2ra-3334/13 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanţă – O. Sternioală dosarul nr. 2ra-3334/13 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, A. Panov ÎNCHEIERE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Velicu împotriva Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 februarie 2011 în partea încasării salariului pentru absenţa forţată de la lucru, prin micşorarea sumei încasate, casată hotărârea în partea încasării taxei de stat şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă pretenţia cu privire la încasarea taxei de stat, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 09 iunie 2010, Tudor Velicu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin Ordinul nr. 905-p-259 din 07 septembrie 2009 al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, din data de 28 septembrie 2009 el a fost angajat în funcţia de administrator, şofer al Misiunii Diplomatice a Republicii Moldova pe lângă Comunităţile Europene, pentru o perioadă de trei ani cu salariul de funcţie de 540 lei.

Menţionează că la 20 octombrie 2009, Direcţia personal, Legislaţie şi Contencios a Ministerului, în mod verbal l-a anunţat că Ordinul respectiv a fost abrogat, fără a prezenta ordinul abrogat pentru a lua cunoştinţă, aşa cum prevede legislaţia muncii în vigoare. Afirmă că de nenumărate ori s-a adresat Direcţiei personal, Legislaţie şi Contencios pentru explicaţii cu privire la ilegalitatea eliberării din funcţie, însă de fiecare dată nu primea nici un răspuns sau i se ofereau în mod verbal răspunsuri ambigue. Susţine că eliberarea lui, la fel ca şi angajarea, a fost urmată de o serie de încălcări a legislaţiei muncii, şi anume art. 65 alin. (1), art. 81 alin. (3), art. 66 alin. (5) Codul muncii.

Mai indică că la 30 aprilie 2010 s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă prin care a solicitat, restabilirea în funcţia în care a fost angajat cu efectuarea tuturor plăţilor salariale prevăzute de legislaţie. Iar pârâtul prin scrisoarea nr. PC/09/7902 din 11 mai 2010 l-a informat doar despre faptul că el poate ridica carnetul de muncă de la Direcţia Personal, Legislaţie şi Contencios, ignorând celelalte cerinţe expuse în cerere prealabilă. Solicită restabilirea în funcţia de administrator, şofer al Misiunii Diplomatice a Republicii Moldova pe lângă Comunităţile Europene cu efectuarea tuturor plăţilor salariale în legătură cu absenţa forţată de la serviciu şi încasarea de la pârât a prejudiciului moral în mărime de cinci salarii medii lunare.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2010 pricina a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 februarie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, restabilit Tudor Velicu în funcţia de administrator, şofer al Misiunii Diplomatice a Republicii Moldova pe lângă Comunităţile Europene, încasat de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene în beneficiul lui Tudor Velicu salariul pentru perioada absenţei forţate de la serviciu în sumă de 11512,80 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 2000 lei, cheltuielile pentru judecarea pricinii în sumă de 3500 lei, încasat de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 445,38 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2011 a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 mai 2012 a fost admis recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării salariului pentru absenţa forţată de la lucru, încasat de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM în beneficiul lui Tudor Velicu salariul pentru perioada absenţei forţate de la serviciu începând cu 23 octombrie 2009 şi până la 03 ianuarie 2011, în mărime de 10307 lei, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării taxei de stat şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă pretenţia cu privire la încasarea taxei de stat, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013 a fost restituit apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, în partea solicitării declarării nulităţii contractului individual de muncă şi constatarea lipsei temeiurilor juridice din art. 330 Codul muncii, care ar putea obliga ministerul să achite în folosul lui Velicu Tudor salariul pentru perioada 30 septembrie 2009 – 10 februarie 2011, precum şi a altor sume. La 22 iulie 2013 Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea încasării salariului pentru perioada 28 septembrie 2010 – 03 ianuarie 2011 (micşorarea sumei la 8296,38 lei) şi reparării prejudiciului moral (micşorarea sumei prejudiciului la un salariu mediu lunar – 702 lei).

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a admis încălcarea esenţială a normelor de drept procedural şi a aplicat eronat normele de drept material. Consideră că prin admiterea acţiunii şi încasarea de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM a salariului pentru absenţă forţată de la lucru, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel a admis îmbogăţirea fără justă cauză, deoarece Tudor Velicu, pentru aceeaşi perioadă de timp a încasat concomitent 2 salarii.

Susţine că instanţa de judecată era obligată să verifice dacă Tudor Velicu, în perioada 30 septembrie 2010 – 03 ianuarie 2011 a fost angajat în câmpul muncii la alt patron, iar repararea prejudiciului (a salariului pentru absenta forţată de la serviciu) să fie făcută prin achitarea în folosul acestuia a diferenţei de salariu de la locul de muncă precedent, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM şi locul de muncă unde a fost angajat în perioada menţionată, SRL „Moldasig”. Cu referire la art. 330 Codul muncii, invocă că instanţele de judecată au neglijat argumentele Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, precum că Tudor Velicu, în perioada 01 octombrie 2010 – 03 ianuarie 2011 a fost angajat în câmpul muncii, considerând că acest fapt demonstrează că ultimul nu a fost privat de posibilitatea de a munci.

Afirmă că Tudor Velicu putea să beneficieze de compensarea salariului doar pentru perioada 07 septembrie 2009 - 27 septembrie 2010, ceea ce constituie suma de 8296,38 lei, adică 540 lei (salariu) + 162 (30% vechime în muncă) = 702 lei/lună, o zi constituind - 31,91 lei; 702 lei x 11 luni = 7722 lei + 574,38 lei (18 zile lucrătoare în perioada 01-27 septembrie 2010). Referitor la prejudiciul moral, consideră că acesta este exagerat de mare. Indică că prima instanţă a reţinut că lui Tudor Velicu nu i s-a eliberat carnetul de muncă. Menţionează că eliberarea carnetului de muncă este atât o obligaţie a angajatorului pentru eliberare a acestuia, cât şi o îndatorire a angajatului de a se adresa pentru eliberarea carnetului în conform art. 66 alin. (5) Codul muncii.

Susţine că Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM nu a reţinut şi nu a refuzat în nici un fel carnetul de muncă a lui Tudor Velicu, acesta refuzând orice formă de comunicare cu Ministerul într-o perioadă de 8 luni. Consideră că sunt lipsite de orice temei hotărârile judecătoreşti în partea încasării cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 2000 lei şi că este necesar de minimizat până la un salariu mediu lunar în conformitate cu art. 90 alin. (3) Codul muncii. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru