2ra-2501/13 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2501/13 Judecător: V.Micu Curtea de Apel Chişinău Judecători: A.Minciuna, V.Pruteanu, A.Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Corlotari Tudor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Corlotari Tudor către Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Ministerul Justiţiei privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012, CONSTATĂ : La 06 martie 2012 Corlotari Tudor a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei privind încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin ordonanţa din 06 martie 2008, semnată de procurorul adjunct al raionului Călăraşi, s-a dispus pornirea urmăririi penale pe indicii infracţiunii prevăzute de art. 328 alin. (l) CP pe faptul maltratării lui Efim Poiană. În ordonanţă se constata, că Efim Poiană s-a plîns la Procuratura Călăraşi, cum că, întorcîndu-se din pădure pe 10 februarie 2008 cu o căruţă de lemne, a fost stopat de către inspectorul de sector al sat. Hogineşti, r-l Călăraşi şi pădurarul ocolului silvic şi sub pretextul, că a sustras lemne din pădure i-au aplicat multiple lovituri pe diferite părţi ale corpului, pricinuindu-i leziuni corporale uşoare. În acea perioadă era angajat în calitate de inspector de sector la CRP Călăraşi.

Prin ordonanţa din 24 martie 2008 a fost recunoscut în calitate de de bănuit pe faptul maltratării lui Efim Poiană, fiind interogat în calitate de bănuit. Pe 23 octombrie 2008 a fost pus sub înviunire în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 309 alin. (3) lit.c) CP, fiind interogat în calitate de învinuit. Pe această dată, prin ordonanţa emisă de procuratura raionului Călăraşi, i-a fost aplicată măsura preventivă declaraţia de a nu părăsi locul de trai şi ţara pînă cînd v-a fi luată hotărîrea definitivă pe caz. Dosarul a fost trimis în instanţa de judecată în 2008. Examinarea dosarului în instanţele de judecată s-a efectuat pe parcursul anilor 2008-2011, petrecîndu-se peste 15 şedinţe de judecată.

La 21 decembrie 2009 prin sentinţa Judecătoriei Călăraşi a fost achitat pe art. 309/1 al.3 lit.c). p) CP pentru, că faptele nu întrunesc elementele constituitive ale acestei infracţiuni. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2010 a fost admis apelul declarat de procurorul Procuraturii Călăraşi, casată sentinţa Judecătoriei Călăraşi din 21.12.2009 şi pronunţată o nouă hotărîre fiind recunoscut vinovat în comiterea 1 infracţiunii pe art.309/1 al.3 lit.c), p) CP, cu aplicarea art.79 CP fiind stabilită pedeapsa sub formă de amendă în sumă de 10 000 lei. Pe 23 noiembrie 2010 prin decizia Curţii Supreme de Justiţie au fost admise recursurile procurorului şi al său, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2010 şi remisă cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2011 a fost respins ca nefondat apelul procurorului Călăraşi şi menţinută sentinţa de achitare din 21 decembrie 2009. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 6 decembrie 2011 a fost respins recursul procurorului împotriva deciziei Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2011 ca inadmisibil şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi de achitare din 21.12.2009. Decizia de condamnare a Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2010 a fost transmisă spre executare pe 07 mai 2010 executorului judecătoresc. Datorită acţiunilor ilegale ale organului de procuratură şi judecătoresc în toată această perioadă i-a fost pricinuit prejudiciul material şi moral.

Pe parcursul urmăririi penale şi examinării dosarului penal a fost consultat şi asistat de avocat achitînd pentru servicii de asistenţă juridică 5 700 lei. Dosarul s-a examinat în instanţa de Apel şi la Curtea Supremă de Justiţie de 8 ori. De fiecare dată s-a deplasat la Chişinău cu automobilul, achitînd la o rută cîte 10 litri de benzită, ceia ce în total costă 1 280 lei. Infracţiunea de care a fost învinuit se clasifică ca infracţiune gravă, învinuirea adusă a avut pentru el o rezonanţă deosebită. Reputaţia sa ca lucrător de poliţie a avut de suferit. Era sfidat de persoanele în privinţa cărora necesita să întreprindă careva măsuri de constrîngere. De la 23 octombrie 2008 pînă pe 06 decembrie 2011 i-a fost încălcat dreptul la libertatea de a circula, avînd obligaţia de a nu părăsi localitatea şi ţara, drept consfinţit de art.27 din Constituţia RM şi art.5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

A avut ocazia de a pleca la lucru peste hotarul ţării şi a avea un cîştig de 1 000 EURO, însă aceasta şansă nu a putut-o realiza. Nu a putut pleca la odihă cu familia peste hotarele ţării, nu a putut vizita rudele care locuiesc în Federaţia Rusă, nu a putut pleca la înmormîntarea bunicii soţiei în Crasnodar. În 2009 activînd în Comisariatul de poliţie r.Călăraşi în funcţia de şef de post, ofiţer operativ superior de sector al postului de poliţie Hogineşti, a fost prezentat la următorul grad în termen locotenent major de poliţie, susţinînd probele spotive la CS „DINAMO”, însă i s-a refuzat din motivul, că împotriva sa era intentat dosarul penal în baza art.309 al.3 CP. Din momentul intentării dosarului penal şi pană la pronunţarea sentinţei de achitare au durat 3 ani şi 9 luni.

În toată acesta perioda el s-a aflat în stare de stres, fiind bărbat sănătos a început să aibă probleme cu inima, a avea accese de tensiune, avea insomnie, de două ori a stat în spital. Aceste suferinţe psihice pînă şi în prezent pentru el nu sau epuizat, deoarece starea sănătăţii sale nu mai este cea de pînă la intentarea dosarului, pînă la data înaintării acţiunii în judecată reprezentantul procuraturii nu i-a adus scuze din numele statului pentru atragerea ilicită la răspundere, care tot este o sfidare a personalităţii sale simţindu-se umilit. Solicită reclamantul încasarea din contul statului în folosul său a cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică în sumă de 5 700 lei şi cheltuielile de deplasare în sumă de 1 280 lei; încasarea din contul statului în folosul său a prejudiciului moral pentru atragerea ilicită la răspunderea penală în sumă de 200 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2012, cererea de chemare în judecată a lui Tudor Corlotari a fost admisă parţial cu încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul 2 lui Corlotari Tudor prejudiciul material în mărime de 5 700 lei, prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 392,80 lei, în total suma de 26 092,80 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond a aplicat prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, art. 1405, 1422 şi 1423 CC, menţionînd că reclamantul a fost ilegal atras la răspundere penală, motiv din care are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul material şi suferinţele morale cauzate.

Corlotari Tudor a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2012, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012, a fost respins apelul declarat de Corlotari Tudor şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 13 martie 2013, Corlotari Tudor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 iulie 2012 în partea respingerii acţiunii şi emiterea unei noi hotărîri în această parte de admitere a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţele ilegal i-au respins cheltuielile legate de deplasare în mărime de 1 280 lei. Referitor la prejudiciul moral, a menţionat că suma încasată nu e echivalentă suferinţelor sale psihice. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele nu au luat în consideraţie că cheltuielile suportate pentru transport sunt reale, că doar nu s-a deplasat pe jos la instanţa de judecată, iar suma încasată ca prejudiciul moral nu e echivalentă suferinţelor sale psihice. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. 3 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Corlotari Tudor, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Corlotari Tudor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Corlotari Tudor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Corlotari Tudor către Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Ministerul Justiţiei privind încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4