2ra-3086/13 — Încasarea salariului şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Boico dosarul nr. 2ra-3086/13 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Tofan Pantelimon, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tofan Pantelimon împotriva Întreprinderii de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională” cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului restant şi recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 aprilie 2010 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, c o n s t a t ă La 06 februarie 2008 Pantelimon Tofan a depus cerere de chemare în judecată împotriva IS ,,Centrul de pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” cu privire la recuperarea pagubei materiale şi morale în urma neachitării salariului. În motivarea acţiunii a indicat că a fost angajat la ÎS ,,Uniforma” în calitate de electrician. Susţine că pe parcursul activităţii sale, nu i s-a achitat salariul în sumă totală de 9057,83 lei, fapt confirmat prin certificatul eliberat de întreprindere. Iar din cauza neachitării salariul, dânsul a fost în imposibilitate de a-şi întreţine familia.

Menţionează că în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă s-a adresat în repetate rânduri pârâtului în vederea achitării sumelor salariale restante, însă demersurile sale rămânând fără răspuns şi fără satisfacere. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului neachitat în mărime de 9057,83 lei, ce constituie restanţele la salariu şi paguba morală în mărime de 50 000 lei.

1 La data de 21 ianuarie 2009 Pantelimon Tofan a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” cu privire la anularea ordinelor nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 79 din 10 august 2007 În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul nr. 66 din 28 iunie 2007, emis în privinţa sa, a fost redus numărul de ore lucrătoare din norma întreagă în jumătate, respectiv fiind micşorat şi salariu cu 1/2 din salariu de funcţie, începând cu 01 iulie 2007. Susţine că prin ordinul nr. 79 din 30 august 2007 a fost din nou modificat salariul de funcţie, aceste ordine fiindu-i aduse la cunoştinţă doar la lata de 16 decembrie 2008. Solicită instanţei de judecată de a fi anulate ordinele nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 79 din 30 august 2007 ca fiind ilegale, totodată solicitînd şi restabilirea termenului de adresare în judecată ca omis motivat.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 13 octombrie 2009 a fost dispusă conexarea cauzelor civile pentru a fi examinate într-o singură procedură. În cadrul examinării cauzei, Tofan Pantelimon, a depus cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea de la ÎS „Centrul de Pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională în beneficiul său a salariului neachitat în mărime de 16000 lei, penalitatea pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 11696 lei, prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, cît şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. În susţinerea cererii, cu referire la prevederile art. 330 Codul muncii, a invocat că neîntemeiat nu i se achită salariul pentru perioada iunie 2006 – iulie 2008, şi anume pentru perioada de 2 ani, iar conform normei citate, penalitatea pentru neachitarea la timp a salariului constituie 0,1 % pentru fiecare zi de întîrziere a achitării salariului, respectiv penalitatea constituie 11696 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 aprilie 2010, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” în beneficiul lui Pantelimon Tofan restanţa la salariu în mărime de 9057,83 lei, penalitatea pentru neachitare la timp a salariului în mărime de 1219, 2 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 41lei, cheltuieli pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei, despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 10 000 lei, anulate ordinele nr.66 din 28 iunie 2007 şi nr.79 din 30 august 2007 privind modificarea salariului angajatului Pantelimon Tofan. Tot prin aceeaşi hotărâre a fost încasat de la Î.S.

„Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” taxa de stat în mărime de 693 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎS ,,Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de justiţie din 03 octombrie 2012, a fost admis recursul declarat de Tofan Pantelimon, casată decizia instanţei de apel şi remisă pricina la rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2013, a fost admis apelul declarat de ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care cerinţele cu privire la încasarea salariului au fost respinse ca neîntemeiate, iar cererea cu privire la anularea ordinelor a fost respinsă ca tardivă.

2 La 16 iulie 2013 Tofan Pantelimon a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune privind încasarea salariului şi anularea a 2 ordine, prin care i-a fost micşorat salariul şi conform Codului Muncii, litigiile care se examinează în termen de 30 zile, pe cînd litigiul dat s-a examinat mai mult de 4 ani (tergiversare evidentă) cu încălcarea art. 6 CEDO, iar ca rezultat fiind emisă o decizie ilegală de respingerea a pretenţiilor înaintate.

Menţionează că instanţa nu şi-a motivat soluţia sa de respingerea cerinţelor, astfel nu s-a expus asupra pretenţiilor cu privire la ordinele contestate, nefiind clar dacă ordinele contestate sunt legale sau ilegale în partea motivată, iar în partea rezolutivă ordinele fiind recunosc „legale”.

Consider că cerinţele privind anularea ordinelor de modificare a salariului sunt întemeiate şi urmează a fi admise, deoarece ordinele de micşorare a salariului a u fost emise cu încălcarea legislaţiei muncii şi anume art. 161, 162 Codul muncii, care stabileşte expres garanţiile privind menţinerea condiţiilor esenţiale ale contractului individual de muncă şi inadmisibilitate modificării unilaterale ale acestor condiţii de către una din pârţi, iar deoarece suma salariului şi timpul de muncă sunt condiţii esenţiale ale contractului, întreprinderea urma să modifice acestea doar cu consimţământul organului sindical şi după un preaviz de 2 luni, fapt care s-a efectuat unilateral şi cu rea-credinţă de către angajator.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi prevederile art. 68 alin.(1) şi (2) şit- d) Codul muncii, care indică că, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia. Modificarea contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare ce se referă la cuantumul retribuirii muncii; regimului de muncă şi de odihnă. La fel şi art. 140 alin. (2) Codul muncii, prevede expres că introducerea noilor condiţii de retribuire a muncii sau modificarea celor existente se permite numai cu respectarea prevederilor art. 68 alin. (1) Codul muncii. Afirmă că ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” nu a prezentat probe ce ar demonstra că a respectat prevederile art. 68 şi 140 alin. (2) Codul muncii şi a modificat clauzele contractului individual de muncă referitor la condiţiile de retribuire a muncii.

Insistă că prima instanţele corect a anulat ordinele întreprinderii de Stat „Uniforma” nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 79 din 30 august 2007 ca fiind emise contrar prevederilor art. 68, 140 Codul muncii, iar în acest sens justificat a dispus şi încasarea salariul în beneficiul său, or, prin micşorarea şi neachitarea salariului drepturile lui au fost încălcate flagrant. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 21 martie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 15 mai 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 187). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 iulie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a decizie instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii parţial din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că Pantelimon Tofan, prin ordinul nr. 45-C din 02 februarie 2006, a fost angajat în funcţia de lăcătuş mecanic al Atelierului militar la ÎS „UniforMA”.

Din certificatul eliberată de către ÎS „UniforMA”, rezultă că, la data de 01 decembrie 2007, Întreprinderea î-i datora lui Tofan Pantelimon salariul în sumă de 9057,83 lei, inclusiv impozite. Astfel, înaintînd iniţial acţiunea în judecată împotriva ÎS „UniforMA”, Tofan Pantelimon a solicitat încasarea din contul ÎS „Uniforma” în beneficiul său suma de 9057,83 lei, ce constituie restanţa la salariu şi suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Însă în cadrul judecării pricinii, s-a constatat că la data de 28 iunie 2007 şi la data de 30 august 2007 de către ÎS „UniforMA” au fost emise ordinele nr.66 şi respectiv nr. 79 prin care a fost micşorat salariul de funcţie a lui Tofan Pantelimon.

Drept urmare, Tofan Pantelimon a depus o altă cererea de chemare în judecată împotriva ÎI „UniforMA” prin care a solicitat şi anularea Ordinelor nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 79 din 30 august 2007. Iar ulterior, Tofan Pantelimon, a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat încasarea salariului neachitat în mărime de 16000 lei, penalitatea pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 11696 lei, recuperarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, a încasat de la ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” în beneficiul lui Pantelimon Tofan restanţa la salariu în mărime de 9057,83 lei, penalitatea pentru neachitare la timp a salariului în mărime de 1219, 2 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 41 lei, cheltuieli pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei, despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 10 000 lei şi a anulat ordinele nr.66 din 28 iunie 2007 şi nr.79 din 30 august 2007 privind modificarea salariului angajatului Pantelimon Tofan, iar în rest a respins acţiunea.

