2ra-2478/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Lungu dosarul nr. 2ra-2478/13 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Arhiliuc Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Preşedintele raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gîndea Tudor împotriva Preşedintelui raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae, intervenient accesoriu Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciul Public cu privire anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Preşedintele raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată La 03 octombrie 2012, Gîndea Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Preşedintelui raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae, intervenient accesoriu Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciul Public cu privire anularea ordinului, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, Gîndea Tudor a indicat că a activat în funcţia de specialist principal în Secţia Economie a Consiliului raional Ialoveni, însă prin dispoziţia Preşedintelui raionului Ialoveni nr.l80-P din 04 septembrie 2012 a fost demis din funcţia dată pentru absenţa de la serviciu mai mult de 4 ore. Consideră reclamantul că a fost concediat ilegal din serviciu, invocând, în acest sens, că absenţa sa de la serviciu s-a datorat faptului că dispunea de câteva zile nefolosite de concediu din anul precedent, în acest sens depunând o cerere către vice- preşedintele raionului, care 1-a asigurat că va fi emisă dispoziţia de acordare a concediului solicitat, or, în caz contrar, dacă nu era asigurat de către conducerea autorităţii că cererea îi va fi semnată, el nici nu pleca din localitate.

Susţine că pe parcursul activităţii sale la Consiliu raional Ialoveni, a dat dovadă de responsabilitate, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu transparent şi în conformitate cu legislaţia. 1 Afirmă că a fost concediat fără acordul preliminar al organului sindical, nefiindu-i solicitate explicaţiile în acest sens, fapt care implică pe cale de consecinţă încălcarea dreptului său la apărare. Menţionează că contrar art. 208 alin. (1) Codul muncii, angajatorul nu a efectuat nici o anchetă de serviciu, dânsul fiind ascultat doar la Comisia de disciplină a Consiliului raional Ialoveni în frunte cu Preşedintele raionului, fapt ce contravine Regulamentului cu privire la Comisia de disciplină, care stipulează în mod expres că Preşedinte al Comisiei este adjunctul autorităţii publice.

Solicită reclamantul anularea dispoziţiei Preşedintelui raionului Ialoveni nr.180-P din 04 septembrie 2012 cu privire la destituirea din funcţia publică, restabilirea în funcţia de specialist principal în Secţia Economie a Consiliului raional Ialoveni, repararea prejudiciului material în formă de salariu pentru absenţa forţată de la serviciu începând cu 04 septembrie 2012, compensarea prejudiciului moral, pe care îl estimează în sumă de 10 000 lei şi efectuarea înscrisurilor respective în carnetul de muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, a fost declarată nulă dispoziţia Preşedintelui raionului Ialoveni nr.180-P din 04 septembrie 2012 cu privire la destituirea lui Gîndea Tudor din funcţia de specialist principal în Secţia Economie a Consiliului raional Ialoveni cu restabilirea lui în funcţia deţinută anterior, începând cu 04 septembrie 2012, cu obligarea efectuării înscrierilor necesare în carnetul de muncă, încasat din contul Consiliului raional Ialoveni în beneficiul lui Gîndea Tudor salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 04 septembrie 2012 – 28 decembrie 2012, în sumă de 14 940 lei şi prejudiciul moral în sumă de 3000 de lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Preşedintele raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 aprilie 2013 Preşedintele raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, la caz nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele esenţiale ale pricinii, concluzia instanţei de apel fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Indică că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 25 a Legii nr. 158 /2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în care sunt indicate incompatibilităţile funcţiei publice. Indică că, deşi,Tudor Gîndea, la 04 septembrie 2012 a fost destituit din funcţia publică în temeiul art. 57 lit. b) şi art. 64 a Legii nr. 158 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, la 01 octombrie 2012 el a fost angajat în funcţie publică în calitate de specialist principal în cadrul Serviciului Achiziţii Publice raionului Ialoveni, fapt ce implică la caz că, la data pronunţării hotărârii primei instanţe din 28 decembrie 2012, intimatul era incompatibil funcţiei în care a fost restabilit.

Menţionează că instanţa de fond a dispus şi încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, fapt ce implică că intimatul a primit două salarii pentru funcţie publică, ceea ce contravine normelor imperative, or, de la 01 octombrie 2012 acesta a primit salariu de la Agenţia Achiziţii Publice. 2 Apreciază drept eronate concluziile instanţelor inferioare precum că concedierea salariatului poate avea loc doar cu acordul preliminar al Organului Sindical, or intimatul a fost eliberat dintr-o funcţie publică, nefiind aplicabile la caz prevederile Codului Muncii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 31 mai 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 102). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel în partea încasării salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a restitui pricina în această parte spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Preşedintelui raionului Ialoveni – Nicolae Andronachi, Gîndea Tudor a solicitat, anularea dispoziţiei Preşedintelui raionului Ialoveni nr.180-P din 04 septembrie 2012 cu privire la destituirea din funcţia publică, restabilirea în funcţia de specialist principal în Secţia Economie a Consiliului raional Ialoveni, repararea prejudiciului material în formă de salariu pentru absenţa forţată de la serviciu începând cu 04 septembrie 2012, compensarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei şi efectuarea înscrisurilor respective în carnetul de muncă.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii parţiale a acesteia, declarînd nulă dispoziţia Preşedintelui raionului Ialoveni nr.180-P din 04 septembrie 2012 cu privire la destituirea lui Gîndea Tudor din funcţia de specialist principal în Secţia Economie a Consiliului raional Ialoveni cu restabilirea acestuia în funcţia deţinută anterior, începând cu 04 septembrie 2012, cu obligarea efectuării înscrierilor necesare în carnetul de muncă şi încasînd din contul Consiliului raional Ialoveni în beneficiul lui Gîndea Tudor salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 04 septembrie 2012 – 28 decembrie 2012, în sumă de 14 940 lei şi prejudiciul moral în sumă de 3000 de lei, în rest respingând acţiunea, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Instanţa de recurs constată, însă, că soluţia primei instanţă, menţinută şi de instanţa de apel, în partea încasării salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, a fost dată fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept material aplicabile cazului. Totodată, instanţa de recurs consideră că interpretarea dată de instanţele ierarhic inferioare, în partea dată, este bazată pe o apreciere unilaterală a probelor materiale, fără a fi dată o apreciere cuvenită argumentelor susţinute de către reprezentantul Consiliului raional Ialoveni în cadrul dezbaterilor judiciare atât în prima instanţă, cât şi instanţa de apel, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

3 Astfel, după cum rezultă din materialele dosarului prin dispoziţia Consiliului raional Ialoveni nr. 180-P din 04 septembrie 2012, Gîndea Tudor a fost destituit din funcţia de specialist principal în Secţia Economie începând cu 04 septembrie 2012, în temeiul art. 57 lit. b) şi art. 64 ale Legii 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, absenţa nemotivată de la serviciu mai mult de 4 ore pe parcursul unei zile lucrătoare. Instanţa de recurs constată ca temeinică reţinerea de către instanţa de apel a faptului că, ilegalitatea dispoziţiei Preşedintelui raionului Ialoveni nr.180-P din 04 septembrie 2012, cu privire la destituirea lui Gîndea Tudor din funcţia de specialist principal în Secţia Economie a Consiliului raional Ialoveni, este determinată de emiterea acesteia cu încălcarea prevederilor legale relevante.

Or, prevederile art.64 alin.(1) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, statuează expres că, în cazul absenţei nemotivate de la serviciu timp de 4 ore consecutive pe parcursul unei zile lucrătoare, persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie, va dispune destituirea din funcţia publică printr- un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile de la emitere, însă anterior datei destituirii din funcţia publică, pe cînd la caz, autoritatea emitentă nu a respectat această prevedere imperativă a legii. Actul administrativ contestat a fost emis în aceeaşi zi - 04 septembrie 2012, cînd a avut loc şedinţa Comisiei de disciplină a Consiliului raional Ialoveni şi tot din 04 septembrie 2009 s-a dispus şi destituirea lui Gîndea Tudor din funcţia publică.

Este de remarcat că şi procesul-verbal nr.6 al şedinţei Comisiei de disciplină, care a stat la baza emiterii dispoziţiei de concediere, a fost întocmit cu încălcarea normelor imperative, deoarece a fost semnat de însăşi autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, şi anume Preşedintele raionului Ialoveni, pe cînd din sensul pct.9, coroborat cu pct.pct. 2 şi 26 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.519 din 22 iunie 2010, rezultă expres că, preşedinte al Comisiei de disciplină nu poate fi însăşi conducătorul autorităţii publice, care are competenţa legală de destituire din funcţie publică. Mai mult că, Comisia de disciplină este o structură deliberativă, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin întru asigurarea cercetării, atunci cînd este sesizată, a faptelor funcţionarilor publici considerate ca abateri disciplinare.

Mai mult decît atît, atribuţiile de bază ale Comisiei de disciplină sînt de a examina nemijlocit raportul privind ancheta de serviciu, de a propune aplicarea sancţiunii disciplinare concrete faţă de funcţionarul public respectiv. În acest sens corect instanţele au reţinut, că persoana care a aplicat sancţiunea ea însăşi s-a autosesizat cu propunerea corespunzătoare, ceea ce este inadmisibil, deoarece se lezează unul din principiile de bază ale serviciului public, fiind vădită lipsa de imparţialitate a autorităţii emitente, reiterînd în acest context prevederile art.5 din Legea serviciului public şi statutul funcţionarului public, potrivit cărora, serviciul public se bazează inclusiv pe principiul imparţialităţii.

Pe cale de consecinţă, este de menţionat şi corectitudinea aplicării la caz a prevederilor art. 86 şi 87 din Codul muncii, deoarece din actele cauzei rezultă cu certitudine că în contradictoriu cu prevederile art. 59 alin.(4) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 158/04 iulie 2008 şi pct.10 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, din componenţa ei nu face parte un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative, care să fie desemnat în modul prevăzut de lege.

4 Respectiv, simplul fapt că un membru al comisiei este membru al organizaţiei sindicale, nu-i conferă ultimului statutul de reprezentant al organului sindical în sensul normelor enunţate, de altfel, şi art.76 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, indică direct ea se completează cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care nu contravin legislaţiei speciale care reglementează activitatea funcţionarilor publici. Prin urmare, cu referire la prevederileart.87 Codul muncii, se constată drept justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare cu referire la faptul că, concedierea salariatului membru de sindicat, cum este intimatul Gîndea Tudor, ar putut avea loc doar cu acordul preliminar al organului sindical.

În cazul de faţă, însă, este cert că la destituirea din funcţie a intimatului, recurentul nu a dispus de acordul preliminar al organului sindical, omisiune care şi a servit drept temei incontestabil pentru anularea actului administrativ contestat şi restabilirea lui Gîndea Tudor în funcţia deţinută anterior. În acest context nu au relevanţă susţinerile Consiliului raional Ialoveni cu referire la faptul că Gîndea Tudor a fost concediat în baza Legii speciale şi în cazul dat acordul organului sindical nu este necesar, deoarece procedura de soluţionare a conflictelor de muncă apărute între angajat şi angajator urmează a fi efectuată nu numai conform Legii speciale, dar şi în conformitate cu Codul muncii.

Totodată, verificând legalitatea concluziilor din decizia recurată în raport cu argumentele recursului în partea încasării a salariului pentru lipsa forţată de la lucru, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată în partea ce ţine de admitere pretenţiilor lui Gîndea Tudor cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu pe perioada 04 septembrie 2012 – 28 decembrie 2012, în sumă de 14940 lei, astfel soluţia dată în acest sens este incertă, neavând putere de convingere. Astfel, din decizia instanţei de apel rezultă că instanţa în mod arbitrar a menţinut hotărîrea primei instanţe în partea încasării salariului în beneficiul lui Gîndea Tudor pentru lipsa forţată de la serviciu, fără a argumenta soluţia dată şi fără a combate argumentele cererii de apel invocate în acest sens.

Or, unul din argumentele cererii de apel, Consiliul raional Ialoveni a invocat faptul că, din momentul eliberării din funcţie de specialist principal, Secţia Economie în Consiliul raional Ialoveni şi pînă în prezent, Gîndea Tudor, este angajat în cadrul Serviciului Teritorial de Agenţie Achiziţii Publice raionul Ialoveni cu statut de funcţionar public, unde a fost remunerat cu salariul pentru executarea funcţiei publice de specialist principal în serviciu. Pe când, prin prisma normelor enunţate mai sus, este de înţeles că analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

În acest context, instanţa de recurs ţine să menţioneze că odată ce litigiul apărut este guvernat atât de normele codului muncii, care reglementează procedura restabilirii în funcţie în cazul eliberării ilegale din serviciu, cât şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, temeinicia sau netemeinicia pretenţiei cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forţată de lucru, urma a fi examinată, prin verificarea faptelor dacă, în perioada concedierii din funcţia de specialist principal, Secţia Economie în Consiliul raional Ialoveni, Gîndea Tudor a fost angajat în altă funcţie publică, iar în funcţie de cele constatate urmează a fi exclusă suma salariului 5 primit în legătură cu executarea funcţiei respective, din salariul ce urmează a fi încasat în beneficiul lui Gîndea Tudor pentru perioada lipsei forţate de la serviciul, în Consiliul raional Ialoveni.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a casa decizia instanţei de apel în partea prin care a fost încasat din contul Consiliului raional Ialoveni în beneficiul lui Gîndea Tudor salariul pentru lipsa forţată de la serviciu pe perioada 04 septembrie 2012 – 28 decembrie 2012 în sumă de 14940 lei şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel în această parte. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală în partea dată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Consiliul raional Ialoveni.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui lui Gîndea Tudor împotriva Preşedintelui raionului Ialoveni - Andronachi Nicolae, intervenient accesoriu Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciul Public cu privire anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral, în partea prin care a fost încasat din contul Consiliului raional Ialoveni în beneficiul lui Gîndea Tudor salariul pentru lipsa forţată de la serviciu pe perioada 04 septembrie 2012 – 28 decembrie 2012 în sumă de 14940 lei, cu restituirea pricinii în partea dată spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 28 decembrie 2012 se menţin. Decizia în partea restituirii pricinii la rejudecare nu se supune nici unei căi de atac, în rest este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Arhiliuc Tamara Cjişca-Doneva 6