2rh-233/13 — Transmiterea silită a bunului gajat

Judecătoria Anenii Noi Dosarul nr.2rh-233/13 Judecător: V.Panfilii Curtea de Apel Chişinău Judecători: A.Minciuna, V.Pruteanu, A.Panov Curtea Supremă de Justiţie Judecători: N.Clima, T.Răducanu, I.Vîlcov, Iu.Oprea, V.Ignat Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei: Valeriu Doagă, Judecătorii: Nicolae Clima, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, în pricina civilă intentată la cererea BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA împotriva Carolinei Pituşcan, intervenient accesoriu SRL „Valbro”, cu privire la transmiterea silită a bunului gajat şi la cererea reconvenţională a Carolinei Pituşcan împotriva BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, cu privire la declararea nulităţii contractului de ipotecă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 septembrie 2012, CONSTATĂ: La 20 decembrie 2007, BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Pituşcan Carolina cu privire la transmiterea silită a gajului.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de credit nr. c/0123 din 20 decembrie 2005, s-a acordat SRL „Valbro” un credit în sumă de 1 000 000 lei, cu termenul de rambursare conform acordului adiţional nr.01 din 05 septembrie 2006 pînă la 20 iunie 2007 cu o dobîndă de 21,5 % anual. SRL „Valbro” nu a respectat condiţiile contractului sus-menţionat, nu a achitat la timp plăţile stabilite prin contract, acumulînd datorii la credit în sumă totală de 993 610 lei, inclusiv 882 000 lei - datoria la credit, 74 558 lei - dobîndă şi 36 692 lei - penalitate.

În scopul asigurării executării la timp a obligaţiilor asumate conform contractului de credit, debitorul gajist, Pituşcan Carolina, potrivit clauzelor contractului de ipotecă nr. 3637 din 27 septembrie 2006, a depus în gaj bunul imobil, terenul destinat construcţiei locative cu suprafaţa totală de 0,2791 ha, cu numărul cadastral 1027112.004 şi casa de locuit individuală cu suprafaţa totală utilă de 168,2 m2 cu construcţii auxiliare, înscris în Registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral 1027112004.01, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 4657 din 30 iulie 2001. Bunul gajat a fost evaluat de comun acord de părţi în sumă de 190 000 lei.

La 06 aprilie 2007, reclamantul a somat debitorul gajist despre faptul transmiterii benevole în termen de 20 zile în posesia băncii a bunului gajat prin contractul de ipotecă nr. 3637 din 27 septembrie 2006, însă după expirarea termenului acordat debitorul gajist nu a transmis bunul gajat. Solicită reclamantul transmiterea silită în posesia BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA a bunului gajat: terenul destinat construcţiei locative cu suprafaţa totală de 0,2791 ha, cu numărul cadastral 1027112.004 şi casa de locuit individuală, cu suprafaţa totală de utilă de 168,2 m2 cu construcţii auxiliare, pentru comercializarea ulterioară de către Oficiul de executare în scopul stingerii datoriei acumulate de SRL „Valbro”, evacuarea din imobil a debitorului şi tuturor persoanelor ce locuiesc în el şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 17 ianuarie 2008, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Valbro”. Pituşcan Carolina a depus cerere reconvenţională împotriva BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA, cu privire la declararea nulităţii contractului de ipotecă. În motivarea cererii reconvenţionale Pituşcan Carolina a indicat că, la 27 septembrie 2006, în baza contractului de ipotecă încheiat cu BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA întru asigurarea executării contractului de credit nr. C/0123 din 20 decembrie 2005 cu Acordul adiţional nr. 01 din 05 septembrie 2006, încheiat între BC „Mobiasbancă” SA şi SRL „Valbro” au fost gajate bunurile ce-i aparţin cu drept de proprietate, evaluate la suma de 190 000 lei şi anume: casa de locuit individuală cu suprafaţa de 168,2 m2 şi lotul de teren cu suprafaţa de 0,2791 ha situate în s.Floreni, r-ul Anenii Noi.

Iniţial contractul de credit a fost asigurat prin gajarea imobilului nr. 4 din str. Concelieri, 1, mun. Chişinău, care-i aparţinea directorului general al SRL „Valbro”, Brophy Brendan Joseph, însă, ulterior, la 05 septembrie 2006, în baza acordului adiţional a fost modificat tipul de gaj, astfel fiind înlocuit imobilul din str. Concelieri, nr.1 din mun. Chişinău cu imobilul ce-i aparţine ei. Menţionează Pituşcan Carolina că la momentul încheierii contractului de ipotecă a fost dusă în eroare atît ea, cît şi SRL „Valbro”. Bunurile ei ilegal au fost evaluate la un preţ foarte redus de 190 000 lei, cînd costul real este de aproximativ 5 ori mai mare. Suma creditului eliberat şi dobînda la el erau asigurate cu marfă în sumă mai mare decît suma creditului şi dobînzii.

Conform actului de control tematic din 17 iulie 2006 privind condiţiile de păstrare a altor bunuri gajate de către SRL „Valbro”, costul bunurilor imobile depozitate permitea acordarea creditului fără a fi necesar de a pune în gaj bunurile imobile care-i aparţin ei. Consideră Pituşcan Carolina că, BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA urmăreşte scopul deposedării dînsei şi a membrilor familiei sale de bunurile menţionate, fapt care contravine art.l al Protocolului adiţional 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Pe parcursul examinării pricinii Pituşcan Carolina şi-a suplimentat pretenţiile, solicitînd declararea nulităţii contractului de ipotecă din 27 septembrie 2006 încheiat cu BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA, prin care s-a gajat terenul destinat construcţiei locative cu suprafaţa de 0,2791 ha cu nr. cadastral 1027112004 şi casa de locuit individuală cu suprafaţa totală utilă de 168,2 m2 cu construcţii auxiliare amplasată în str. Chişinău 17, s. Floreni, r-l Anenii Noi, din motivul comportamentului dolosiv al băncii şi încălcării drepturilor copiilor săi minori la locuinţă. De asemenea, reclamanta a solicitat încasarea echivalentului prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 26 februarie 2009, acţiunea iniţială a fost admisă integral, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 19 mai 2009, apelul declarat de Carolina Pituşcan a fost admis, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 26 februarie 2009 cu adoptarea unei hotărîri noi prin care acţuinea înaintată de BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA a fost respinsă. Cererea reconvenţională s-a admis, a fost declarat nul contractul de ipotecă încheiat la 27 septembrie 2006 între Carolina Pituşcan şi BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 noiembrie 2009 a fost admis recursul declarat de BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA s-a casat decizia Curţii de Apel Bender din 19 mai 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Anenii-Noi din26 februarie 2009, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Anenii- Noi, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 24 mai 2010, acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cea reconvenţională a fost admisă în parte, fiind considerat nul contractul de ipotecă nr. 3637 din 27 septembrie 2006, în rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 09 decembrie 2010, apelul declarat de către BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 31 ianuarie 2011 BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea iniţială să fie admisă şi acţiunea reconvenţională – respisă.

Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 01 iunie 2011, recursul a fost admis, decizia Curţii de Apel Bender din 09 decembrie 2010, a fost casată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2012, a fost respins apelul declarat de BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 24 mai 2010. La 14 martie 2012, BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2012, solicitînd casarea acesteia şi a hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 24 mai 2010, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” SA şi a respinge cererea reconvenţională.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 septembrie 2012, a fost respins recursul declarat de BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2012. La 18.06.2013 BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 septembrie 2012, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite, a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 24 mai 2010 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC.

Astfel, revizuentul a indicat că, după examinarea prezentei pricini, intimata Pituşcan Carolina a înaintat o nouă acţiunea împotriva BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA de încasare a sumei de 332 569 lei, întemeiindu-şi pretenţiile, între altele, pe o constatare tehnico-ştiinţifică a unui pretins expert Andrei Şevciuc de la SRL „Cexin”. Susţine că greşelile grave ale acestuia a determinat revizuentul să se adreseze la Centrul Naţional de Expertize Judiciare (CNEJ), care are şi funcţie de ţinere a Registrului de stat al experţilor judiciari atestaţi, din răspunsul căruia a aflat că Şevciuc Andrei nu este insclus în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi şi nici nu deţine dreptul de a efectua expertize judiciare, calificarea de expert judiciar şi-a pierdut-o după demisionare, deoarece nu mai întrunea condiţiile stabilite de lege, iar SRL „Cexin” nu este instituţie specializată în domeniul expertizei judiciare.

Menţionează că la adoptarea hotărîriilor revizuite, instanţele au plasat cancluziile acestui expert, care a fost audiat în cadrul şedinţei de judecată în instanţa de fond, însă care nu avea o atare calitate şi, prin urmare, declaraţiile acestuia nu pot fi reţinute ca probe în procesul civil, deoarece au fost obţinute cu încălcarea legii. Referitor la momentul aflării acestor circumstanţe, revizuentul susţine că a întreprins toate măsurile pentru a le afla în timpul judecării anterioare a pricinii, or, Andrei Şevciuc, fiind audiat în calitate de expert, cu toate că a fost prevenit în baza art. 312, 313 CP, revizuentul nu a pus la îndoială calitatea acestuia de expert judiciar. Pituşcan Carolina a depus referinţă pe marginea cererii de revizuire înaintate, solicitînd respingerea acesteia ca inadmisibile.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie admisă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. b) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

Din textul cererii de revizuire, înaintate la 18.06.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06.09.2012 şi temei de revizuire invocă lit. b) art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. La caz, revizuentul a invocat că, după examinarea prezentei pricini, intimata Pituşcan Carolina a înaintat o nouă acţiunea împotriva BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA de încasare a sumei de 332 569 lei, întemeiindu-şi pretenţiile, între altele, pe o constatare tehnico-ştiinţifică a unui pretins expert Andrei Şevciuc de la SRL „Cexin”.

Susţine că greşelile grave ale acestuia a determinat revizuentul să se adreseze la Centrul Naţional de Expertize Judiciare (CNEJ), care are şi funcţie de ţinere a Registrului de stat al experţilor judiciari atestaţi, din răspunsul căruia a aflat că Şevciuc Andrei nu este insclus în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi şi nici nu deţine dreptul de a efectua expertize judiciare, calificarea de expert judiciar şi-a pierdut-o după demisionare, deoarece nu mai întrunea condiţiile stabilite de lege, iar SRL „Cexin” nu este instituţie specializată în domeniul expertizei judiciare. Menţionează că la adoptarea hotărîriilor revizuite, instanţele au plasat cancluziile acestui expert, care a fost audiat în cadrul şedinţei de judecată în instanţa de fond, însă care nu avea o atare calitate şi, prin urmare, declaraţiile acestuia nu pot fi reţinute ca probe în procesul civil, deoarece au fost obţinute cu încălcarea legii.

Pornind de la circumstanţele invocate de revizuent, Colegiul reţine că drept temei de revizuire este invocată scrisoarea Centrului Naţional de Expertize Judiciare nr. 3261 din 10.06.2013, în care se menţionează că Şevciuc Andrei şi-a pierdut calificarea de expert judiciar în 2009. Analizînd materialele cauzei în raport cu împrejurările menţionate de revizuent, Colegiul constată că, la examinarea cauzei în instanţa de fond, Şevciuc Andrei a fost audiat în calitate de expert în şedinţa din 11.05.2010 (f.d. 478-479, vol. II), explicaţiile acestuia fiind anexate (f.d. 493, vol. II).

Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii nr. 1086 din 23.06.2000, poate fi expert judiciar persoana care: a) are capacitatea de a acţiona cu discernămînt; b) are studii superioare universitare, pregătirea respectivă într-un anumit domeniu al expertizei judiciare şi a obţinut calificarea de expert judiciar; c) posedă cunoştinţe speciale în cele mai diverse domenii ale ştiinţei, tehnicii, medicinei, artei, în alte domenii ale activităţii umane necesare pentru întocmirea raportului de expertiză; d) este atestată în calitate de expert judiciar într-un anumit domeniu; e) nu are antecedente penale; f) se bucură de o bună reputaţie profesională; g) activează într-o instituţie statală de expertiză judiciară sau a fost atestată, în modul stabilit, ca expert particular şi este inclusă în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi.

Prin urmare, Şevciuc Andrei a oferit explicaţii instanţei de fond în calitate de expert. Mai mult ca atît, concluziile acestuia au fost plasate la baza hotărîrii instanţei de fond (f.d. 498, vol. II), menţinute prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18.01.2012 (f.d. 39, vol. II) şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06.09.2012. Or, reclamanta invocînd nulitatea contractului de ipotecă ca fiind încheiat prin dol, expertul în cauză a confirmat în şedinţa de judecată că valoarea averii gajate depăşea cu mult valoarea creditului acordat şi nu era necesar de a semna un contract de ipotecă, adică a confirmat dolul la încheierea actului juridic contestat. În acest sens, Colegiul constată că explicaţiile lui Şevciuc Andrei au fost reţinute de instanţa de fond ca probe veridice în confirmarea unui fapt (dolul) şi mai mult, au fost plasate la baza hotărîrii adoptate.

Însă, după cum rezultă din scrisoarea Centrului Naţional de Expertize Judiciare nr. 3261 din 10.06.2013, acesta şi-a pierdut calitatea de expert după demisionare în anul 2009. În consecinţă, la momentul audierii sale în şedinţa de judecată din 11.05.2010, Şevciuc Andrei nu mai deţinea calitatea pretinsă, iar declaraţiile sale nu mai pot fi considerate ca făcute de un subiect special. Astfel, Colegiul conchide că, prin circumstanţele noi descoperite, declaraţiile expertului reţinute ca probe de către instanţa de fond, sunt lipsite de putere probantă, deoarece provin de la un subiect, altul decît cel pretins. Cît priveşte momentul aflării acestor circumstanţe, instanţa de revizuire reţine următoarele împrejurări.

La momentul audierii lui Şevciuc Andrei în şedinţa instanţei de judecată din 11.05.2010, acesta a fost preîntimpinat de răspunderea pe care o poartă în baza art. 312-313 CP (f.d. 493, vol. II). Totodată, fiind audiat în calitate de expert şi pretinzînd posedarea acestei calităţi, preîntîmpinarea de răspundere penală se răsfrînge şi asupra veridicităţii personalităţii subiectului preîntîmpinat. Cu alte cuvinte, atunci cînd a făcut declaraţii ca expert, acesta a fost somat despre consecinţele ce survin în cazul explicaţiilor false. Prin urmare, la momentul oferirii explicaţiilor, personalitatea expertului, cît şi deţinerea acestei calităţi, nu puteau trezi dubii, deoarece acesta a fost preîntîmpinat de răspunderea ce o poartă sub sancţiunea pedepsei penale.

Or, această sancţiune înlătura orice dubiu referitor la calitatea de expert pe care o pretindea Şevciuc Andrei la acel moment. În această ordine de idei, Colegiul constată că circumstanţele invocate de revizuent corespund caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. Urmare a celor constatate, instanţa de revizuire conchide că cererea de revizuire este întemeiată şi urmează a fi admisă, cu casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06.09.2012 şi reţinerea cauzei pentru rejudecarea recursului. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, DISPUNE: Se admite cererea de revizuire declarată de de BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA.

Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 septembrie 2012, în pricina civilă intentată la cererea BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA împotriva Carolinei Pituşcan, intervenient accesoriu SRL „Valbro”, cu privire la transmiterea silită a bunului gajat şi la cererea reconvenţională a Carolinei Pituşcan împotriva BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, cu privire la declararea nulităţii contractului de ipotecă şi repararea prejudiciului moral. Se reţine cauza pentru rejudecarea recursului declarat de BC „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” SA împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18.01.2012. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Tatiana Vieru Ion Corolevschi Iuliana Oprea