2ra-513/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: R. Ţurcanu dosarul nr. 2ra-513/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rîşneanu Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Verei Rîşneanu împotriva lui Onu Anton şi Onu Lidia cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Onu Lidia şi Onu Anton, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 mai 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 17 noiembrie 2010, Rîşneanu Vera a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Onu Anton şi Onu Lidia cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la începutul lunii octombrie 2009 a observat scurgere de apă din apartamentul 7 din str. Salcîmilor 24/2, mun. Chişinău situat deasupra apartamentului său, fapt despre ce l-a informat mai întîi pe Onu Anton, iar ulterior şi pe Onu Lidia care este proprietara apartamentului menționat. In luna iunie 2010 din motiv că scurgerile de apă s-au repetat, s-a adresat la conducerea ÎMGFL nr.6, reprezentanţii căreia au întocmit actul din 24 iunie 2010, prin care a fost stabilit că din cauza ermetizării peretelui din apartamentul nr. 7 apa se scurge în apartamentul 4 în care locuieşte dînsa.

Menţionează că necătînd la măsurile întreprinse, şi la preîntâmpinările din partea ÎMGFL nr.6, proprietarii apartamentului nr.7 aşa şi n-au luat careva măsuri. Susţine că din cauza scurgerilor de apă produse din vina Lidiei Onu pereţii din bucătărie, baie ş veceu sunt acoperiţi cu mucegai şi necesită reparaţie, iar prin raportul de expertiză al ÎI „Ţonin Vitalii” s-a constatat că în rezultatul inundaţiei apartamentului i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 20652 lei. La fel, afirmă că prin acţiunile Lidiei Onu i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral considerabil pe care îl estimează în mărime de 15000 lei. 1 Solicită încasarea de la Onu Lidia în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 20652 lei, prejudiciul moral în mărime de 15000 lei, cît şi cheltuielile suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 600 lei.

Ulterior, reclamanta a depus o cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la Onu Lidia şi Onu Anton a prejudiciului material în sumă de 14652 lei, prejudiciul moral în mărime de 5000 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 2800 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat în mod solidar de la Onu Lidia şi Onu Anton în beneficiul Verei Rîşneanu prejudiciul material în mărime de 6991,01 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi taxa de stat în mărime de 580 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Onu Lidia şi Onu Anton, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat în mod solidar de la Onu Lidia şi Onu Anton în beneficiul Verei Rîşneanu prejudiciul material în mărime de 3161,50 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2800 lei şi taxa de stat în mărime de 580 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 1398 Cod civil şi reieşind din faptul că nu a fost asigurat accesul expertului la imobilul pîrîţilor şi imposibilitatea efectuării expertizei, s-a condus din constatările actului întocmit de comisia ÎMGFL nr. 6 la 24 iunie 2010, iar la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat, instanţa de apel, a reieşit din cheltuielile real suportate de reclamanta La data de 21 noiembrie 2013 Rîşneanu Vera a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărîri primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la emiterea deciziei a încălcat prevederile art. 116 CPC şi în lipsa cererii apelanţilor a repus apelul în termen.

Menţionează că intimaţii pe parcursul examinării cauzei, intenţionat au înstrăinat apartamentul din str. Salcîmilor, mun. Chișinău şi fără a înştiința instanţa au trecut cu traiul în satul Satul Nou raionul Cimişlia, pentru ca ulterior să invoce că instanţa a examinat cauza în lipsa lor. Susţine că instanţa de apel eronat a concluzionat că nu i-au fost pricinuite suferinţe morale, deoarece ca rezultat al inundaţiei i s-a înrăutăţi starea sănătăţii şi de nenumărate ori a fost înjosită de Onu Anton. Consideră recurenta că instanţa de apel neîntemeiat a lăsat fără apreciere factura fiscală nr. BV4919138 din 14 mai 2013, din motiv că aceasta este eliberată pe alt nume, deoarece dînsa a efectuata reparaţia în apartament, însă materialele de construcţie au fost procurate de executorul lucrărilor de reparaţie.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rîşneanu Vera este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rîşneanu Vera nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Rîşneanu Vera asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rîşneanu Vera ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, D i s p u n e : Recursul Verei Rîşneanu se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 3