Judecând apelul declarat de către ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională”, instanţa de apel a găsit drept greşită soluţia primei instanţe, a admis apelul IS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională”, casând 4 hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în partea a cerinţelor cu privire la încasarea salariului iar în partea anulării ordinelor de modificare a salariului ca tardivă. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţa de aple s-au referit la faptul că la caz s-a constatat că datoria la plata drepturilor salariale a lui Tofan Pantelimon a fost achitată de către succesorul în drepturi şi obligaţii a ÎS „Uniforma”.

Totodată, instanţa de apel a concluzionat că cerinţele cu privire la anularea ordinelor nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 79 din 30 august 2007 au fost depuse tardiv, referindu-se în acest sens la prevederile art. 355 alin.(1) lit. a) Codul muncii. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel şi soluţia dată în sensul menţionat sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legale aplicabile raportului juridic în litigiu. După cum denotă actele cauzei şi după cum a fost menţionat, la data de 01 decembrie 2007, ÎS „UniforMA” î-i datora lui Tofan Pantelimon salariul pentru munca prestată în mărime de 9057,83 lei, fapt confirmat prin certificatul eliberat de însuşi ÎS „UniforMA” (f.d.

5). Tot actele cauzei atestă că, prin Ordinul ÎS „UniforMA” nr. 66 din 28 iunie 2007, în legătură cu micşorarea volumului de lucru şi a necesităţilor de utilizare a serviciilor de lăcătuş-mecanic, în privinţa angajatorului Tofan Pantelimon, a fost redus numărul orelor de lucru la 0,5 ore lucrătoare, stabilindu-i salariu de 633,50 lei, ce constituie ½ din salariu de funcţie, începînd cu data de 01 iulie 2007, însă care nu a fost adus la cunoştinţă ultimului, din motivul refuzului acestuia de a lua cunoştinţă cu ordinul emis, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 2 a şedinţei grupului de lucru (f.d. 27-28).

Ulterior, la data de 30 august 2007, ÎS „UniforMA” a emis un alt Ordin nr. 79, prin care a redus angajatului în funcţia de lăcătuş-mecanic Tofan Pantelimon numărul orelor de lucru, stabilindu-i calculul salariu în dependenţă de numărul orelor lucrate lunar, conform tabelului de pontaj, începînd cu 01 septembrie 2007, însă nici acest ordin nu i-a fost adus la cunoştinţă angajatorului, din motivul refuzului acestuia de a lua cunoştinţă cu ordinul emis, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 8 a şedinţei grupului de lucru din 30 august 2007 (f.d. 29-30).

Prin urmare, este evident că ordinele ÎS „UniforMA” nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 70 din 30 august 2007 cu privire la modificarea salariului de funcţie lui Tofan Pantelimon, au fost emise de către angajator în mod unilateral, deoarece la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma că salariatul a fost preavizat despere intenţia angajatorului de a micşora salariul de funcţie, cît şi probe ce ar confirma că lui Tofan Pantelimon i-au fost aduse la cunoştinţă ordinele cu privire la micşorarea salariului, respectiv. Or, potrivit art. 68 alin. (1) şi (2) lit. d) Codul muncii, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia.

Modificare a contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare, inclusiv ce se referă şi la cuantumul retribuirii muncii. Iar prevederile art. 140 alin.(2) a Codului muncii, indică direct că, introducerea noilor condiţii de retribuire a muncii sau modificarea celor existente se permite numai cu respectarea prevederilor art.68 alin (1). 5 Din conţinutul art. 74 alin. (3) Codul muncii, rezultă că în caz de operare de către părţi a modificărilor condiţiilor esenţiale ale Contractului Individual de muncă (art. 68 alin. (2) CM), inclusiv privitor la salarizare, perfectarea unui acord suplimentar, anexat la Contractul Individual de muncă se efectuează în temeiul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului contra semnătură în decurs de trei zile lucrătoare.

Potrivit art. 169 alin. (3) Codul muncii, despre introducerea unor norme noi de muncă salariaţii trebuie să fie anunţaţi în scris, sub semnătură, cel puţin cu 2 luni înainte. La caz, însă este stabilit cu certitudine că contrar dispoziţiilor citate, angajatorul nu a preavizat salariatul cu funcţia de lăcătuş-mecanic, Tofan Pantelimon, despre micşorarea volumului de lucru şi a necesităţilor de utilizare a serviciilor de lăcătuş- mecanic, iar ulterior, ultimului nici nu i-au fost aduse la cunoştinţe, în modul stabilit de legislaţia muncii, şi anume contra semnătură şi în decurs de trei zile lucrătoare, ordinele cu privire la modificarea salariului de funcţie, fapt ce indică la ilegalitatea ordinelor emise în acest sens şi impune anularea acestora.

În această ordine de idei, având în susţinere prevederile normelor enunţate, instanţa de recurs consideră întemeiate cerinţele acţiunii cu privire la anularea Ordinelor ÎS „UniforMA” nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 70 din 30 august 2007 cu privire la modificarea salariului de funcţie lui Tofan Pantelimon şi care urmează a fi admise integral cu anularea acestora ca fiind ilegale.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi faptul că, legislaţia muncii stabileşte expres garanţiile privind menţinerea condiţiilor esenţiale ale contractului individual de muncă şi inadmisibilitatea modificării unilaterale ale acestora condiţii de către una din părţi, respectiv, deoarece mărimea salariului şi timpul de muncă sunt condiţii esenţiale ale contractului individual de muncă, întreprinderea urma să modifice acestea doar cu consimțământul organului sindical şi după un preaviz al salariatului de 2 luni, pe cînd la caz, ordinele contestate au fost emise în mod unilateral, nefiind, astfel, preavizat salariatul, Tofan Pantelimon, despre schimbarea condiţiilor contractului de muncă, modificarea regimului de muncă, a reducerii zilei de muncă, cît şi modificarea cuantumului retribuirii muncii.

În circumstanţele menţionate, se constată ca incorectă concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că cerea privind anularea Ordinelor ÎS „UniforMA” nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 70 din 30 august 2007 a fost depusă de către Tofan Pantelimon cu omiterea termenului de prescripţie, or, cum a fost menţionat, lui Tofan Pantelimon nu i- au fost aduse la cunoştinţă ordinele cu privire la modificarea salariului de funcţie, respectiv, neavând la cunoştinţă despre acest fapt, ultimul a fost lipsit de posibilitatea de a contesta ordinele menţionate în termen de un an de la data emiterii acestora.

Or, prevederile art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii ( în vigoare la data depunerii acţiunii) direct indică că, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată, în termen de un an de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, pe cînd recurentul insistă că ordinele cu privire la modificarea salariului de funcţie, i-au fost aduse la cunoştinţă la data de 12 decembrie 2008, în cadrul examinării litigiului cu privire la încasarea salariului neplătit, iar alte date care ar atesta contrariu instanţei nu au fost prezentate, motiv din care, instanţa de recurs consideră că cererea lui Pantelimon Tofan cu privire la anularea 6 Ordinelor ÎS „UniforMA” nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 70 din 30 august 2007 a fost depusă în interiorul termenului legal.

De asemenea, având în susţinere prevederile art. 9 alin.(1) lit. d) Codul muncii, se constată şi temeinicia pretenţiilor înaintate de către Tofan Pantelimon cu privire la încasarea din contul ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” a salariului neachitat. În acest sens, instanţa de recurs reţine că la data de 01 decembrie 2007, ÎS „UniforMA” î-i datora lui Tofan Pantelimon salariul pentru munca prestată în mărime de 9057,83 lei, ce se confirmă prin certificatul eliberat de ÎS „UniforMA” (f.d. 5). Tot actele cauzei denotă că prin Ordinul Ministerului Apărării al RM nr. 185 din 13 septembrie 2007, Întreprinderile de Stat „UniforMA” şi „Comiltar” au fost reorganizate şi fuzionate cu Întreprinderea de Stat „Centrul de Pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” (f.d.

26). În rezultatul reorganizării prin fuziune a ÎS „UniforMA” cu ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională” la 29 august 2008 a fost întocmit un act de predare-primire, din conţinutul căruia rezultă că întreprinderea la data de 01 iulie 2008 are datorii salariale, inclusiv şi faţă de Tofan Pantelimon în sumă de 9630,65 lei (f.d. 34-37). Se va remarca şi faptul că, datoria faţă de Tofan Pantelimon a fost achitată de către succesorul de drepturi a ÎS „UniforMA”, ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională”, fapt confirmat prin dispoziţia de plată nr. 189 din 22 iunie 2009, din care rezultă că recurentului i-a fost achitată suma de 8956,50 lei cu reţinerea impozitului pe venit în sumă de 674,15 lei (f.d.

44). Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze că potrivit certificatului eliberat de ÎS „UniforMA” (f.d. 31), pentru perioada iulie 2007-august 2007 salariul lunar lui Tofan Pantelimon a fost calculat în conformitate cu Ordinul nr. 66 din 28 iunie 2007, şi anume, în mărime de 633,50 lei, ce constituie ½ din salariul de funcţie a acestuia de 1267 lei. Iar pentru perioada septembrie 2007-martie 2008, salariul lunar lui Tofan Pantelimon, i-a fost calculat în conformitate cu Ordinul nr. 79 din 30 august 2007, în dependenţă de orele lucrate, cu 5,33 lei pentru 1 oră de lucru. Astfel, potrivit tabelului de pontaj (f.d.

70-76) în luna septembrie 2007 Tofan Pantelimon a lucrat 38 ore fiindu-i calculat salariu cu 5,33 lei pentru 1 oră de lucru în mărime de 202,54 lei, în luna octombrie 2007 a lucrat 28 ore, salariul fiindu-i stabilit de 149,24 lei, în luna noiembrie 2007 a lucrat 66 ore, salariul fiindu-i stabilit de 351,78 lei, în luna decembrie 2007 a lucrat 50 ore cu stabilirea salariului de 266,50 lei, în luna ianuarie 200 pentru 30 ore lucrate i s-a calculat salariul de 159,90 lei, în februarie pentru 36 ore lucrate i s-a calculat salariul 191,88 lei, iar în total pentru perioada menţionat, i-a fost calculat salariul în mărime pentru ore de lucru efectiv lucrate în mărime de 1321,84 lei.

Însă, ţinînd cont de faptul că Ordinele ÎS „UniforMA” nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 70 din 30 august 2007 cu privire la modificarea salariului de funcţie a lui Tofan Pantelimon s-au constatat a fi ilegale, instanţa de recurs conchide că, mărimea salariului neachitat ultimului, pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă în perioada iulie 2007-martie 2008, urmează a fi calculată reieşind din salariul de funcţie deplin a acestuia de 1267 lei.

7 Respectiv, pentru perioada iulie 2007- august 2007 din contul ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” în beneficiul lui Tofan Pantelimon urmează a fi încasat salariul neachitat în mărime de ½ din salariul de funcţie de 1267 lei, ce constituie 633,50 lei, iar pentru perioada septembrie 2007 – martie 2008 salariul neachitat în mărime de 7547,16 lei (7 luni x 1267 – 1321 = 7547,16), iar în total salariul neachitat pentru perioada iulie 2007 – martie 2008 în mărime de 8180,66 lei (7547,16 + 633,50 lei = 8180,66). Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiate şi cerinţele recurentului cu privire la încasarea prejudiciului moral, cauzat ultimului prin neachitarea integrală a salariului pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine dispoziţiile art. 9 alin.(1) lit. n) Codul muncii, care indică că salariatul are dreptul la repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă, în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative. Cît şi dispoziţiile art. 329 alin.(1) Codul muncii, care direct stipulează că, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Cu referire la prevederile enunţate, stabilind că lui Tofan Pantelimon i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, ca urmare a neachitării de către intimat a salariului integral şi la timp pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă, instanţa de recurs justifică dreptul acestuia la repararea prejudiciului moral cauzat. Însă, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Tofan Pantelimon în sumă de 50000 lei, în opinia instanţei, este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. Prin urmare, hotărînd în mod echitabil, instanţa de recurs consideră că mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral ce urmează să fie încasată din contul ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” în beneficul lui Tofan Pantelimon este de 1267 lei , ce constituie suma uni salariu şi, care corespunde suferinţelor psihice suportate de către recurent.

Cât priveşte solicitarea recurentului Tofan Pantelimon cu privire la încasarea compensaţiei în mărime de 0,1% din suma neplătită a salariului pentru fiecare zi de întârziere, instanţa de recurs o găseşte drept neîntemeiată, or cerinţa lui Tofan Pantelimon în acest sens, nu se încadrează în dispoziţiile art. 330 alin. (2) Codul muncii. Astfel, instanţa de recurs reţine că consecinţele prevederilor art. 330 alin. (2) Codul muncii, conform cărui salariatului i se plăteşte suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen, survin doar în cazul existenţei vinei angajatorului ca o condiţie obligatorie prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale indicate.

Angajatorul care nu şi-a executat obligaţiile prevăzute de lege şi de contractul individual de muncă este prezumat în culpă, fiind apărat (eliberat) de răspundere numai dacă dovedeşte că a fost împiedicat să execute prevederile contractului printr-o cauză care nu-i poate fi imputată. Circumstanţele respective se vor constata în fiecare caz aparte, reieşind din probele prezentate. Pe când, la caz, incontestabil s-a dovedit că ÎS „UniforMA” nu este culpabilă de neexecutarea în termen a obligaţiei faţă de Tofan Pantelimon, deoarece întârzierea 8 achitării salariului s-a datorat lipsei mijloacelor băneşti, reorganizării întreprinderii, cît şi aplicării sechestrului pe conturile acesteia. Prin urmare, pretenţiile recurentului invocate în acest sens sunt neîntemeiate şi lipsite de suport legal.

Concomitent, se va menţiona că în conformitate art.94 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Conform art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs consideră necesar de a încasa din contul ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” în beneficul lui Tofan Pantelimon cheltuielile de judecată, formate din cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 3000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 308769 din 03 iunie 2098 (f.d. 84) şi cheltuieli pentru perfectarea procurii în mărime de 41 lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 820340 din 16 ianuarie 2008 (f.d. 85), care au fost reale, necesare şi au avut un cuantum rezonabil şi corespund prevederilor art. 96 CPC. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Tofan Pantelimon şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care a admite parţial acţiunea lui Tofan Pantelimon împotriva ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiştilor pentru Armata Naţională” la cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului şi recuperarea prejudiciului moral pentru neachitarea salariului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se admite recursul declarat de către Tofan Pantelimon. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 aprilie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tofan Pantelimon împotriva Întreprinderii de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională” cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului restant şi recuperarea prejudiciului moral, şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea lui Tofan Pantelimon împotriva Întreprinderii de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională” cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului restant şi recuperarea prejudiciului moral.

9 Se anulează Ordinele nr. 66 din 28 iunie 2007 şi nr. 79 din 30 august 2007 cu privire la modificarea salariului de funcţie angajatului Tofan Pantelimon. Se încasează din contul Întreprinderii de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională” în beneficiul lui Tofan Pantelimon salariul neachitat în mărime de 8180 (opt mii una sută optzeci) lei 66 bani. Se încasează din contul Întreprinderii de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională” în beneficiul lui Tofan Pantelimon suma de 1267 lei (una mie două sute şaizeci şi şapte) lei cu titlu de prejudiciul moral. Se încasează din contul Întreprinderii de Stat ,,Centru de pregătire a specialiştilor pentru Armată Naţională” în beneficiul lui Tofan Pantelimon suma de 3041 (trei mii patruzeci li unu) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest acţiunea se respinge ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva 10