2ra-2357/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – E. Palanciuc dosarul nr. 2ra-2357/13 instanţa de apel – B. Bîrca, M. Ciugureanu, T. Pelin ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Benonie Bantoş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Benonie Bantoş împotriva Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acţiuni cu privire la obligarea restituirii TVA, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Benonie Bantoş şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 decembrie 2012, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 16 noiembrie 2011, Benonie Bantoş a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 08 decembrie 2010 s-a adresat către colaboratorii BC “Moldincombank” SA, prezentându-le actele confirmatoare (facturile) în baza cărora urma să-i restituie TVA pentru marfa procurată pe teritoriul UE. Menţionează că colaboratorul BC „Moldincombank” SA i-a explicat că nu poate să-i restituie TVA, motivând că ştampila vamală aplicată pe actele prezentate de el nu este originală şi că este de culoare albastră-roşie, dar trebuie să fie neagră.

Afirmă că s-a întors în punctul Vamal Albiţa şi a solicitat colaboratorilor vamali să aplice pe actele (facturile) ce confirmau procurarea bunurilor pe teritoriul UE ştampila cerută de BC „Moldindcombank” SA, la care colaboratorii vamali i-au explicat că fiecare colaborator dispune numai de o singură ştampilă personală pe care o aplică în timpul serviciului. Susţine că întorcându-se la Chişinău s-a adresat încă odată la bancă pentru a fi deservit, colaboratorul băncii a refuzat din nou să-l deservească. A încercat să se adreseze administraţiei, dar şi în acest caz a fost refuzat fără nici o explicaţie. Indică că la 10 decembrie 2010 s-a adresat în scris administraţiei BC „Moldincombank” SA, solicitând să-i explice cauza refuzului de a-i restitui TVA pentru marfa procurată în UE şi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova conform legislaţiei, însă n-a primit nici un răspuns.

Afirmă că atitudinea iresponsabilă din partea colaboratorilor BC „Moldincombank” SA i-a pricinuit prejudicii materiale şi morale. Solicită restituirea TVA prin sistemul , TAX-FREE” conform actelor prezentate şi încasa de la BC „Moldincombank” SA a prejudiciului material în valoare de 70000 lei. Ulterior, Benonie Bantoş a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând obligarea BC „Moldincombank” SA de a restitui TVA prin sistemul „TAX-FREE” în sumă de 79,5 euro, echivalentul a 1292 lei, conform actelor prezentate, încasarea de la BC „Moldinconbank” SA cu titlu de prejudiciu material a sumei de 1399 lei (900 lei cheltuieli pentru deplasările la vama Albiţa - România, 450 lei pentru traducerile facturilor, 49 lei bonurile de corespondenţă cu autorităţile Române), cu titlu de prejudiciu moral suma de 70000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În susţinerea pretenţiilor sale a invocat prevederile art. 1404 alin. (1) ;i art. 1422 Cod civil. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Benonie Bantoş şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 mai 2013, Benonie Bantoş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri. În motivarea recursului a indicat că în instanţa de judecată reprezentantul pârâtului a declarat că pentru restituirea sumelor TVA cetăţenilor Republicii Moldova care au procurat produse pe teritoriul ţărilor membre ale Uniunii Europene, BC „Moldincombank” SA are stabilite relaţii contractuale cu Compania Global Refund Deutschland GmbH (GRD).

Contractul menţionat este un contract de comision conform căruia banca în calitate de comisionar acţionează pe nume propriu, dar pe contul GRD având calitate de comitent, odată ce ele au fost expres fixate. Compania menţionată fiind organizatorul şi plătitorul final al acestor plăţi stabileşte regulile proprii de la care banca nu se poate abate. Astfel, prin contractul semnat la 04 august 2003, GRD s-a angajat ca prin intermediul BC „Moldindconbank” SA să restituie sumele TVA achitate de cumpărător nerezident ai ţărilor UE pentru produsele procurate de acestea din ţările respective. La fel, a menţionat că pentru a restitui sumele TVA la produsele achitate, beneficiarul urmează să respecte regulile stabilite de această companie, reguli care sunt inserate chiar pe factura prezentată.

Astfel, părăsind teritoriul acestor state, după ce a procurat careva mărfuri, beneficiarul trebuie să le declare organelor vamale ale ţării UE şi cu condiţia că aceste mărfuri să nu fie folosite. Dacă se adevereşte că mărfurile nu au fost utilizate de beneficiar, organele vamale urmează să aplice ştampila pe aceste facturi. Revenind în ţară beneficiarul poate beneficia de deservirea cecurilor Tax Free cu cerere de a-i restitui suma TVA. Unul din aceste puncte în RM este şi BC „Moldindconbank” SA. Pentru a accepta plata sumelor TVA, BC „Moldincombank” SA urmează să se conformeze regulilor impuse de compania respectivă, în calitate de îndrumar, GRD a distribuit băncii Manualul Tax Refund care conţine capitole separate cu specimentele ştampilelor tuturor organelor vamale ale ţărilor membre UE.

În manualul nominalizat la capitolul specimentele ştampilelor organelor vamale ale României acceptate ca fiind veridice sunt mostrele ştampilelor într-o singură culoare. Susţine că la acel moment i s-a motivat că ştampila de pe facturi este de două culori şi nu este de o culoare. Ulterior el le-am prezentat o confirmare oficială de la autorităţile vamale ale României că la Biroul Vamal Albita, ştampila cu nr. 100 există, cu două culori şi este aplicabilă pe orice document vamal. Indică că, conform informaţiei oficiale prezentate pe pagina web a Companiei Global Refund Deutschland GmbH şi a BC „Moldincombank” SA sunt indicate doar trei cerinţe pentru ca beneficiarii să-şi poată restitui sumele TVA.

Cerinţele respective sunt indicate inclusiv şi pe factura eliberată pentru restituirea TVA. La cerinţele respective s-a referit şi reprezentantul pârâtului în referinţa prezentată în prima instanţă. Consideră că el a îndeplinit toate cerinţele invocate pe factură, cât şi cerinţele CRD şi a BC „Moldincombank” SA. Cât priveşte cerinţele din manualele oferite de GRD către bănci - reprezentanţi, aceasta este o informaţie de uz intern pentru activitate între GRD şi reprezentanţi şi nu este dată publicităţii. Afirmă că pe aceiaşi pagină web a Companiei Global Refund Deutschland GmbH şi a BC „Moldincombank” SA se indică că BC „Moldincombank” SA este unicul reprezentant al Companiei Global Refund Deutschland GmbH în Republica Moldova şi deţine excluzivul.

Invocă că la judecarea cauzei civile în prima instanţă au fost admise conform art. 357 CPC, încălcarea normelor de drept material. Consideră că BC „Moldincombank” SA neîntemeiat nu i-a restituit TVA pentru marfa procurată în Uniunea Europeană, deoarece este unicul reprezentant al companiei Global Refund Deutschland în Republica Moldova, afirmând că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de recurs sunt ilegale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Benonie Bantoş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Benonie Bantoş, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Benonie Bantoş ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Benonie Bantoş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea