2ra-2901/13 — Încasarea datoriei şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – Şt. Niţa dosarul nr. 2ra-2901/13 instanţa de apel – B. Bîrca, M. Moraru. I. Secrieru ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Emil Bîtca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Emil Bîtca împotriva lui Igor Rîcov cu privire la încasarea datoriei, pagubei materiale şi morale, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost admisă retragerea apelului declarat de către Rîcov Igor şi încetată procedura în apel şi împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Bîtca Emil şi menţinută hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 octombrie 2012, prin care au fost respinse pretenţiile cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral în mărime de 30000 lei, constată: La 03 ianuarie 2013 Bîtca Emil a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Rîcov Igor cu privire la încasarea datoriei, prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicată că la 09 august 2011 i-a împrumutat lui Rîcov Igor suma de 2000 euro, fiind stabilit termenul de rambursare pînă la data de 09 noiembrie 2011. Indică că pârâtul nu i-a restituit în termen stabilit suma împrumutată, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acţiune, indicând totodată, că nerestituirea datoriei i-a cauzat prejudicii materiale şi morale, pe care le estimrază la suma de 30000 lei.

Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a datoriei în mărime de 2000 euro, a prejudiciului material şi moral în mărime de 30000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 martie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul lui Rîcov Igor în beneficiul lui Bîtca Emil datoria în suma echivalentă de 2000 euro. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2012 a fost încasat din contul lui Rîcov Igor taxa de stat în mărime de 900 lei. 1 Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 octombrie 2012 au fost respinse pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului material şi moral în mărime de 30000 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 a fost admisă retragerea apelului declarat de către Rîcov Igor, procedura în apel fiind încetată şi menţionat că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi apelant cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Bîtca Emil şi menţinută hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 octombrie 2012. În susţinerea concluziilor sale instanţele s-au referit la faptul că Bîtca Emil, în susţinerea pretenţiilor cu privire la încasarea prejudiciului material nu a prezentat probe concludente şi pertinente în sensul art. 118 CPC, totodată respingînd ca probe facturi,care confirmă procurarea unor materiale de construcţie, însă care nu dovedesc că aceste materiale au fost procurate de reclamant, iar contractul de comodat, prezentat de ultimul, nu a fost confirmat cu nici o probă că a şi achitat plata chiriei a camerei. La 29 aprilie 2014 Bîtca Emil a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei instanţei de apel.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată şi ilegală. Menţionează că în cadrul examinării pricinii în fond, la şedinţa de judecată din 26 octombrie 2012, la care a fost emisă hotărârea suplimentară a primei instanţe, nu a fost citat, dânsul fiind lipsit de dreptul de a prezenta probe şi explicaţii. Indică că intimatul prin nerambursarea datoriei îi cauzează prejudicii enorme, fiind lipsit de resurse financiare. Invocă agravarea stării de sănătate ca urmare a nerambursării datoriei, însă consideră că lipsa adresărilor la medic şi lipsa tratamentului în acest sens nu constituie temei de respingere a pretenţiilor cu privire la compensarea prejudiciului material şi moral, or,dânsul fiind în imposibilitate de a se adresa la medic din lipsa mijloacelor financiare.

Susţine că nu poate fi reţinut argumentul instanţei de apel cu privire la respingerea pretenţiilor de încasare a prejudiciului material şi moral din lipsa probelor anexate la materialele cauzei, or, potrivit art. 118 alin. (5) CPC, instanţa este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii. La 29 aprilie 2013 Bîtca Emil a depus recurs şi împotriva încheierii instanţei de apel, prin care a fost admisă retragerea apelului declarat de către Rîcov Igor, solicitând admiterea acestuia cu casarea încheierii instanţei de apel.

Susţinînd în acest sens că fiind parte în proces i s-a lezat drepturile prevăzute de art. 56 CPC, or în şedinţa instanţie de ape a exprimat dezacordul cu cererea lui Rîcov Igor cu privire la retragerea apelului, deoarece ultimul nu-i restituie datoria, însă folosindu-se de drepturile sale procesuale intenţionat tergiversează executarea hotărîrii în vederea încasării datoriei. Insistă că prin nerestituirea datoriei, intimatul îi provoacă prejudicii materiale enorme, dânsul fiind în imposibilitate de a-şi utiliza propriile sursele financiare. 2 La data de 11 iunie 2013, Bîtca Emil, a depus cererea de recurs suplimentară, prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel, a hotărîrii suplimentare a primei instanţe din 26 octombrie 2012 cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În susţinerea recursului suplimentar a invocat că la 05 decembrie 2012 a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea deciziei suplimentare din 26 octombrie 2012 şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă, din motivul că hotărîrea suplimentară a fost emisă în lipsa sa, iar dînsul nefiind citat legal potrivit art. 105 CPC, astfel fiindu-i lezate drepturile sale procedurale prevăzute de art. 56 CPC, cît şi nerespectat de prima instanţă unul din principiile fundamentale ale dreptului procesual prevăzut de art. 26 CPC, contradictorialitatea şi egalitatea părţilor în proces, însă instanţa de apel a ignorat solicitările sale în vederea restituirii pricinii la rejudecare în prima instanţă.

De asemenea invocă că i-a fost îngrădit accesul liber la justiţie prevăzut de art. 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bîtca Emil nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bîtca Emil asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bîtca Emil ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Bîtca Emil se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 4