2ra-3212/13 — Încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-3212/13 prima instanţă: V. Gîscă, instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă, ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Fediko Anastasia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Rusu Victor împotriva lui Fediko Anastasia cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Fediko Anastasia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2012, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 27 martie 2012, reclamantul Rusu Victor a depus o cererea de chemare în judecată împotriva lui Fediko Anastasia cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral. În motivarea cererii, reclamantul Rusu Victor a indicat că conform hotărârii Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel mun. Chişinău din 03 iunie 2010, a fost respinsă ca nefondată acţiunea lui Fediko Anastasia către Consiliul municipal Chişinău şi intervenientul accesoriu Rusu Maria privind anularea actelor administrative şi înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului de agrement de pe lângă casa nr. 13 amplasată pe str. Pajurei în or.

Chişinău. Indică reclamantul că după decesul soţiei sale Rusu Maria, la data de 17.06.2008, ca intervenient accesoriu a devenit Rusu Victor. Susţine reclamantul că cheltuielile suportate de acesta pentru acordarea asistenţei juridice au constituit suma de 3000 lei, care sunt confirmate prin factura fiscală nr. 608839/282 din 02.06.2010, suma pe care solicită să fie încasată de la reclamata Fediko Anastasia. Totodată, reclamantul consideră că de la pîrîta Fediko Anastasia necesită să fie încasat în beneficiul său şi prejudiciul moral cauzat în sumă de 15000 lei, pentru suferinţele psihice suportate lezându-i onoarea, demnitatea şi reputaţia faţă de vecini. Rusu Victor invocă că conform art. 16 CC RM, orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat.

Astfel, Rusu Victor menţionează că pe parcursul examinării cauzei au avut loc 12 şedinţe judiciare, tot în perioada aceasta a decedat soţia acestuia - Rusu Maria, în urmă cărui a avut suferinţe atât sufleteşti cît şi psihologice. De asemenea, reclamantul a indicat că este bolnav de diabet zaharat şi îi este contraindicat orice revoltă psihică. Reclamantul, Rusu Victor indică că legislaţia în vigoare permite posibilitatea de compensare a prejudiciului moral, iar acest fapt este indicat şi în explicaţiile Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie RM, cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciul moral nr.9 din 09.10.2006. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2012, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a reclamantului Rusu Victor şi s-a încasat de la pîrîta Fediko Anastasia în beneficiul reclamantului Rusu Victor cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei şi taxa de stat în sumă de 100 lei, în rest pretenţiile lui Rusu Victor au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, a fost respins apelul declarat de către Fediko Anastasia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 decembrie 2012, de admitere parţială a acţiunii La 25 iulie 2013, Fediko Anastasia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

Invocă recurenta Fediko Anastasia că instanţele de judecată eronat a aplicat prevederile legii, în special art. 96 CPC, astfel, eronat au constatat cuantumul sumei ce a constituit cheltuieli de judecată, deoarece suma nu este reală şi nici necesară, din care considerente au emis hotărîri ilegale. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Fediko Anastasia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Fediko Anastasia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru