2ra-282/14 — Încasarea datoriei, prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată

Prima instanţă: V. Micu 2ra-282/14 Instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita împotriva societăţii cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” cu privire la încasarea datoriei, prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, şi acţiunea reconvenţională depusă de către societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” împotriva lui Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita cu privire la declararea nulă a contractului de împrumut şi a acordului adiţional la contractul de împrumut, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 19 iulie 2013, prin care acţiunea depusă de Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională depusă de societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” a fost respinsă, constată La 19 februarie 2013, Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Aurelia BRNO” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalităţii, prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanţii Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita au indicat că, la data de 15.06.2007, Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita au încheiat cu SRL „Aurelia BRNO” contractul de împrumut, în baza căruia s-au obligat să acorde pîrîtului un împrumut în sumă de 300 000 euro, iar ultimul s-a obligat să restituie împrumutul la expirarea termenului, pentru care i-a fost acordat.

La data de 16 iunie 2007, la cererea SRL „Aurelia BRNO”, a fost încheiat Acordul adiţional nr. 1, prin care au fost specificate rechizitele bancare şi beneficiarul mijloacelor băneşti. Conform modificărilor operate, mijloacele băneşti urmau să fie transferate direct către agentul economic care urma să livreze materiale de construcţie în adresa debitorului, „LANLEY PLUS” SA, Lituania. În baza cererii de transfer bancar MT103 nr. 3 din 18.06.2007, de pe contul bancar al reclamanţilor, deschis în banca comercială „BTB 24” 3AO, a fost virată către „LANLEY PLUS” SA suma de 380 000 euro. Prin Actul din 22.06.2007, administratorul SRL „Aurelia BRNO” a confirmat, că reclamanţii şi-au executat obligaţiunile asumate şi la data de 20.06.2007 suma împrumutului în mărime de 300 000 euro a fost înregistrată la contul societăţii.

Conform pct. 1.2 din contract, împrumutul a fost acordat pe un termen de 3 ani. Ulterior, prin acordurile adiţionale nr. 2 din 21 iunie 2010 şi nr. 3 din 20 decembrie 2010 termenul limită de rambursare a împrumutului a fost prelungit pînă la 20 iunie 2011. La data scadenţei, adică la 20.06.2011, SRL „Aurelia BRNO” n-a rambursat integral împrumutul, formînd o datorie în sumă de 230 000 euro. În urma multiplelor adresări scrise, întruniri şi discuţii orale, pîrîtul a mai achitat suma de 100 000 euro, astfel că la data înaintării acţiunii în judecată suma restantă a împrumutului constituia suma de 130 000 euro. Totodată, pentru perioada de întîrziere: 20.06.2011 - 03.07.2013, reclamanţii au calculat dobîndă de întîrziere, în sumă de 49 563 euro, în temeiul art. 619 alin. (2) Cod civil.

La fel, pentru perioada de 180 zile anterioară adresării în judecată, a fost calculată penalităţi de întîrziere în sumă de 24970 euro, în temeiul art. 624 Cod civil şi pct. 4.2 din contract. Suplimentar, solicită încasarea sumei de 25 000 euro, care constituie despăgubirea pentru prejudiciul cauzat în legătură cu nerambursarea în termen a împrumutului (dosar civil nr. 2-12194/2012, Jud. Rîşcani mun. Chişinău). Deoarece după intentarea acţiunii în judecată pîrîtul a achitat suma de 70 000 euro, reclamanţii consideră că, în conformitate cu prevederile art. 586 alin. (4) Cod civil, urmează să fie stinsă mai întîi dobînda de întîrziere, în sumă de 49563 euro şi parţial penalitatea de întîrziere, în sumă de 20437 euro.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, avocatul reclamanţilor Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita, Tărîţa Andrei, a înaintat cerere de concretizare a cerinţelor, invocînd că, după intentarea acţiunii, pîrîtul, în persoana administratorului Victor Lunga, a transmis reprezentantului reclamanţilor, la sediul şi în prezenţa executorului judecătoresc Radu Ciuchitu următoarele sume băneşti 82 000 euro: 30 000 euro la data de 05.04.2013, 20 000 euro la data de 03.05.2013, 20 000 euro la data de 04.06.2013, 12 000 euro la data de 04.07.2013. Reieşind din prevederile art. 586 alin. (4) Cod civil, din mijloacele băneşti achitate de pîrît urmează să fie stinse în ordinea priorităţii următoarele plăţi: dobînda de întîrziere, în sumă de 49 563 euro, penalitatea în sumă de 24 970 euro, parţial despăgubirea pentru prejudiciul cauzat, în sumă de 7 467 euro.

Astfel, suma plăţilor restante care urmează a fi încasate de la pîrît constituie 130 000 euro cu titlu de datorie şi partea restantă a despăgubirii, în sumă de 17 533 euro. Totodată, potrivit pct. 1.8 din contractul de împrumut în redacţia Acordului adiţional nr. 3 din 20/1212010, în caz de depreciere a monedei euro în raport cu dolarul SUA mai jos de cota 1 €/ 1,32$, partea restantă a împrumutului şi dobînda va fi rambursată în dolari SUA la cursul de 1 €/ 1,32$. Conform cursului oficial al BNM din data de 10.07.2013, cursul 1 EUR - 16,3018 MDL, iar cursul 1 USD - 12,6738 MDL. Astfel, raportul dintre EUR/USD constituie 16,3018/ 12,6738 = 1,2862, adică este mai mic de 1,32 şi respectiv este aplicabilă clauza prevăzută în punctul 1.8 din contract în redacţia în Acordului adiţional nr. 3 din 20/12/2010, potrivit căreia suma restantă a împrumutului şi a dobînzii se rambursează în dolari SUA la cursul 16/1,32$.

Astfel, suma împrumutului - 130 000 EUR x 1,32 = 171 600 dolari SUA. Solicită reclamanţii Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita să fie încasat de la SRL „Aurelia BRNO” suma de 171 600 dolari SUA sau lei moldoveneşti, conform cursului BNM la data achitării, suma de 17 533 euro în lei moldoveneşti, conform cursului BNM la data achitării ceea ce constituie despăgubirii pentru prejudicial cauzat, cheltuielile de judecată în sumă de 33 000 lei, inclusiv a taxei de stat în sumă de 25 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 8 000 lei. La 17 aprilie 2013, SRL „Aurelia BRNO” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut şi a acordului adiţional la contractul de împrumut.

În motivarea acţiunii reconvenţionale reclamanta SRL „Aurelia BRNO” a indicat că, conform condiţiilor contractului Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita s-au obligat să acorde împrumutul în termen de 10 zile din momentul semnării contractului prin transferarea mijloacelor băneşti în contul SRL „Aurelia BRNO”. Conform pct. 3.6 şi 1.5 din contract, rambursarea mijloacelor băneşti, precum şi a dobînzilor aferente urma să fie efectuată, de asemenea, fără numerar, prin transferarea lor în contul împrumutătorilor, adică al lui Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita. Pentru primirea creditului, în conformitate cu statutul SRL „Aurelia BRNO” , la data de 07 iunie 2007 a fost convocată adunarea generală a fondatorilor, în cadrul căreia a fost luată decizia de a lua împrumutul respectiv, directorul întreprinderii, Lunga Victor, fiind împuternicit să semneze contractul de împrumut în sumă de 300 000 euro.

Fondatorii nu l-au autorizat pe director să întreprindă oricare alte acţiuni suplimentare, inclusiv privind semnarea unor acorduri adiţionale aferente contractului de împrumut. Deşi contractul de împrumut a fost semnat la 15 iunie 2007, Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita nu şi-au executat obligaţiunile asumate conform acestuia şi nu au acordat împrumutul de 300 000 euro firmei SRL”Aurelia BRNO”. Deoarece persoanele fizice nominalizate nu acordaseră împrumutul SRL „Aurelia BRNO”, este evident că nici SRL „Aurelia BRNO”, în perioada de la 15 iunie 2007 şi pîna la momentul depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, nu efectua careva operaţiuni pentru rambursarea împrumutului şi achitarea dobînzilor aferente.

Consideră că, contractul de credit din 15 iunie 2007 nu este valabil în virtutea faptului că, chiar în ziua următoare dupa semnarea contractului de împrumut de către Diacenco Alexandr, Diacenco Margarita şi V. Lunga, a fost semnat un acord adiţional contractului de împrumut, care, practic, a anulat posibilitatea de obţinere a împrumutului, în corespundere cu acordul adiţional menţionat, beneficiar al mijloacelor băneşti devenea o altă întreprindere, completamente necunoscută SRL”Aurelia BRNO”, şi anume – SA ”Lanley Plus”. În acordul adiţional contractului de împrumut era indicat că SA „Lanley Plus”, ar fi, furnizorul de materiale de construcţie pentru SRL „Aurelia BRNO”, fapt care nu corespunde adevărului, deoarece această întreprindere nu a figurat niciodată printre furnizorii de materiale de construcţie.

Astfel, dupa semnarea acordului adiţional la contractul de împrumut, SRL „Aurelia BRNO” a încetat să mai fie beneficiar de împrumut, adică împrumutat şi însăşi contractul de împrumut a devenit nul. Acordul adiţional din 16 iunie 2007 la Contractul de împrumut din 15 iunie 2007, nu a fost aprobat de catre adunarea generală a fondatorilor şi contravine Statutului SRL „Aurelia BRNO”. Cu referinţă la cererea de transfer MT103 nr. 3 din 18 iunie 2007, menţionează că, în compartimentul „detalii ale transferului" este indicat - transfer conform Contractului de credit din 15 iunie 2007, fapt care nu corespunde adevărului. În contractul de împrumut drept beneficiar al mijloacelor băneşti este indicată SRL „Aurelia BRNO”, cont curent 22247003011888 la Banca Socială din mun.

Chişinau, cod bancar BSOCVD2X, în care trebuia sa fie transferate mijloacele băneşti. În realitate, acei bani au fost transferaţi firmei off-shore „Lanley Plus” SA, înregistrata în or. Panama, 5, Republica Panama, despre care SRL „Aurelia BRNO” nu cunoaşte nimic şi de care nu o leagă careva relaţii contractuale. În actul din 22.06.2007 este indicat în continuare că, împrumutul a fost înregistrat în contul împrumutatului la data de 20.06.2007, însă această afirmaţie nu corespunde realităţii, deoarece, conform acordului adiţional din 16.06.2007, mijloacele băneşti transmise sub formă de împrumut au fost transferate în contul furnizorului materialelor de construcţie - firma off-shore „Lanley Plus” SA.

Consideră că, atît contractul de împrumut din 15 iunie 2007, cît şi acordul adiţional din 16.06.2007 la contractul de împrumut, au fost încheiate fără intenţia de a crea consecinţe juridice corespunzătoare, fiind, în virtutea acestui fapt, nule. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2013, acţiunea depusă de Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională depusă de SRL „Aurelia BRNO” a fost respinsă. S-a încasat de la „Aurelia BRNO” SRL în beneficiul lui Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita suma de 171 600,00 dolari SUA, sau echivalentul în monedă naţională la momentul executării hotărîrii. S-a încasat de la „Aurelia BRNO” SRL în beneficiul lui Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita prejudiciul material în mărime de 17 533,00 euro, sau echivalentul în monedă naţională la momentul executării hotărîrii.

S-a încasat de la „Aurelia BRNO” SRL în beneficiul lui Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita cheltuielie de judecată în sumă de 33 000 lei. Prin decizia Curţii de apel Chişinău din 10 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de SRL „Aurelia BRNO” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2013. La 05 noiembrie 2013, SRL „Aurelia BRNO” a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea reconvenţională să fie admisă, iar acţiunea depusă de Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita să fie respinsă. Totodată, solicită să fie încasate cheltuielile de judecată.

În motivarea cereri de recurs recurentul a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt neîntemeiat şi ilegale fiindcă, instanţele de judecată n-au ţinut cont şi nu au analizat toate probele din dosar şi au aplicat incorect normele de drept material. La 13 decembrie 2013, reprezentantul intimaţilor, Diacenco Alexandr şi Diacenco Margarita, Tărîţa Andrei, a depus referinţă la recursul declarat de SRL „Aurelia BRNO”, solicitînd respingerea recursului ca fiind nefondat şi inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că, argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, iar în esenţa lor, argumentele recursului sunt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, cărora le-a fost dată o apreciere corectă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, art.431 al.(2), art.433 lit. a), art.440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Aurelia BRNO” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru