2ra-2203/13 — Încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M.Diaconu dosarul nr. 2ra-2203/13 instanţa de apel: L.Popova, S.Caitaz, A.Doga ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Banari Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Euroasig Grup” societatea cu răspundere limitată împotriva lui Banari Tudor privind încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Banari Tudor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 iunie 2012, c o n s t a t ă La 20 martie 2012, SC „Euroasig Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Banari Tudor privind încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În susţinerea cererii reclamantul a indicat că, la 07 februarie 2010 a avut loc accidentul rutier cu implicarea automobilului de model „Toyota Corolla”, număr de înmatriculare C YW 013, condus de Canţîr Andrei şi automobilul de model „Mercedes 200E”, cu numărul de înmatriculare C JG 107, condus de Banari Tudor.

Potrivit procesului-verbal nr. MAI 01324585 din 17 februarie 2010 vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Banari Tudor, şoferul automobilului de model „Mercedes 200E”, cu numărul de înmatriculare C JG 107. Susţine că, SC „Euroasig Grup” SRL a întocmit procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor la autovehicule nr.D/D AORC 103/02.2010 din 17 februarie 2010 şi a achitat despăgubirea de asigurare pentru repararea automobilului de model „Toyota Corolla”, număr de înmatriculare C YW 013, în mărime de 23 000 lei, în baza dispoziţiei de plată nr.562 din 09 aprilie 2010. 1 Consideră că, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) al Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autivehicule, este în drept de a înainta acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor în cazul în care aceasta nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul de autovehicul şi asiguratorul de răspundere civilă auto.

La 30 aprilie 2010 a expediat în adresa pîrîtului pretenţia nr.217, prin care a solicitat achitarea benevolă a prejudiciului suportat, însă a fost lăsată fără răspuns. Cere reclamantul, încasarea de la Banari Tudor a sumei de 23 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 840 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iunie 2012 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Banari Tudor în beneficiul SC „Euroasig Grup” SRL suma de 23 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 840 lei Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Banari Tudor a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Banari Tudor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 iunie 2012. La 24 aprilie 2013 Banari Tudor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În susţinerea recursului s-a invocat că de către prima instanţă au fost încălcate normele de drept procedural, prin faptul că pricina a fost examinată în lipsa lui, nefiind înştiinţat în modul prevăzut de lege despre locul, data şi ora şedinţei de judecată. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele dosarului lipsesc date despre recepţionarea de către recurent a copiei deciziei motivate.

Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Banari Tudor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Banari Tudor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Banari Tudor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Banari Tudor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî 4