţiune sub formă de avertismentul, iar la data de 09 februarie 2011 a fost concediată în legătură cu reducerea statelor de personal.

Consideră că a fost ilegal sancţionată şi concediată, deoarece faptele invocate de administraţia întreprinderii în ordinul de sancţionare nu corespund realităţii, iar concedierea sa a fost efectuată fără consimţămîntul organelor sindicale ale filialei, ceea ce contravine prevederilor art. 87 Codul muncii. De asemenea invocă că la concediere sa din serviciu angajatorul nu a luat în considerație faptul că dînsa a activat la întreprindere mai mult de 30 de ani și are dreptul preferenţial faţă de alţi angajaţi de a rămîne să activeze la întreprindere. Afirmă că, prin atragerea la răspundere disciplinară şi concedierea ilegală din serviciu i s-au cauzat nu doar retrăiri psihice dar şi i-a fost lezată şi onoarea şi demnitatea.

Solicită anularea ordinului de sancţionare nr. 345-p din 23 decembrie 2010, anularea ordinului de concediere nr. 29-p din 09 februarie 2001, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă în mărime de 2250 lei lunar pentru perioada de la 09 februarie 2011 şi pînă la restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 13 decembrie 2011, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții d Apel Bălți din 10 aprilie 2012, a fost admis apelul declarat de către Glavațcaia Valentina, casată hotărîrea primei instanțe şi remisă pricina la rejudecare după competență în Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 mai 2012, a fost suspendat procesul și înaintată cauza la Curtea de Apel Chișinău pentru soluționarea conflictului de competență. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2012, s-a constatat competența Judecătoriei Centru mun. Chișinău și cauza a fost remisă spre examinare în fond la Judecătoriei Centru mun. Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul de concediere nr. 29-p din 09 februarie 2011, restabilită Glavaţcaia Valentina în funcţia de dispecer-operator la filial Bălţi a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” şi a fost încasat de la ÎS „Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul Valentinei Glavaţcaia salariu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 47250 lei şi prejudicial moral în mărime de 10000 lei.

În rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. La 07 octombrie 2013, Glavaţcaia Valentina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi modificarea hotărîrii primei instanţe prin admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului Glavaţcaia Valentina a invocat că în cadrul examinării cauzei, instanţa de apel nu a elucidate pe deplin circumstanţele cauzei şi a încălcat normele de drept material şi procedural.

În acest sens invocă că instanţa nu a dat apreciere probelor şi circumstanţelor cu privire la legalitatea ordinului de sancţionare care ulterior a fost pus la baza concedierii sale şi nu a luat în consideraţie faptul că intimatul a încălcat procedura şi modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare conform art. 208 al. (1) al Codul muncii. Menționează că intimatul nu a dovedit cu probe admisibile faptul ca i sa adus la cunoştinţă ordinul de sancţionare, iar actul precum că dînsa a luat cunoştinţă de ordinul respectiv creează dubii, deoarece a fost întocmit mai tîrziu, şi anume la 27 decembrie 2010, deşi în ziua de 23 decembrie 2010 cînd a fost aplicată sancţiunea, dînsa se afla la serviciu. Afirmă că instanţa de apel a lăsat fără apreciere faptul că dînsa dispune de dreptul preferenţial la menţinerea ei la lucru şi nu s-a expus nici asupra propunerii angajatorului de a fi angajată la Comrat şi în alte localităţi, în timp ce are domiciliul în oraşul Bălţi.

La 22 ianuarie 2014, Glavaţcaia Valentina, a depus un recurs suplimentar prin care invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd că prin decizia recurată i s-au încălcat drepturile sale de un muncitor calificat cu stagiul de muncă de 38 ani. Insistă că la concedierea sa din serviciu au fost încălcate grav prevederile art. 86 alin.(1) lit. d) şi e) Codul muncii, or doar o comisie competentă era în drept de a stabili calificarea ei, iar în acest sens intimatul cu o lună înainte de reducerea statelor de personal urma să efectueze atestarea ei, fapt care însă nu a fost efectuat. Consideră susţinerile intimatului, precum că este lucrător necalificat, drept eronate şi neîntemeiate. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 12 august 2013, a fost expediată în adresa recurentei Glavațcaia Valentina la data de 16 august 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 148). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 07 octombrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, Glavațcaia Valentina a solicitat anularea ordinul de sancționare nr. 345-p din 23 decembrie 2010, ordinul de concediere nr. 29-p din 09 februarie 2011, prin care a fost concediată din funcția de dispecer-operator la Filiala Bălți a ÎS „Gările și Stațiile Auto” în legătură cu reducerea statelor de personal, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariul mediu pentru absența forțată de la lucru reieșind din salariul lunar de 2250 lei și a prejudiciul moral în mărime de 30 000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, dispunînd anularea ordinului de concediere, restabilirea Valentinei Glavațcaia în funcția deținută, încasînd salariului pentru absența forțată de la lucru în mărime de 47250 lei și prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, în rest respingînd cerințele ca neîntemeiate. Judecând apelul declarat de către ÎS „Gările și Stațiile Auto” şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de apel, verificând legalitatea hotărârii contestate, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că prin ordinul nr. 124 din 24 august 1972, Glavațcaia Valentina a fost angajată în funcția de casier de bilete la Autogara Bălți (f.d.

5), iar prin contractul individual de muncă nr. 50 din 01 iulie 2006, cea din urmă a fost angajată prin transfer în funcția de dispecer-operator la filiala Bălți a ÎS „Gările și Stațiile Auto”, fiind emis în acest sens ordinul nr. 10-p-6 (f.d. 60 Vol.I). Tot actele cauzei atestă că prin ordinul nr. 345-p din 23 decembrie 2010, Glavațcaia Valentina a fost sancționată disciplinar sub formă de avertisment pentru încălcarea disciplinei de muncă (f.d. 7), drept temei servind petiţia înaintată de Galupa Eugeniu, manager SRL „Galiz SV” vizînd comportamentul neadecvat a Valentinei Glavaţcaia La acest capitol este de menţionat că în baza petiţiei Companiei de Transport „Galiz-SV” SRL nr. 94 din 06 decembrie 2010, în care a fost atenționat asupra comportamentului neadecvat al Valentinei Glavațcaia (f.d.

72 Vol. I), ÎS „Gările și Stațiile Auto” a efectuat o investigație internă în rezultatul căreia s-a constatat că Glavațcaia Valentina a impus la procurarea biletelor 8 călători, care sunt membri ai Federației de Box din Ukraina, care de fapt, urmau a fi transportați la comandă gratis. Respectiv, în scopul prevenirii unor astfel de situații pe viitor, Glavațcaia Valentina a fost sancționată disciplinar cu avertisment prin ordinul nr. 345-p din 23 decembrie 2010, iar prin actul din 27 decembrie 2010, celei din urmă i-a fost adus la cunoștință ordinul de sancționare (f.d. 64,71). Conform art. 26 alin. (1) lit. a) al Codului muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat sancţiune disciplinară – avertisment.

Cu referire la prevederile normei enunţate și circumstanțele menţionate, se constată drept temeinică concluziei instanței de apel cu privire la legalitatea ordinului de sancționarea a Valentinei Glavațcaia, deoarece, deși, în virtutea atribuțiilor funcției sale recurenta urma să cunoască că pasagerii respectivi circulă gratis, însă fără a verifica situația de fapt, cea din urmă, a solicitat procurarea biletelor de la pasagerii respectivi, reținînd astfel nejustificat ruta, fapt ce a dus la discreditarea imaginii ÎS „Gările și Stațiile Auto”, iar în circumstanţele relatate, corect acţiunile recurentei au fost calificate de către angajator ca încălcarea disciplinei muncii, respectiv corect fiindu-i aplicată şi sancţiunea disciplinară.

De asemenea actele cauzei denotă că prin ordinul nr. 29-p din 09 februarie 2011, Glavaţcaia Valentina, a fost concediată din funcția de dispecer-operator a filialei Bălți a ÎS „Gările și Stațiile Auto”, în temeiul art. 86 alin.(1) lit. c) Codul muncii, şi anume, în legătură cu reducerea statelor de personal, începînd cu 15 februarie 2011 (f.d. 6). Conform art. 86 alin. (1) li. c) al Codului Muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

În conformitate cu art. 88 alin. (1) lit. a), b). c) al Codului Muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit. b) şi c)) doar cu condiţia că va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal și va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse.

Odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective.

Aici se va remarca că în legătură cu situaţia economică-financiară dificilă, micşorarea numărului de călători și modificarea programului de lucru, la data de 10 decembrie 2010 de către ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a fost emis ordinul nr. 334-p prin care, s-a dispus reducerea unor funcții la filiala Bălţi inclusiv și funcția de dispecer- operator, ocupată de Glavațcaia Valentina, angajații fiind preavizați despre faptul că la expirarea termenului de 2 luni din ziua familiarizării cu ordinul respectiv vor fi eliberați din funcție în caz că va lipsi posibilitatea de a le propune un alt loc de lucru, sau lucrul propus va fi refuzat (f. d. 8 Vol. I). Iar prin actul de constatare din 04 februarie 2011, se atestă că Glavațcaia Valentina nu s-a prezentat la adunarea colectivului filialei Bălți a ÎS „Gările și Stațiile Auto” la care au fost propuse funcții vacante (f. d. 53 Vol. I), cu atît mai mult că în cadrul dezbaterilor judiciare recurenta a confirmat că angajatorul i-a propus un alt loc de lucru în orașul Comrat, însă dînsa nu a acceptat locul de muncă propus pe motiv că locuiește în orașul Bălți.

Conform art. 183 alin. (1) şi (2) Codul Muncii, în caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, de dreptul preferenţial de a fi lăsaţi la lucru beneficiază salariaţii cu o calificare şi productivitate a muncii mai înaltă.

În cazul unei egale calificări şi productivităţi a muncii, de dreptul preferenţial de a fi lăsaţi la lucru au, salariaţii cu obligaţii familiale, care întreţin două sau mai multe persoane şi/sau un invalid, salariaţii în a căror familie nu sînt alte persoane cu venit de sine stătător, salariaţii care au o mai mare vechime în muncă în unitatea respective, salariaţii care au suferit în unitatea respectivă un accident de muncă sau au contractat o boală profesională, salariaţii care îşi ridică calificarea în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, fără scoatere din activitate, invalizii de război şi membrii familiilor militarilor căzuţi sau dispăruţi fără urmă, participanţii la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, inventatorii, persoanele care s-au îmbolnăvit sau au suferit de boală actinică şi de alte boli provocate de radiaţie în urma avariei de la Cernobîl, invalizii în privinţa cărora este stabilit raportul de cauzalitate dintre survenirea invalidităţii şi avaria de la C.A.E.

Cernobîl, participanţii la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl în zona de înstrăinare în anii 1986-1990, salariaţii care au mai multe stimulări pentru succese în muncă şi nu au sancţiuni disciplinare (art. 211), salariaţii cărora le-au rămas cel mult 2 ani pînă la stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă. La caz s-a stabilit incontestabil că în baza ordinului ÎS „Gările și Stațiile Auto” nr. 13-p din 26 ianuarie 2011, a fost desemnată comisia pentru constatarea dreptului preferențial vizînd menținerea la lucru în legătură cu reducerea statelor de personal la filiala Bălți a ÎS „Gările și Stațiile Auto”, care prin Procesul-verbal nr. 1 din 04 februarie 2011 a constatat că Glavațcaia Valentina nu a acumulat condițiile necesare pentru obținerea dreptului preferențial (f.d.

46 vol.I). În asemenea împrejurări, sunt neîntemeiate susţinerile Valentinei Glavaţcaia, precum că de către angajatorul ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a fost încălcat dreptul ei, prevăzut de art. 183 Codul muncii, de a fi lăsată la lucru, or cum a fost menţionat mai sus întru respectarea prevederilor art. 183 alin.(2) Codul muncii, la data de 26 decembrie 2011, prin ordinul nr. 13-p a fost instituită comisia, privind stabilirea dreptului preferenţial, iar respectarea normei vizate se confirmă prin procesul-verbal din 04 februarie 2011, conform căruia s-a stabilită că Glavaţcaia Valentina nu a acumulat condiţiile necesare pentru obţinerea dreptului preferenţial, prevăzut de legislaţie.

De altfel, din conţinutul procesului-verbal menţionat rezultă că în afară de o vechime în muncă de 38 ani în cadrul întreprinderii, recurenta nu a întrunit nici un alt criteriu, dimpotrivă s-a stabilit că aceasta dispune din un alt venit, fiind pensionară, nu are la întreţinere copii minori, cu atît mai mult, a fost şi sancţionată disciplinar cu mustrare şi avertisment pe parcursul anului 2010, pentru încălcarea obligaţiilor de serviciu, dispune de studii medii, fără o calificare înaltă în domeniu. În conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) lit. h) Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit. b) şi c)) doar cu condiţia că se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod.

Astfel, conformându-se dispoziţiilor art. 88 alin. (1) Codul muncii ÎS „Gările şi Staţiile Auto” la 08 februarie 2011, a expediat şi în adresa Comitetului Sindical a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” demersul pentru examinare şi expunere pe marginea acordului sau dezacordului în privinţa concedierii salariaţilor, inclusiv şi a Valentinei Glavaţcaia (f.d. 32 vol.I), la care a fost primit acordul Sindicatului în vederea concedierii salariaţilor nominalizaţi în informaţie, fapt confirmat prin răspunsul nr. 04 din 09 februarie 2011 (f. d. 33 vol.I).

În această ordine de idei instanţa de recurs constată că la concedierea Valentinei Glavaţcaia, de către ÎS „Gările şi Staţiile Auto” au fost respectate cerinţele legale impuse prin prevederile art. 88 Codul muncii, care reglementează procedura de concediere în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal, fapt ce indică la legalitatea deciziei instanţei de apel şi netemeinicia argumentelor recursului invocate în acest sens.

În această ordine de idei şi prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs constată că argumentele aduse de către recurenta Valentina Glavaţcaia întru susţinerea pretenţiilor sale cu privire la anularea ordinelor de sancţionare şi concediere, restabilire în funcţiea deţinută şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, precum şi recuperarea prejudiciului moral indică la netemeinicia acestora şi astfel, corect au fost respinse de instanţa de apel Prin urmare, instanța de recurs consideră că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la legalitatea ordinului de concediere nr. 29-p din 09 februarie 2011 și netemeiniciei cerințelor Valentinei Glavațcaia.

Este lipsită de suport legal şi afirmaţia recurentei precum că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate, care indică şi la netemeinicia şi altor afirmaţii formulate în susţinerea pretenţiilor sale.

Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată la caz a normelor de drept material sau procedural de către instanţe.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Glavațcaia Valentina. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Glavaţcaia împotriva Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile Auto” cu privire la anularea ordinelor de sancționare și concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva