2rac-68/14 — Obligarea eliberării facturii fiscale

prima instanţă: I. Stepanov dosarul nr: 2rac-68/14 instanţa de apel:N. Cernat, Sv. Caitaz, A. Pahopol DECIZIE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni împotriva Centrului de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la obligarea eliberării facturii fiscale împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Banca Comercială „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 noiembrie 2011, prin care acţiunea a fost respinsă şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins demersul avocatului Eduard Plămădeală privind suspendarea procesului constată: La 15 octombrie 2010, BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” SRL cu privire la obligarea eliberării facturii fiscale.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 2005 pârâtul a solicitat de la bancă un credit, iar întru garantarea rambursării lui, la data de 28 februarie 2005 între părţi a fost încheiat un contract de ipotecă, conform căruia pârâtul a gajat în favoarea băncii imobilul din or. Cahul, str. Spirin, 1. Indică că pârâtul, în calitatea sa de debitor nu şi-a executat obligaţiunile de plată a creditului şi plăţilor aferente, drept rezultat prin ordonanţa Curţii de Apel Economice din 23 mai 2006, imobilul respectiv a fost transmis băncii în posesie, iar ulterior prin încheierea Curţii de Apel Economice din 28 ianuarie 2008 s-a dispus schimbarea modului de executare a ordonanţei judecătoreşti, prin dispunerea vânzării imobilului prin intermediul Oficiului de executare Cahul.

Relatează că vânzarea prin licitaţie a imobilului a eşuat în mod repetat, astfel executorul judecătoresc, în temeiul art. 97 alin. (5) Cod de executare a propus 1 primirea în proprietate a imobilului la valoarea indicată în contractul de gaj, fapt acceptat de bancă. Astfel, prin procesul-verbal de transmitere a bunurilor creditorului urmăritor în contul achitării creanţei nr. 29/2 din 10 noiembrie 2008, întocmit de către executorul judecătoresc al Oficiului de executare Cahul şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Cahul la data de 13 noiembrie 2008, imobilul respectiv a fost înregistrat cu titlu de proprietate privată după BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA.

Remarcă că deşi dreptul de proprietate asupra imobilului nu i-a fost transmis direct de către Centrul de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” SRL dar prin intermediul Oficiului de executare Cahul, totuşi în acest caz a avut loc o livrare impozabilă, care cade sub incidenţa prevederilor art. 97 Cod fiscal, iar potrivit art. 117, furnizorul urma să elibereze factură fiscală, care va corespunde cerinţelor prevăzute de art. 117 alin. (2) Cod fiscal şi ordinului nr. 32 al Ministerului Finanţelor din 11 martie 2002. Consideră că din dispoziţiile art. 93 (pct. 1,2,3,16) Cod fiscal se înţelege că factura fiscală se eliberează la livrarea de mărfuri, în care este indicată taxa pe valoare adăugată apărută în urma livrării, iar noţiunea de mărfuri include şi imobile, iar prin livrare - transmiterea dreptului de proprietate, inclusiv şi în urma realizării dreptului de gaj.

Adică transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului din or. Cahul, str. Spirin, 1 de la pârât către reclamant, prin intermediul Oficiului de executare Cahul, este o livrare în urma căreia se eliberează factură fiscală. Invocă că conform art. 117 Cod fiscal şi art. 19 al Legii contabilităţii nr. 113/2007, facturile fiscale sunt elemente financiare obligatorii pentru orice evidenţă contabilă iar pârâtul ignoră cerinţele băncii şi prevederile legale, drept urmare reclamantul nu poate să reflecte corect datele în contabilitate. Consideră că prin neeliberarea facturii fiscale, statul este prejudiciat prin neachitarea impozitului TVA în sumă de 780000 lei, deoarece potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) al Legii 113/2007, baza de calcul a venitului impozabil serveşte evidenţa contabilă, prin înregistrarea documentului primar.

Susţine că din cauza refuzului în eliberarea facturii fiscale, atât în contabilitatea băncii, cât şi în contabilitatea pârâtului nu sunt reflectate mijloacele băneşti şi respectiv, nu pot fi calculate impozitele. Relatează că prin somaţia nr. 39 din 15 septembrie 2010 s-a solicitat de la pârât eliberarea facturii fiscale, care va corespunde rigorilor legale şi în care se va indica în special următoarea informaţie: data întocmirii - 10 noiembrie 2008, furnizor - SRL „Cipri”, cumpărător - BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, adresa – mun. Chişinău, str. A. Puşchin, 26, cont de decontare - 180500062000001, BIC – FTMDMD2X, IDNO - 1002600005347, valoarea mărfurilor – 3740000 lei, suma totală TVA – 748000 lei, însă pârâtul a refuzat eliberarea facturii fiscale, motivând că factura fiscală se eliberează în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat notarial, însă între părţi nu a fost încheiat un astfel de contract.

Consideră că refuzul pârâtului de a elibera factura fiscală este neîntemeiat şi contravine prevederilor legale enunţate. Îşi întemeiază acţiunea în baza art. art. 7, 13 ale Legii contabilităţii, 117, 118 Cod fiscal, art. art. 5, 7, 29, 166, 167, 247 CPC. 2 Solicită obligarea pârâtului să elibereze factura fiscală băncii în valoare de 3740000 lei, inclusiv 748000 lei TVA, care va corespunde cerinţelor prevăzute în art. 19 al Legii contabilităţii, art. 117 alin. (2) Cod fiscal şi ordinului Ministerului Finanţelor nr. 32 din 11 martie 2002 şi încasarea de la pârât în beneficiul băncii cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 noiembrie 2011 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, casată integral hotărârea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă integral, obligaţi factorii de decizie ai Centrului de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” SRL să elibereze factură fiscală BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA în valoare de 3740000 lei, inclusiv TVA, în suma de 748000 lei şi a fost încasat de la Centrul de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” SRL în beneficiul BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA cheltuieli de judecată suportate pentru plata taxei de stat în sumă de 175 lei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 mai 2013 a fost admis recursul declarat de Centrul de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” SRL, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respins demersul avocatului Eduard Plămădeală privind suspendarea procesului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de apel depusă de BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 06 decembrie 2013, BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a încheierii instanţei de apel prin care a fost respins demersul avocatului Eduard Plămădeală cu privire suspendarea procesului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a actelor de dispoziţie contestate cu soluţionarea problemei în fond, prin admiterea demersului apelantei- recurent privind suspendarea procesului, casarea hotărârilor instanţelor de judecată şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele de dispoziţie ale instanţei de apel, considerându-le ilegale.

Menţionează că în şedinţa de judecată din 29 octombrie 2013, reprezentantul băncii a prezentat decizia Curţii de Apel Cahul din 25 iulie 2013, prin care se confirmă că în Judecătoria Cahul se află pe rol acţiunea civilă la cererea intimatului cu privire la contestarea legalităţii procesului-verbal de transmitere a bunurilor creditorului urmăritor în contul achitării creanţei nr. 29/2 din 10 noiembrie 2008. Indică că deoarece prin acest act banca a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil, reprezentantul său a solicitat suspendarea procesului până la examinarea în fond a acţiunii civile cu privire la contestarea legalităţii procesului-verbal, însă care a fost respins de instanţa de apel.

Consideră că neadmiterea demersului creează pe viitor confuzii, deoarece în caz că actul de dobândire a proprietăţii rămâne în vigoare, atunci apelul era fondat pe o cauză legală, iar în caz că se anulează - prezenta cerere se respinge ca neavând temei juridic. 3 Indică că instanţa de apel n-a combătut argumentele apelantului expuse în cererea de apel, în care s-a indicat că cauza penală şi ordonanţa din 05 noiembrie 2010, nu au puterea lucrului judecat, or în situaţia din speţă nu este aplicabilă această ordonanţă ca fapt decisiv întru respingerea pretenţiilor. Remarcă că instanţa de apel printr-o frază declarativă a indicat, că cauza penală şi ordonanţa împiedică la eliberarea facturii fiscale, însă nu şi-a motivat care-i interferenţa între aceste acte şi neeliberarea facturii.

Specifică că în cererea de apel s-a indicat că între aceste două evenimente nu este nici o legătură, cel puţin la momentul examinării pricinii pe cauza penală nu era recunoscută nici o persoană bănuită, iar în afară de aceasta, nu este recunoscută nici o persoană ca civilmente responsabilă. Indică că obiectul litigiului este eliberarea facturii fiscale, care în esenţă nu este un act ce acordă sau nu un drept de proprietate, ci doar este un document contabil obligatoriu, fiind necesar pentru oglindirea valorii tranzacţiei, punerea la balanţă a bunului, calcularea impozitelor. Consideră că cauza civilă aflată pe rolul Judecătoriei Cahul nu putea constitui temei de respingere a apelului. Iar la momentul examinării pricinii civile în instanţa de apel, dreptul de proprietate a băncii nu era anulat şi prin urmare era îndreptăţită să solicite eliberarea facturii.

Susţine că instanţa de judecată contribuie la neplata impozitului TVA în bugetul de stat de către intimat în sumă de 748000 lei. Iar banca s-a pomenit în situaţia când a plătit TVA în sumă de 748000 lei, însă din cauza lipsei facturii nu poate să-şi gestioneze contabilitatea, cât şi să obţină facilităţile oferite de legislaţia fiscală la plata impozitului TVA. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia şi încheierea instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Centrului de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” SRL, BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA a solicitat obligarea pârâtului de a elibera factura fiscală în valoare de 3740000 lei, inclusiv 748000 lei TVA, care va corespunde cerinţelor prevăzute în art. 19 al Legii contabilităţii, art. 117 alin. (2) Cod fiscal şi ordinului Ministerului Finanţelor nr. 32 din 11 martie 2002 . Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

Judecând apelul declarat de către BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, instanţa de apel a considerat necesar de a-l respinge cu menţinerea hotărârii primei instanţe. 4 Concluzia instanţei de apel, în acest sens, a fost condiţionată de faptul că temei pentru eliberarea facturii fiscale este transmiterea dreptului de proprietate a bunului transmis către BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA prin procesul-verbal din 10 noiembrie 2008 întocmit de către executorul judecătoresc, care, însă, este contestat. La fel instanţa de apel a reţinut că prin ordonanţele Procurorului General adjunct din 21 iulie 2010 şi a ofiţerului de urmărire penală din 05 noiembrie 2010 se confirmă că la moment se examinează cauza penală privind deposedarea ilegală de bunuri a SRL „Cipri” de către factorii de decizie a BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA.

Astfel, instanţa de apel ajungând la concluzia că prima instanţă corect a respins acţiunea, a considerat că la moment această operaţiune este neargumentată, deoarece nu sunt întrunite condiţiile necesare eliberării facturii fiscale. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de concluzie este una pripită, rezultată din aprecierea greşită a circumstanţelor parvenite în cadrul judecării prezentei speţe. Or, faptul existenţei ordonanţelor Procurorului General adjunct din 21 iulie 2010 şi a ofiţerului de urmărire penală din 05 noiembrie 2010, ce atestă existenţa unei cauze penale intentată pe faptul dobândirii ilicite a bunurilor SRL „Cipri” de către factorii de decizie a BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA nu pot fi reţinute ca un fapt decisiv în luarea soluţiei date, aceste acte neavând puterea lucrului judecat.

De altfel, şi aflarea pe rolul instanţei de judecată a cererii cu privire la contestarea procesului-verbal din 10 noiembrie 2008 întocmit de către executorul judecătoresc, prin care bunul imobil ce a aparţinut SRL „Cipri” a fost transmis BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, nu poate determina concluzia respingerii acţiunii formulate de bancă. Ca atare, odată cu respingerea cererii de chemare în judecată formulată în speţă, din motivele menţionate mai sus, litigiu în cauză a rămas, de fapt, fără soluţionare.

Aceasta cu atât mai mul cu cât însuşi instanţa de apel admite, prin încheierea de respingere a demersului BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA cu privire la suspendarea procesului în cauză până la examinarea pricinii civile la cererea SRL „Cipri” cu privire la anularea procesului-verbal din 10 noiembrie 2008, existenţa conexiunii între aceste două cauze, dar într-un mod neînţeles, fără a ţine cont de prevederile art. 261 lit. h) CPC, care expres stipulează că la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe, respinge demersul dat.

Mai cu seamă, la soluţionarea apelului şi demersului cu privire la suspendarea examinării pricinii, instanţa de apel a omis prevederile art. 267 alin. (1) Cod civil cât şi a art. 272 alin. (1) Cod civil, în sensul dacă respingerea cererii de suspendare nu va influenţa termenul de prescripţie în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat, or dispoziţiile art. 272 alin. (1) Cod civil, direct statuează că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, iar dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. 5 Instanţa de recurs remarcă şi faptul că actul de dispoziţie prin care a fost respinsă cererea cu privire la suspendarea procesului are un conţinut contradictoriu.

Astfel, deşi iniţial instanţa de apel recunoaşte existenţa conexiunii între cauzele respective, totodată consideră că temeiuri de suspendare nu sunt determinate, iar în final menţionează că acest demers a fost înaintat la etapa susţinerilor orale, fapt ce nu permite soluţionarea lui. Aici, însă, prezintă relevanţă prevederile aliniatul (2) al art. 235 CPC care stipulează că în cazul în care, în timpul susţinerilor orale sau după încheierea lor, se consideră că trebuie clarificate noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetate noi probe, instanţa dispune, printr-o încheiere, reluarea examinării pricinii în fond, susţinerilor orale, conform regulilor generale.

Având în vedere cele ce au precedat, se reţine că la caz instanţa de apel prematur a dispus şi respingerea demersului reprezentantului băncii cu privire la suspendarea procesului până la examinarea pricinii la acţiunea SRL „Cipri” cu privire la anularea procesului-verbal din 10 noiembrie 2008, prin care bunul imobil a fost transmis către BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA. Sub acest aspect şi reieşind din constatările enunţate, instanţa de recurs conchide că pricina a fost judecată cu încălcarea normelor de drept procedural, iar având în vedere faptul că eroarea comisă nu poate fi corectată de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia şi încheierea instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Banca Comercială „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni împotriva Centrului de Instruire Profesională şi Reabilitare a Invalizilor „Cipri” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la obligarea eliberării facturii fiscale, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ion Druţă Ala Cobăneanu 6