2ra-484/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale

prima instanţă – Şt. Starciuc dosarul nr. 2ra-484/14 instanţa de apel – Gh. Eni, V. Movilă, T. Dimitriadi DECIZIE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Ivan Bognibov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Baran împotriva lui Ivan Bognibov cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ivan Bognibov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cantemir din 17 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 16 martie 2012, Vasile Baran a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Bognibov cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale.

În motivarea acţiunii a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Leova din 25 martie 2011 pârâtul a fost pedepsit penal la 7 ani închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis în temeiul art. 151 alin. (1) Cod penal, sentinţă care a fost menţinută de către Curtea de Apel Cahul prin decizia din 27 octombrie 2011. Menţionează că în rezultatul acţiunilor pârâtului a fost internat în spitalul raional Cantemir unde a primit tratament medical şi a suportat cheltuieli în mărime de 1401 lei. Indică că în procesul examinării cauzei penale chestiunea cuantumului despăgubirilor a fost lăsată spre soluţionare în ordine civilă. Relatează că faptul pricinuirii prejudiciului material este confirmat prin bonurile de plată.

Susţine că în rezultatul acţiunilor ilicite ale pârâtului i-au fost pricinuite mari suferinţe morale şi psihice, precum şi leziuni corporale grave care se confirmă prin concluzia expertizei medico-legale. Solicită admiterea cererii, încasarea de la pârât în beneficiul său prejudiciul material în mărime de 1401 lei, prejudiciul moral în mărime de 50000 lei şi cheltuielile judiciare în mărime de 2700 lei, în total de încasat 54101 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 17 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Ivan Bognibov în beneficiul lui Vasile Baran cu titlu de prejudiciu material cheltuielile legate de tratament în sumă de 1401 lei, cu titlu de prejudiciu moral 30000lei şi cu titlul de cheltuieli judiciare 2700 lei, iar în total 34101 lei, în rest pretenţiile reclamantului la recuperarea prejudiciului moral se resping ca efectiv recuperate.

Totodată a fost încasat de la Ivan Bognibov în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 300 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Ivan Bognibov şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 decembrie 2013, Ivan Bognibov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor inferioare ca fiind ilegale. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, pe care o consideră emisă cu interpretarea eronată a circumstanţelor cauzei. Indică că la emiterea hotărârilor judecătoreşti a stat ca bază sentinţa Judecătoriei Leova din 25 martie 2011 şi decizia Curţii de Apel Comrat din 27 octombrie 2011, fapt pe care îl consideră inadmisibil.

Invocă că decizia Curţii de Apel Comrat din 27 octombrie 2011 este una falsificată, deoarece este semnată de un judecător care nici nu a participat la examinarea procesului, şi acest fapt este confirmat prin copiile proceselor verbale ale şedinţelor instanţei de judecată. Consideră că acţiunea civilă a fost ilegal admisă şi soluţionată, deoarece prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 18 noiembrie 2009, a fost admisă cererea sa de recuzare a judecătorilor T. Berdilă şi Şt. Starciuc. Susţine că judecătorul care a examinat cauza în prima instanţă nu avea dreptul să examineze cauza deoarece are un interes personal şi a acţionat în interesul părţii vătămate. Consideră eronată concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că Şt.

Starciuc a fost înlăturat de la examinarea cauzei penale dar nu şi de la examinarea laturii civile. Afirmă că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile cu privire la admiterea acţiunii civile în cadrul procesului penal, au fost interpretate eronat prevederile referitoare la incapacitatea sa de a-şi apăra drepturile, instanţa nu s-a expus asupra încălcărilor admise în cadrul examinării procesului penal, instanţa a adoptat decizia cu admiterea unor probe inacceptabile, decizia recurată nu este semnată de toţi judecătorii ci numai de preşedintele şedinţei. La adoptarea acestei decizii instanţa nu s-a expus asupra cererii sale de recuzare a judecătorului T. Dimitriadi.

La data de 26 decembrie 2012 Ivan Bognibov a depus recurs suplimentar prin care a solicitat admiterea cererii de recurs şi din motivul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2013 a fost casată decizia Curţii de Apel Comrat din 27 octombrie 2011, care a stat la baza emiterii hotărârilor contestate şi dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 10 octombrie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 95). Astfel se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 02 decembrie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Ivan Bognibov, Vasile Baran a solicitat încasarea din contul pârâtului cu titlu de prejudiciu material suma de 1401 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 50000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2700 lei, iar în total suma de 54101 lei, în acest sens invocând că prin sentinţa Judecătoriei Leova din 25 martie 2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Cahul din 27 octombrie 2011, Ivan Bognibov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal şi a fost condamnat la 7 ani închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis parţial acţiunea, a încasat de la Ivan Bognibov în beneficiul lui Vasile Baran cu titlu de prejudiciu material cheltuielile legate de tratament în sumă de 1401 lei, cu titlu de prejudiciu moral 30000 lei şi cu titlul de cheltuieli judiciare 2700 lei, iar în total 34101 lei, iar în rest a respins acţiunea, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Ajungând la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii lui Vasile Baran atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, au reţinut faptul că prin sentinţa Judecătoriei Leova din 25 martie 2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Cahul din 27 octombrie 2011, Ivan Bognibov a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale, care este periculoasă pentru viaţă în privinţa lui Vasile Baran, astfel concluzionând că vinovăţia lui Ivan Bognibov a fost dovedită prin probe pertinente, respectiv stabilind şi existenţa temeiului răspunderii delictuale.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu motivele recursului, instanţa de recurs constată că în urma examinării recursului în anulare declarat de către Ivan Bognibov, Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia din 28 noiembrie 2013 a casat deciziile Colegiului penal al Curţii de Apel Comrat din 27 octombrie 2011 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2012, prin care recursul lui Ivan Bognibov împotriva deciziei instanţei de apel a fost declarat inadmisibil şi a dispus restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul. În conformitate cu art. 8 alin. (1) CPC, persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare apărării sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Cu referire la prevederile enunţate şi având în vederea constatările relatate instanţa de recurs stabileşte că la momentul de faţă în privinţa lui Ivan Bignibov nu există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, prin care ar fi demonstrat incontestabil că ultimul a acţionat în mod ilicit şi cu vinovăţie faţă de Vasile Baran, astfel recurentul se bucură de prezumţia nevinovăţiei, garantată de lege. La acest segment instanţa de recurs remarcă că în asemenea împrejurări lui Ivan Bognibov nu-i pot fi imputate ca fiind constatate careva acţiuni ilicite în privinţa lui Vasile Baran, or decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Comrat din 27 octombrie 2011, prin care sentinţa de condamnare a devenit definitivă şi care, de altfel, au stat la baza adoptării hotărârii Judecătoriei Cantemir din 17 septembrie 2012 şi deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013, contestate în speţă, a fost casată.

Prin urmare, este evident că nu poate fi menţinută nici decizia instanţei de apel contestată în prezentul litigiu, care este guvernat de art. 1398 alin. (1) Cod civil, or în sensul acestei norme este de înţeles că doar cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie are obligaţia să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral. Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că menţinerea unei asemenea soluţii ar constituie o încălcare a prezumţiei nevinovăţiei lui Ivan Bignibov, care, de altfel, este prevăzută de art. 21 al Constituţiei RM. Distinct de cele enunţate, se impune admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii în vederea rejudecării cauzei cu respectarea principiilor ce guvernează litigiul în cauză.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ivan Bognibov. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Baran împotriva lui Ivan Bognibov cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu