2ra-3628/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

prima instanţă: V. Braşoveanu dosarul nr. 2ra-3628/13 instanţa de apel: N. Traciuc, E. Fistican, T. Pelin DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vergiliu Gorii împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 februarie 2013 în partea încasării din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Virgiliu Gorii a prejudiciului material şi moral, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 09 iunie 2009, Vergiliu Gorii, reprezentat de Andrei Briceac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat ca rezultat al executării tardive a hotărârii judecătoreşti. În motivarea acţiunii a indicat că la 30 martie 2007, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat o hotărâre prin care a obligat pârâtul să-i achite lui pensia pentru limita de vârstă neachitată din decembrie 2002, iar la 05 septembrie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi a menţinut hotărârea Curţii de Apel Chişinău.

Menţionează că la 09 ianuarie 2009 hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007 a fost executată, fiindu-i achitată suma de 21401,45 lei - pensia restantă pentru perioada 20 decembrie 2002 - 31 decembrie 2008. Afirmă că executarea hotărârii s-a produs peste 21 de luni, iar suma achitată de către pârât a constituit doar pensia neachitată pentru perioada de 6 ani, fără a include calculul valorii pierdute ca rezultat al inflaţiei şi fără a calcula dobânda de întârziere. Indică că neexecutarea sau executarea întârziată a hotărârilor judecătoreşti definitive este o problemă gravă a justiţiei naţionale. Gravitatea acestei probleme rezidă şi în faptul că, în pofida multiplelor condamnări la CEDO, neexecutarea rămâne a fi principalul impediment de realizare a dreptului de acces la justiţie.

Curtea Europeană, cu mai multe ocazii a găsit violarea articolul 6 § 1 al Convenţiei Europene în cazurile de neexecutare a hotărârilor irevocabile, precum cauza Prodan versus Moldova, Popov versus Moldova, Decev versus Moldova. Solicită constatarea violării art. 6 § 1 al Convenţiei, precum şi încasarea din contul pârâtului a prejudiciului material suportat de el în rezultatul inflaţiei monedei naţionale pentru perioada decembrie 2002 – ianuarie 2009. Susţine că conform informaţiei oficiale al Biroul Naţional de Statistică, pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 01 ianuarie 2009, rata inflaţiei a constituit 98,3 %. Prin urmare, puterea de cumpărare a monedei naţionale a scăzut esenţial. Afirmă că la achitarea restanţei la pensie, pârâtul nu a luat în calcul procentul inflaţiei.

Solicită compensarea prejudiciului material şi moral suferit de el ca rezultat al executării întârziate a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007, încasarea din contul pârâtului cu titlu de prejudiciu material suportat de către el ca rezultat a inflaţiei monedei naţionale pentru perioada decembrie 2002- ianuarie 2009 şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu acest proces. În cadrul dezbaterilor judiciare Vergiliu Gorii, reprezentat de Andrei Briceag, şi-a concretizat pretenţiile şi a solicitat încasarea din contul pârâtului suma de 77698,26 lei cu titlu de prejudiciu material, 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 800 Euro cu titlu de cheltuieli de reprezentare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 decembrie 2010 acţiunea a fost respinsă şi încasat de la Vergiliu Gorii în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2714,95 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2011 a fost admisă cererea de apel declarată de Vergiliu Gorii, casată hotărârea primei instanţe şi remisă cauza spre rejudecare în prima instanţă.

Ulterior, la 11 octombrie 2011 Vergiliu Gorii, a depus cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM şi Ministerului Finanţelor al RM, prin care a solicitat atragerea în calitate de copârât Ministerul Finanţelor al RM, încasarea din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM şi Ministerului Finanţelor al RM, în mod solidar, în beneficiul lui a sumei de 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 77698,28 lei cu titlu de prejudiciu material suportat ca rezultat al inflaţiei monedei naţionale pentru perioada decembrie 2002 - ianuarie 2009 şi a sumei de 800 Euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

În susţinerea cererii a indicat că la 01 iulie 2011 a intrat în vigoare Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, Cu referire la prevederile art. 1 şi 2 ale Legii nominalizate susţine că pretenţiile lui se referă la executarea întârziată, de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007 şi anume peste o perioadă de 21 de luni. Pe marginea acestui fapt el a depus o cerere la CEDO, iar la 17 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului RM. Indică că s-a adresat cu cererea de chemare în judecată pentru a obţine o constatare a violării drepturilor sale şi o compensaţie echitabilă la nivel naţional, fără ca statul să fie condamnat.

Menţionează că la data înaintării prezentei acţiuni, 09 iunie 2009, nu era în vigoare Legea nr. 87, respectiv el şi-a întemeiat pretenţiile direct pe prevederile articolului 6 § 1 şi 1 Protocolul nr. 1 adiţional al Convenţiei Europene. Afirmă că a solicitat să i se ofere o compensaţie echivalentă cu cea care putea să-i fie acordată de CEDO, în acest sens invocând decizia CEDO pe cazul Cerneţchi versus Moldova (Decizia din 30 septembrie 2008, nr. 18675/04). Consideră că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 87 prezenta acţiune urmează a fi examinată în baza legii menţionate. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 octombrie 2012 a fost atras în proces în calitate de copârât Ministerul Finanţelor al RM.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2011 a fost strămutată acţiunea pentru examinare la Curtea de Apel Chişinău. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2012 a fost constatată competenţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău la judecarea în fond a pricinii, astfel pricina a fost remisă spre judecare în fond la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii cu titlu de prejudiciu material suma de 77698,28 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 24390 lei, iar în total a fost încasată suma de 102088,28 lei, în rest cerinţele au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii cu titlu de prejudiciu material a sumei de 77698,28 lei şi cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 24390 lei, iar în total suma de 102088,28 lei, după cum urmează: a fost încasat de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii cu titlu de prejudiciu material suma de 77698,28 lei şi a fost micşorată suma încasată cu titlu de prejudiciu moral de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii de la suma de 24390 lei până la suma de 10000 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 21 august 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, menţionând că după cum relatează intimatul în cererea suplimentară din 11 octombrie 2011 de atragere în calitate de copârât a Ministerului Finanţelor, acesta a înaintat o cerere de chemare în judecată în vederea reparării pretinsului prejudiciu cauzat sub formă de inflaţie şi a celui moral - invocând drept temei de drept - o lege care a intrat în vigoare abia la 01 iulie 2011, Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. Menţionează că hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007 pe care o invocă ca neexecutată în termen rezonabil, a fost executată la 09 ianuarie 2009. Consideră că în aceste condiţii se constată că actul normativ pe care intimatul l-a invocat şi pe care instanţele de judecată l-au pus la baza emiterii hotărârii nu este aplicabil.

Această prezumţie, este susţinută şi de textul legal conţinut de art. 46 alin. (1) din Legea privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, ce stabileşte că actul legislativ produce efecte numai în timpul cât este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

Invocă că instanţele de judecată contrar legii, art. 4 CPC, nu au reţinut în procesul de judecare şi de deliberare a hotărârii că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2008 s-a dispus suspendarea executării hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007 până la adoptarea de Parlament a modificărilor corespunzătoare în Legea cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice nr. 1421 din 31 octombrie 2002. Afirmă că în măsura în care, s-a dispus printr-o încheiere judecătorească care a intrat în vigoare, suspendarea executării hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007 este neînţeleasă modalitatea în care instanţa a adjudecat sume băneşti cu titlu de inflaţie - existenţa unui caz tipic de îmbogăţire fără justă cauză, de atribuire unor mijloace băneşti fără a avea un suport legal.

Indică că instanţele de judecată au adjudecat în beneficiul intimatului suma de 77698,28 lei cu titlu de prejudiciu sub formă de inflaţie la suma de bază -21876,54 lei - pensia pentru vechime în muncă pe perioada 10 decembrie 2002 - 09 ianuarie 2009, fără a se pronunţa în privinţa modalităţii de calcul, dacă nu există erori şi fără a ţine cont că conform scrisorii Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. IX-03/09-114, în conformitate cu art. 13 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, sumele achitate către intimat au fost indexate în funcţie şi de nivelul inflaţiei, iar coeficientul indexării fiind stabilit anual prin Hotărâre de Guvern. Consideră că în aceste condiţii instanţele de judecată nu aveau dreptul de a mai indexa din nou suma de bază ce a fost achitată.

Cu atât mai mult, cu cât datele prezentate de Biroul Naţional de Statistică prin scrisoarea nr. 03-28-45 din 20 februarie 2009 nu sunt aplicabile speţei. Susţine că instanţele de judecată au pus la baza hotărârii înscrisuri care nu sunt incidente speţei şi care nu conferă un temei legal acţiunii, deoarece sumele băneşti cu titlu de inflaţie au fost adjudecate intimatului odată cu indexarea pensiei acordate. Menţionează că calculul este eronat, coeficientul inflaţiei de 98% la suma de 21876,54 lei nu formează suma de 77698,26 lei - cu toate că instanţele au indicat expres că această sumă a fost adjudecată cu titlu de prejudiciu pentru inflaţie. Mai indică că indexarea prin aplicarea coeficientului de inflaţie poate avea loc exclusiv în situaţia în care legea prevede o asemenea posibilitate.

Afirmă că Codul de procedură civilă la art. 253 stipulează că la cererea creditorului sau a debitorului, instanţa care a soluţionat pricina poate, printr-o încheiere, să efectueze, în funcţie de situaţia de la momentul executării hotărârii, indexarea sumelor adjudecate prin hotărârea pronunţată. Consideră că în speţă, indexarea nu poate avea loc, deoarece a fost realizată de o altă instanţă decât cea care a examinat litigiul iniţial, precum şi din cauza că operaţiunea de calcul s-a efectuat pe o perioadă anterioară emiterii deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007. Consideră că instanţele derogând de la prevederile legale, ca efect al unei examinări superficiale şi subiective, au adoptat o hotărâre în contradicţie cu art. 239 CPC, ce instituie regula unanimă că - hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Afirmă că decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 a fost comunicată Ministerului Finanţelor al RM la 19 iulie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 02 iulie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 15 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 196). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 21 august 2013. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale al RM şi Ministerului Finanţelor RM, Vergiliu Gorii, concretizându-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM şi Ministerului Finanţelor al RM, în mod solidar, în beneficiul lui a sumei de 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 77698,28 lei cu titlu de prejudiciu material suportat ca rezultat al inflaţiei monedei naţionale pentru perioada decembrie 2002 - ianuarie 2009 şi a sumei de 800 Euro cu titlu de cheltuieli de judecată, în acest sens întemeindu-şi pretenţiile în baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiuni, dispunând încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii cu titlu de prejudiciu material suma de 77698,28 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 24390 lei, iar în total încasând suma de 102088,28 lei, iar în rest respingând acţiunea.

Judecând apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM instanţa de apel a considerat necesar de a admite acesta, a modifica hotărârea primei instanţe în partea încasării din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii cu titlu de prejudiciu material a sumei de 77698,28 lei şi cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 24390 lei, iar în total suma de 102088,28 lei, după cum urmează: a încasa de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii cu titlu de prejudiciu material suma de 77698,28 lei şi a micşora suma încasată cu titlu de prejudiciu moral de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vergiliu Gorii de la suma de 24390 lei până la suma de 10000 lei, iar în rest a menţinut hotărârea primei instanţe.

În susţinerea poziţiei sale instanţa de apel a reţinut că achitarea pensiei de către CNAS lui Vergiliu Gorii, cu o întârziere de circa 8 ani, a prejudiciat dreptul intimatului la proprietate, astfel cu referire la prevederile art. 2 alin. (2) şi (3) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 şi la certificatul de la Biroul Naţional de Statistică nr. 03-28-45 din 20 februarie 2009, a conchis că Vergiliu Gorii a suportat pentru perioada neachitării mijloacelor băneşti sub formă de pensie, ca rezultat al inflaţiei monedei naţionale prejudiciul în sumă de 77698,26 lei, astfel concluzionând că prima instanţă justificat a calificat elementele acţiunii şi suma ce urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu material.

Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de concluzie este una pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, care, de altfel, este diferită de la caz la caz. În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii şi cadrului legal, fără a verifica corectitudinea aplicării la caz de către prima instanţă a prevederilor ce guvernează raportul juridic apărut în speţă. La caz, se constată că Vergiliu Gorii pretinde la repararea prejudiciului material şi celui moral ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi anume a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2007, prin care a fost obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Botanica mun.

Chişinău de a-i stabili şi a-i achita lui Vergiliu Gorii pensia pentru vechimea în muncă în baza prevederilor art. 27 al Legii cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice începând cu 20 decembrie 2002, hotărâre care a devenit irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 septembrie 2007 şi care a fost executată la 09 ianuarie 2009. Astfel, reieşind din specificul acţiunii deduse judecării şi în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei acţiunii, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica cerinţele formulate prin prisma particularităţilor instituite de Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, scopul cărei este crearea unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

În contextul dat, instanţa de recurs constată că suma de 77698,26 lei calculată de Vergiliu Gorii şi solicitată a fi încasată cu titlu de prejudiciu material cauzat pentru perioada 20 decembrie 2002 – 09 ianuarie 2009, a fost reţinută de instanţa de apel, ca fiind corect încasată de prima instanţă, într-un mod arbitrar, fără a supune verificării temeinicia acestei pretenţii în temeiul Legii nominalizate, unde art. 2 alin. (6) direct stabileşte că mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

La capitolul dat, este important de înţeles că în cazul în care se pretinde o executare tardivă sau întârziată a hotărârii judecătoreşti, termenul rezonabil, în sensul legii nominalizate, trebuie apreciat de la data naşterii obligaţiei de executare (data punerii hotărârii în executare) şi până la executarea efectivă a acesteia. În acest context, instanţa de recurs remarcă că întru judecarea justă şi corectă a litigiului, ca urmare a identificării în substanţă a obiectului litigiului, era necesar iniţial de a stabili perioada de referinţă care se invocă a fi una nerezonabilă şi anume perioada reală de neexecutare a hotărârii judecătoreşti, pe motiv că la aprecierea prejudiciilor, inclusiv materiale, cauzate în rezultatul încălcării dreptului apărat de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, se ia în calcul doar această perioadă, fără careva extinderi.

Respectiv, perioada cuprinsă între data de la care a apărut obligaţia Casei Naţionale de Asigurări Sociale la plata pensiei lui Vergiliu Gorii, care se constată a fi de la 20 decembrie 2002, şi până, la 05 septembrie 2007, data devenirii executorii a hotărârii judecătoreşti emise în favoarea ultimului, prin care Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost obligată la calcularea şi achitarea pensiei, care a fost reţinută la caz de către instanţele judecătoreşti, nu se raportă la perioada reală de neexecutare a hotărârii judecătoreşti, fapt ce indică la examinarea superficială a prezentului litigiu şi la interpretarea eronată a legii sub imperiul cărei acesta urma a fi judecat.

Totodată, raportând la caz prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în special art. 5 al acesteia, instanţa de recurs ţine să menţioneze că în sensul acestor dispoziţii, în speţă este necesar de a face o distincţie la capitolul ce ţine de repararea prejudiciului material, care în principiu se raportă mai mult la încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, unde, la aprecierea acestuia, sunt distinse două capete şi anume: prejudiciu real, care de obicei constituie valoarea obiectului neexecutării şi penalităţile.

Or, atunci când se discută durata procedurilor judiciare, fie în aspect civil, fie în aspect penal, prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv atunci când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (a se vedea Boboc v. Moldova nr. 27581/04, §44-45, 04 noiembrie 2008 şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/02, §64-67, 15 ianuarie 2008). Astfel, la verificarea legalităţii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material solicitat de către Vergiliu Gorii în primul rând este necesar a fi stabilită existenţa legăturii de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi pierderii materiale, fapt care a fost omis de către prima instanţă, greşeală, care, de altfel, nu a fost corectată nici de instanţa de apel.

Urma, la caz, a fi supusă unei aprecieri minuţioase şi faptul, dacă situaţiei apărute în cazul de faţă îi este sau nu relevantă aplicarea procentului de inflaţie a monedei naţionale, care a fost operată de către Vergiliu Gorii la calcularea prejudiciului material din suma de 21876,54 lei, sumă care constituie valoarea obiectului neexecutării - pensia pentru vechime în muncă, calculată şi achitată ultimului în baza hotărârii judecătoreşti.

Acest aspect se impune a fi stabilit şi din considerentul că din informaţia prezentată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale nr. IX-03/09-114 din 14 ianuarie 2009 (f. d. 51), se oglindeşte faptul că la calcularea pensiei lui Vergiliu Gorii pentru perioada 20 decembrie 2002 – 31 decembrie 2008, ce include şi luna ianuarie 2009, aceasta a fost indexată în corespundere cu prevederile art. 13 alin. (1) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, care indică că pensiile se indexează anual, la 1 aprilie. Coeficientul de indexare constituie media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară pentru anul precedent, determinate în modul stabilit de Guvern, indexării fiind supusă numai partea de pensii achitată din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cele descrise denotă că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi nu are putere de convingere, pe când o hotărârea judecătorească trebuie să aibă o poziţie fermă. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vergiliu Gorii împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu