2ra-2495/13 — Interzicerea organizării întrunirilor sau întreprinderii altor acţiuni de protest

prima instanţă – S. Papuha dosarul nr. 2ra-2495/13 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 20 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”, reprezentaţi de către avocatul Natalia Pruteanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Finpar Invest” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderii cu Capital Străin „Nobil-Club” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Sergiu Mocanu şi Partidului Politic „Mişcarea Populară Antimafie” cu privire la interzicerea organizării întrunirilor sau întreprinderii altor acţiuni de protest împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 25 ianuarie 2012, ÎCS „Finpar Invest” SRL şi ÎCS „Nobil-Club” SRL au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Mocanu cu privire la interzicerea organizării întrunirilor sau întreprinderii altor acţiuni de protest. În motivarea acţiunii ÎCS „Finpar Invest” SRL a indicat că la 16 ianuarie 2012, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la agenţia de presă „Info-prim”, pârâtul, din numele mişcării populare antimafie, a înaintat un ultimatum Prim-vicepreşedintelui Parlamentului Republicii Moldova şi Prim-ministrului Republicii Moldova.

Menţionează că conform ultimatumului nominalizat pârâtul a înaintat nişte cerinţe Prim-vicepreşedintelui Parlamentului Republicii Moldova şi Prim-ministrului Republicii Moldova, ameninţând că în cazul în care respectivele condiţii nu vor fi îndeplinite, atunci, începând cu 30 ianuarie 2012 ora 10.00, vor fi întreprinse măsuri de periclitare a activităţii „Global Business Centru” până la paralizarea completă a activităţii acestuia. Afirmă că imobilul, denumit „Global Business Centru” aparţine ÎCS „Finpar Invest” SRL, astfel ultimatumul o vizează direct pe ÎCS „Finpar Invest” SRL.

Susţine că întrunirea, pe care o doreşte să o organizeze pârâtul, are drept scop încălcarea drepturilor ÎCS „Finpar Invest” SRL (dreptul la activitatea economică, dreptul la proprietate (obţinerea proprietăţii prin obţinerea beneficiului în urma activităţii economice)) şi cade sub incidenţa art. 8 lit. c) din Legea privind întrunirile nr. 26 din 22 februarie 2008, care interzice organizarea unor asemenea întruniri. Reclamantul ÎCS „Nobil-Club” SRL în motivarea acţiunii a invocat la 16 ianuarie 2012, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la agenţia de presă „Info-prim”, pârâtul, din numele mişcării populare antimafie, a înaintat un ultimatum Prim-vicepreşedintelui Parlamentului Republicii Moldova şi Prim-ministrului Republicii Moldova.

Afirmă că conform ultimatumului menţionat pârâtul a înaintat nişte cerinţe Prim-vicepreşedintelui Parlamentului Republicii Moldova şi Prim-ministrului Republicii Moldova, ameninţând că în cazul în care respectivele condiţii nu vor fi îndeplinite, atunci, începând cu 30 ianuarie 2012 ora 10.00, vor fi întreprinse măsuri de periclitare a activităţii hotelului „Nobil” până la paralizarea completă a activităţii acestuia. Prin urmare, întrunirea, pe care o doreşte să o organizeze pârâtul, are drept scop încălcarea drepturilor ÎCS „Nobil-Club” SRL (dreptul la activitatea economică, dreptul la proprietate (obţinerea proprietăţii prin obţinerea beneficiului în urma activităţii economice)), cade sub incidenţa art. 8 lit. c) din Legea privind întrunirile nr. 26 din 22 februarie 2008, care interzice organizarea unor atare întruniri.

Solicită interzicerea pârâtului să organizeze întruniri sau să întreprindă alte acţiuni de protest în proximitatea clădirii „Global Business Centru”, care aparţine ÎCS „Finpar Invest” SRL şi se află în mun. Chişinău, str. Cantemir, 1/1, interzicerea pârâtului să organizeze întruniri sau să întreprindă alte acţiuni de protest în proximitatea hotelului „Nobil-Club”, care se află în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 132, şi str. Eminescu, 49/1 şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 octombrie 2012 a fost admisă cererea reprezentantului reclamanţilor ÎCS „Finpar Invest” SRL şi ÎCS „Nobil- Club” SRL cu privire la atragerea în proces în calitate de copârât Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 decembrie 2012 a fost admisă acţiunea, interzis lui Sergiu Mocanu şi Partidului Politic „Mişcarea Populară Antimafie” să organizeze întruniri sau alte acţiuni de protest în proximitatea clădirii „Global Business Centru”, care aparţine ÎCS „Finpar Invest” SRL, situată în mun. Chişinău, str. Cantemir 1/1, interzis lui Sergiu Mocanu şi Partidului Politic „Mişcarea Populară Antimafie” să organizeze întruniri sau alte acţiuni de protest în proximitatea hotelului „Nobil-Club”, situat în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 132 şi str. Eminescu 49/1 şi încasat în mod solidar de la Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie” suma de 20000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 27 mai 2013, Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”, reprezentaţi de către avocatul Natalia Pruteanu au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunilor. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, susţinând că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au aplicat eronat norma de drept material. Susţin că instanţa nu a aplicat jurisprudenţa CEDO invocată de către reprezentantul recurenţilor, motivând cu inaplicabilitatea lor, astfel prelungind argumentul reprezentantului intimaţilor.

Menţionează că practica CEDO este formată printr-un şir de principii, care sunt prevăzute în diferite speţe, ultimele nefiind identice, dar nici nu este necesară tragerea lor la indigo, întrucât importante sunt principiile, circumstanţele individuale ale speţelor fiind auxiliare. Consideră că la caz nu a fost aplicată jurisprudenţa CEDO invocată în apel, unde CEDO a reiterat ca: „Discursul critic poate fi uneori virulent, întrebuinţându-se un ton polemic şi un stil acerb sau sa se recursă la o exagerare şi provocare” (Oberschlick n 2 împotriva Austriei 01 iulie 1997). Indică că articolul 10 din Convenţie protejează nu doar substanţa ideilor şi informaţiei exprimate, dar şi forma pe care aceasta o ia (Oberschlick vs Austria 23 mai 1991, §57).

În privinţa argumentului că protestele ar fi de durată, susţine că în declaraţia din 23 ianuarie 2012 este expres indicat timpul de la ora 10.00 până la 14.00 şi este evident neproporţionalitatea interzicerii protestelor pe motivul duratei nedeterminate, or termenul de „durata” a fost explicat de CEDO în cauza Ciloglu and Others vsTurkey şi Cisse vs France . La fel indică că prin Principiile Generale aplicate in cazul libertăţii de întrunire adoptate de OSCE în 2010, sunt necesare dovezi convingătoare că organizatorii vor apela la violenţă. Realizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu necesită o confirmare din partea locuitorilor sau a agenţilor economici în apropierea cărora se va desfăşura întrunirea chiar dacă le sunt lezate drepturile ultimilor.

În cazul în care se interzice întrunirea cu scopul protejării drepturilor altor persoane este necesar de stabilit cum anume vor fi încălcate drepturile acestei terţe persoane şi din care considerent nu pot fi aplicate alte măsuri de intervenţie, pentru a se evita ingerinţa din partea autorităţilor. Consideră că este nejustificată şi încasarea în mod solidar din contul pârâţilor cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 20000 lei, deoarece cheltuielile nu au fost reale, nu a fost prezentat document justificativ conform legii contabilităţii, întrucât în dosar este anexata o copie a unui ordin de plata fără ştampila şi semnăturile emitentului, în care nu este indicată nici suma transferată.

Afirmă că instanţa de apel a luat în considerare copia ordinului de plată, deşi nu corespunde cerinţelor de valabilitate. La fel, recurenţii menţionează că instanţa de judecată nu a aplicat prevederile Legii nr. 26-XVI şi art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (2) ale Convenţiei, omiţând faptul că libertatea de exprimare este un drept primordial şi nu poate să cauzeze daune fizice terţelor persoane în proximitatea cărora se vor desfăşura întrunirile. Invocă drept temei al recursului prevederile art. 432 alin. (4) CPC, susţinând că prima instanţă în mod eronat a admis acţiunea, deoarece reclamanţii erau lipsiţi de calitatea procesuală şi în lipsă de interes, iar în cazul pârâţilor s-a produs o camuflare a înlocuirii părţii care figurează greşit în proces.

