2ra-469/14 — Anularea ordinului de transfer, restabilirea în funcţia anterioară, încasarea salariului şi recunoaşterea faptului îndeplinirii muncii forţate

dosarul nr. 2ra-469/14 prima instanţă: Iu.Silarin instanţa de apel: E.Secrieru, S.Vrabii, S.Leu ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Marambei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Nina Marambei împotriva Liceului Teoretic Volintiri (actualmente „Maria Bieşu”) şi Primăria s.Volintiri, raionul Ştefan Vodă cu privire la anularea ordinului de transfer, restabilirea în funcţia anterioară, încasarea salariului şi recunoaşterea faptului îndeplinirii muncii forţate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 02 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Nina Marambei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 12 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 21 noiembrie 2011, Nina Marambei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului Teoretic Volintiri (actualmente „Maria Bieşu”) şi Primăria s.Volintiri, raionul Ştefan Vodă cu privire la anularea ordinului de transfer, restabilirea în funcţia anterioară, încasarea salariului şi recunoaşterea faptului îndeplinirii muncii forţate.

În motivarea acţiunii reclamanta, Nina Marambei a indicat că prin ordinul nr.05 – „A” din 09 septembrie 2011, „Referitor la tarifarea lucrătorilor din LT Volintiri” s-a aprobat încărcătura didactică pentru anul de studii 2011-2012, fiind stabilit pentru ea - 13 ore clasele primare, 0,5 educator. Astfel, până la finisarea anului de studii 2010-2011 şi ieşirea in concediu, perioada luna martie-mai cînd are loc şcolarizarea copiilor de clasa I, ca regulă urma ca administraţia liceului să o facă cunoscută cu sectorul şi lista cl. I a altei promoţii noi de elevi,deoarece în acea perioadă, finisa ciclu primar promoţia de elevi de cl. IV. Tot în această perioadă, preventiv urma să fie tarificată cu încărcătura didactică respectivă la cl.

I - 23 ore cu Programul „Pas cu Pas”, dirigenţia şi controlul caietelor. Din răzbunare, directoarea preventiv nu a proiectat orele după cum urma ca regulă. Despre transferarea în altă funcţie, cu numai 0,5 salariu a aflat la data de 08 septembrie 2011. Iar, încărcătura ei anterioară deplină la cl. I directorul i-a plănuit-o d-nei Muntean Olesea. La rîndul său orele cu care trebuia să urmeze dumneaei, 13 ore si 0,5 educator la altă clasă de întîia, le plănuise altei profesoare, pensionarei, Dragomir Măria. Mai mult ca atît, ordinul contestat a fost emis fără acordul ei şi fără înştiinţarea prealabilă a reclamantei.

Cere reclamanta, Nina Marambei anularea ordinului din 09 septembrie 2011 nr. 05 „A”, referitor la tarificarea lucrătorilor, restabilirea în funcţia anterioară de învăţătoare la clasa 1 cu încărcătura didactică deplină de 23 ore, diriginte şi controlul caietelor începînd cu 01 septembrie 2011. La 06 decembrie 2012, Marambei Nina a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat de a recunoaşte faptul îndeplinirii muncii forţate, invocând că, directorul liceului nu i-a adus la cunoştinţă ordinul dat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 12 februarie 2013, acţiunea Ninei Marambei a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 02 iulie 2013, apelul declarat de Ninan Marambei a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Astfel, instanţa de apel în susţinerea poziţiei sale a invocat că la emiterea ordinului nr.05-A din 09 septembrie 2011 „Referitor la tarifarea lucrărilor din Liceul Teoretic Volintiri”, a fost respectată procedura, iar stabilirea sarcinii didactice Ninei Marambei de 13 ore în clasa I şi 0,5 educator nu poate fi considerat ca permutarea acesteia la un alt loc de muncă.. La 05 decembrie 2013, Nina Marambei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurenta, Nina Marambei a indicat că instanţele de judecată la examinarea pricinii civile, au dat o apreciere eronată probelor acumulate în cadru examinării pricinii şi eronat au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, prin ce au emis hotărîre neîntemeiată.

Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nina Marambei este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nina Marambei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Nina Marambei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă