2ra-2120/13 — Rezoluţiunea contractului de donaţie ş.a.

prima instanţă: V. Buhnaci dosarul nr.2ra-2120/13 instanţa de apel: B. Bîrca M. Ciugureanu, M.Moraru ÎNCHEIERE 19 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Tacic Iulia, avocatul Negru Olesea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tacic Iulia împotriva lui Bulgac Lidia cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, restituirea bunului, anularea contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 c o n s t a t ă La data de 10 noiembrie 2010 Tacic Iulia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bulgac Lidia cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, restituirea bunului, anularea contractului de vânzare-cumpărare.

In motivarea acţiunii reclamanta Tacic Iulia a invocat că, în anul 1969 a primit în drept de folosinţă apartamentul nr. 19, str.Zelinskii 40/1, mun. Chişinău, unde s-a 1 instalat cu domiciliul împreună cu familia compusă din trei persoane: ea, Tacic (Sidorova) Iulia, fiul Sidorov S. şi mama - Zalevskaia Pelageia, conform bonul de repartiţie nr.08616 din 29 august 1969. In anul 1971 s-a căsătorit cu Tacic Grigori, care s-a instalat cu domiciliul in apartamentul nr. 19 str. Zelinskii 40/1, Chişinău şi locuieşte pînă în prezent. Căsătoria cu Tacic Grigori a fost înregistrată în anul 1983. In anul 1985 a desfăcut căsătoria cu Tacic Grigori, însă au continuat să locuiască împreună. In anul 1994 împreună cu fiul Sidorov Serghei au privatizat apartamentul nr. 19, str. Zelinskii 40/1, Chişinău (contractul nr.7-1122 din 3 iunie 1994). Tacic Grigori de la locul de muncă a primit apartament, pe care în august 1994 1-a privatizat, iar în februarie 1996 1-a vîndut.

La 23 februarie 1996 cu Tacic Grigori a încheiat contractul de donaţie nr. 15-213 a apartamentului nr. 19, str.Zelinskii 40/1, Chişinău, care a devenit proprietatea lui Tacic Grigori, ea însă la acel moment deţinea în drept de proprietate privată apartamentul nr. 117, str. Cuza Vodă 15/1, Chişinău, primit prin moştenire de la primul soţ. In noiembrie 1997 cu Tacic Grigori a încheiat contractul de schimb a imobilelor, prin care reclamanta a devenit proprietara apartamentului nr. 19, str.Zelinskii 40/1, Chişinău, iar Tacic Grigori proprietar al apartamentului nr. 117, str.Cuza Vodă 15/1, Chişinău, pe care ulterior l-a înstrăinat. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3223 din 04.09.2002, imobilul nr. 19, str.Zelinskii 40/1, Chişinău 1-a înstrăinat lui Tacic Grigori.

Menţionează, că aceste acte juridice (de donaţie, schimb, vânzare-cumpărare) încheiate între reclamantă şi Tacic Grigori purtau un caracter fictiv, neavând ca scop producerea unor efecte juridice, deoarece deşi căsătoria nu era înregistrată, au locuit împreună, aveau gospodărie comună, veniturile fiecăruia constituiau bugetul comun al familiei care era folosit pentru necesităţile comune si personale. În anul 2005 a decedat fiul ei. Ulterior, a decedat şi Tacic Grigori. Reclamanta solicită rezoluţiunea contractului de donaţie nr. 15-213 din 23 februarie 1996 şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3223 din 04 septembrie 2002. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 s-a respins apelul declarat de Tacic Iulia şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La 05 aprilie 2013 reprezentantul lui Tacic Iulia, avocatul Negru Olesea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de reprezentantul lui Tacic Iulia, avocatul Negru Olesea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţele de judecată eronat au aplicat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a 3 examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Tacic Iulia, avocatul Negru Olesea ca inadmisibil.

În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul lui Tacic Iulia, avocatul Negru Olesea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4