Susţin că prima instanţă pe parcursul examinării cauzei a aplicat standarde duble: la cererea pârâtului Sergiu Mocanu din 23 august 2012 cu privire la încetarea procesului în baza art. 265 lit. a) CPC, prin încheierea din 12 septembrie 2012 a respins cererea, inclusiv din motivul că litigiul în cauză nu cade sub reglementarea Legii privind întrunirile, ca mai târziu, prin hotărârea din 06 decembrie 2012 să motiveze interzicerea protestelor prin faptul că întrunirea nimereşte sub incidenţa art. 8, lit. c) Legea privind întrunirile nr. 26 din 22 februarie 2008. Invocă că instanţa de apel examinează cauza în acelaşi complet în care se examinează alta cauză între aceleaşi părţi (dosarul nr. 2a-221/2013), deşi cererile sunt depuse separat şi cauzele sunt repartizate aleatoriu.

Menţionează că în instanţa de apel este acceptată, ca probă, evaluarea prezentată de intimaţi (f. d. 149), care urma a fi prezentată în prima instanţă, concomitent nu se ia în considerare o noua probă invocată de recurenţi (f. d. 148), considerând că astfel instanţa dă dovadă de părtinire, favorizând una din părţile în proces.

La fel indică că prima instanţă şi instanţa de apel au aplicat eronat norma de drept procedural art. 432 alin (3) lit. f) CPC, prin faptul că acţiunea a fost examinată de către prima instanţă cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, în acest fel referindu-se la Hotărârea Plenului CSJ nr. 1 din 26 decembrie 2011 cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei privind libertatea de întrunire şi libertatea de asociere prin prisma articolului 11 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, unde s-a explicat că Legea privind întrunirile nr. 26-XVI din 22 februarie 2008 nu reglementează procedura de examinare a acţiunilor înaintate de organele administraţiei publice locale cu privire la desfăşurarea întrunirilor şi nu specifică care instanţe sunt competente să examineze aceste acţiuni.

Iar pe motiv că o astfel de procedură nu este expres stabilită prin lege, a fost explicat instanţelor judecătoreşti că din dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) şi art. 15 din Legea privind întrunirile nr. 26-XVI din 22 februarie 2008, rezultă că acţiunile autorităţii administraţiei publice locale cu privire la desfăşurarea întrunirilor urmează a fi examinate în ordinea prevăzută de Legea contenciosului administrativ, ţinând cont de termenele restrânse de adoptare a hotărârii şi de contestare a acesteia, care sunt de cel mult 3 zile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 mai 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

ÎCS „Finpar Invest” SRL şi ÎCS „Nobil-Club” SRL au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Mocanu şi Partidului Politic „Mişcarea Populară Antimafie”, solicitând interzicerea organizării întrunirilor sau întreprinderea altor acţiuni de protest în proximitatea clădirii „Global Business Centru”, care aparţine ÎCS „Finpar Invest” SRL şi se află în mun. Chişinău, str. Cantemir, 1/1, interzicerea organizării întrunirilor sau întreprinderii altor acţiuni de protest în proximitatea hotelului „Nobil-Club”, care se află în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 132, şi str. Eminescu, 49/1 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admitere a acesteia, în acest sens concluzionând că întrunirea, pe care o dorea să o organizeze pârâtul, are drept scop încălcarea drepturilor ÎCS „Finpar Invest” SRL şi ÎCS „Nobil-Club” SRL (dreptul la activitatea economică, dreptul la proprietate), astfel constatând că această (întrunire) care sub incidenţa art. ( lit. c) din Legea privind întrunirile nr. 26 din 22 februarie 2008, care interzice organizarea unor atare întruniri, pe motiv că co-pârâţii planificau şi planifică să organizeze acţiuni de protest şi/sau întruniri în proximitatea întreprinderilor reclamante cu scopul de a paraliza activitatea economică a acestora.

În concluzia că aceste întruniri urmează a fi interzise, prima instanţă a reţinut şi prevederile art. 54 alin. (2) din Constituţie şi art. 11 § 2 din Convenţie şi art. 2 din Pactul Internaţional relativ la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea generală a ONU în anul 1966. Judecând apelurile declarate de către Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărârea primei instanţe, emisă conform prevederilor art. 239 CPC, pe când motivele invocate de către apelanţi neîntemeiate, astfel considerând necesar de a respinge apelurile. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel, judecând apelul, nu a intrat în esenţa cauzei deduse judecării, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe.

În acest context, instanţa de recurs reţine că unul din argumentele, asupra cărui a insistat apelanţii în cererea de apel este faptul că în calitate de pârât la caz este şi Sergiu Mocanu, afirmând că de organizarea întrunirilor nu se ocupă ultimul, pe când prin hotărârea primei instanţe i-a fost interzis lui Sergiu Mocanu, ca persoană fizică, să organizeze întruniri sau alte acţiuni şi a fost încasat în mod solidar şi din contul lui cheltuielile de judecată. În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi temeiniciei pretenţiilor formulate în baza argumentelor invocate de apelant.

Pe când instanţa de apel, nu a intrat în esenţa acestui argument, care, de altfel, a fost ignorat şi de prima instanţă, nu l-a supus verificării şi nu a constatat dacă Sergiu Mocanu, ca persoană fizică, are atribuţie directă la organizarea protestelor (întrunirilor), interzicerea căror se solicită prin acţiunea înaintată în speţă şi dacă pretenţiile formulate în privinţa acestuia sunt întemeiate. Acest aspect se impune a fi stabilit cu atât mai mult cu cât din declaraţia nr. 01/06/008 din 23 ianuarie 2012, prin care se notifică Primăria mun. Chişinău despre intenţia Partidului Politic „Mişcarea Populară Antimafie” de a desfăşura o întrunire paşnică în data de 13 februarie 2012 a fost depusă de Vicepreşedintele acestui partid şi nu de Sergiu Mocanu.

Totodată, este neînţeleasă şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că acţiunea a fost depusă nu în temeiul Legii privind întrunirile, astfel apreciind ca greşite afirmaţiile apelanţilor precum că pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Acesta deoarece, în cererea de chemare în judecată societăţile reclamante direct indică că întrunirea pe care doreşte să o organizeze pârâtul cade sub incidenţa art. 8 al Legii privind întrunirile.

De altfel, concluzia instanţei de apel, în sensul enunţat are şi un caracter contradictoriu, or pe de o parte instanţa de apel reţine că prima instanţă corect a concluzionat că întrunirea, care se intenţiona a fi organizată, are ca scop încălcarea drepturilor ÎCS „Finpar Invest” SRL şi ÎCS „Nobil-Club” SRL şi respectiv această întrunire cade sub incidenţa art. 8 lit. c) din Legea privind întrunirile, iar pe de altă parte conchide că relaţiile juridice care apar dintre organizatorii şi participanţii la întrunire şi alte persoane private fizice şi/sau juridice, ale căror drepturi pot fi atinse în cadrul organizării întrunirilor, nu sunt reglementate de Legea enunţată. Sub acest aspect se constată că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi nu are putere de convingere în privinţa cadrului legal, ce urmează a fi aplicat la caz, pe când în acest sens o hotărârea judecătorească trebuie să aibă o poziţie fermă fără rezerve.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Sergiu Mocanu şi Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”, reprezentaţi de către avocatul Natalia Pruteanu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Finpar Invest” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderii cu Capital Străin „Nobil- Club” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Sergiu Mocanu şi Partidului Politic „Mişcarea Populară Antimafie” cu privire la interzicerea organizării întrunirilor sau întreprinderii altor acţiuni de protest, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu