2r-115/14 — Constatarea faptului cu valoare juridică

prima instanţă: V. Varaniţă 2r-115/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Pruteanu DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Nicolae Stamati în pricina civilă la cererea lui Nicolae Stamati cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Nicolae Stamati împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 constată: La 27 iunie 2012, Nicolae Stamati a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea acţiunii a indicat că s-a născut în satul Susleni, raionul Orhei în familia lui Stamati Foma şi Zinovia, că la 10 august 1982 a decedat tatăl său, iar la data de 27 februarie 1985 a decedat şi mama sa. Indică că după decesul tatălui averea rămasă a trecut după mama sa, iar înainte de deces mama sa nu a putut lăsa testament. Susţine că verbal pe când părinţii erau încă în viaţă a fost decis ca toate bunurile părinţilor să treacă în proprietatea lui. Afirmă că fraţii şi surorile sale au decedat, iar din anul 2009 la aceste bunuri a început să pretindă fiul fratelui său, Vadim Stamati.

Solicită admiterea cererii, emiterea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se confirme faptul care are valoare juridică şi anume că după decesul mamei sale Zinovia Stamati de la data de 27 august 1986 şi până în luna august 2009 numai el a intrat în posesia bunurilor imobile rămase de la părinţii săi decedaţi, şi anume, asupra casei de locuit, bucătăriei de vară, şopronului, beciului şi terenului aferent acestor imobile, amplasate în satul Susleni, raionul Orhei, de care s-a folosit, le-a administrat şi întreţinut până la 04 august 2009, când a fost deposedat de aceste bunuri şi evacuat forţat din casa părintească de către Vadim Stamati, confirmarea faptul care are valoare juridică, şi anume, că în anii 2002-2005 el a construit un garaj alăturat casei părinteşti, amplasat în satul Susleni, raionul Orhei, care până în prezent nu este înregistrat la OCT Orhei.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 13 februarie 2013 cererea lui Nicolae Stamati cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică a fost scoasă de pe rol, 1 explicat lui Nicolae Stamati că este în drept de a soluţiona cererea privind constatarea faptului intrării în posesia bunurilor imobiliare rămase de la părinţii decedaţi din sat. Susleni, r-ul Orhei începând cu data de 27 august 1986 până în august 2009 şi constatarea faptului că în perioada anilor 2002-2005 a construit un garaj alăturat casei părinteşti, amplasat în s. Susleni, r-ul Orhei în procedură de acţiune civilă la instanţa competentă. De asemenea s-a mai explicat lui Nicolae Stamati că după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 a fost respinsă propunerea de recuzare înaintate judecătorului Nelea Budăi. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 a fost repusă în termen cererea de recurs depusă de Nicolae Stamati împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 13 februarie 2013, respins recursul declarat de Nicolae Stamati ca fiind neîntemeiat şi menţinută fără modificări încheierea Judecătoriei Orhei din 13 februarie 2013. La 23 septembrie 2013, Nicolae Stamati a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 şi încheierii Judecătoriei Orhei din 13 februarie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, sau după caz în instanţa de apel în alt complet de judecată.

Menţionează că atât prima instanţă, cât şi Curtea de Apel Chişinău greşit au apreciat faptul că cererea sa nu ţine de soluţionarea în procedura specială, dar este un litigiu de drept comun. Susţine că în temeiul art. 279 alin. (1) CPC, a solicitat constatarea faptelor care au valoare juridică şi anume că el este unicul moştenitor din cei şapte fraţi asupra casei de locuit rămasă după decesul părinţilor săi. Afirmă că prima instanţă a examinat pricina şi a emis încheierea de scoaterea cererii de pe rol în lipsa sa, fără a fi citat legal în şedinţă, aflând despre această încheiere la 25 aprilie 2013 când a recepţionat-o prin intermediul oficiului poştal, fiind lipsit de dreptul la un proces echitabil.

Relatează că a demonstrat Curţii de Apel Chişinău faptul că prima instanţă i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, examinând cauza în lipsa sa, însă instanţa ierarhic superioară nu s-a expus în nici un fel asupra acestor încălcări. Totodată, consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi prin faptul că preşedintele şedinţei Nelea Budăi nu a fost în drept să examineze recursul împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 13 februarie 2013, deoarece a mai examinat la 22 noiembrie 2007 apelul său împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 25 septembrie 2007. Mai menţionează că la şedinţa din 13 februarie 2013 nu s-a prezentat nici avocata sa, Aliona Tufan, iar el s-a aflat internat în spital şi a fost în imposibilitatea de a se prezenta.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Nicolae Stamati împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013. La 19 decembrie 2013, Nicolae Stamati a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, solicitând admiterea acestuia şi casarea integrală a tuturor actelor de dispoziţie ale instanţelor judecătoreşti inferioare cu remiterea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată. Menţionează că prima instanţă a examinat cererea lui Vadim Stamati şi a emis încheierea din 13 februarie 2013 privind scoaterea de pe rol a cererii cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică în lipsa sa, nefiind citat legal.

Susţine că el nu a depus cerere prin care ar fi solicitat instanţei examinarea cauzei în lipsa sa. Afirmă că la emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 a participat judecătorul Nelea Budăi, care a participat şi la judecarea apelului declarat de Nicolae Stamati împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 25 septembrie 2007, şi consideră că au fost încălcate prevederile art. 49 şi art. 50 CPC. Mai indică că la 16 ianuarie 2013, avocatul Sergiu Bogonosu a depus la materialele dosarului mandatul de participare în proces în calitate de reprezentant al lui Vadim Stamati (f.d. 59) şi susţine că împuternicirile şi semnătura pe versoul mandatului din numele lui Vadim Stamati au fost îndeplinite de către avocatul Bogonosu Sergiu.

Mai afirmă că în conformitate cu împuternicirile pe care şi le-a atribuit el însuşi, avocatul Sergiu Bogonosu la data de 17 ianuarie 2013 a îndeplinit, a semnat şi a depus din numele lui Vadim Stamati prin cancelaria instanţei de judecată o cerere cu nr. 512 de scoatere de pe rol a cererii sale de constatare a faptului care are valoare juridică (f. d. 60) şi consideră că la momentul depunerii cererii nr. 512 din 17 ianuarie 2013 avocatul Sergiu Bogonosu nu dispunea de împuternicirile de a semna şi de a depune careva cereri din numele lui Vadim Stamati. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului, drept temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, revizuentul Nicolae Stamati a invocat faptul că în prima instanţă el nu a fost citat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată.

La fel, a mai invocat faptul că la emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 în calitate de preşedinte al şedinţei a participat judecătorul Nelea Budăi, care anterior a examinat cererea sa de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 25 septembrie 2007. În conformitate cu art. 451 CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului 3 stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Nicolae Stamati în susţinerea cererii de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, aduse împotriva încheierii emise de prima instanţă şi a invocat presupuse încălcări de procedură admise de către instanţe.

De altfel, şi susţinerea lui Nicolae Stamati precum că prima instanţă a emis încheierea de scoatere a cererii de pe rol la 13 februarie 2013 în lipsa lui, fără a fi citat legal, nu se încadrează în dispoziţiile art. 449 CPC, mai mult că din materialele dosarului rezultă contrariul şi anume faptul că atât Nicolae Stamati, cât şi reprezentantul său avocatul Iurie Gutium au fost înştiinţaţi în mod legal despre faptul că şedinţa de judecată a fost amânată pentru 13 februarie 2013, ce rezultă din procesul- verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 24 ianuarie 2013, de unde se oglindeşte că ultimii au fost prezenţi la şedinţa dată şi se confirmă prin recipisa semnată, inclusiv de recurent (f. d. 61-62).

Sunt apreciate critic şi invocările lui Nicolae Stamati cu privire la participarea repetată a judecătorului Nelea Budăi la examinarea recursului declarat de el împotriva încheierii primei instanţe, or după cum rezultă din materialele dosarului prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare a judecătorului Nelea Budăi înaintată de Nicolae Stamati. Astfel însăşi faptul dezacordului cu actul de dispoziţie contestat nu constituie un motiv suficient pentru revizuirea unei hotărâri. La caz, se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, justificat Curtea de Apel Chişinău, cu referire la art. 453 CPC, examinând temeiurile de revizuire, a conchis că cererea de revizuire depusă de către Nicolae Stamati nu se încadrează în prevederile legale statuate la art. 449 CPC.

În acest context, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurentului invocate în recurs, deoarece sunt lipsite de suport legal şi nu pot constitui temei de admitere a recursului în sensul invocat, or acestea nu conţin temeiuri care ar indica expres la ilegalitatea încheierii recurate, prin care s-a dispus la caz respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, mai mult că sunt similare celor invocate şi în cererea de revizuire. De asemenea, nu pot constitui temei de admitere a recursului nici insinuările recurentului cu referire la faptul că avocatul Sergiu Bogonosu nu ar fi dispus de împuternicirile de a semna şi de a depune careva cereri din numele intervenientului accesoriu Vadim Stamati, or aceste afirmaţii sunt pur declarative şi nu au fost demonstrate de către recurent prin nici un suport probatoriu.

4 Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Nicolae Stamati. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea lui Nicolae Stamati cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5