2ra-2388/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – Iu. Potînga dosarul nr. 2ra-2388/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi Alexandr Morozov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Morozov împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi Alexandr Morozov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 24 octombrie 2012, prin care a fost admisă parţial acţiunea constată: La 15 martie 2011, Alexandr Morozov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 12 ianuarie 2009 din motiv, că factura de achitare a energiei electrice companiei ÎSC „RED Union Fenosa” SA cu simbolul variabil nr. 2084618092 pentru luna decembrie 2008 n-a primit-o, a achitat consumul energiei electrice pentru luna indicată în sumă de 39,24 lei, inclusiv serviciile băncii, la BC „Victoriabank” SA, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. NPRT-5000.

Menţionează că ulterior, în luna ianuarie 2009 a primit factura de plată a energiei electrice cu simbolul variabil nr. 2084618093 în care erau incluse datorii pentru perioadele anterioare în sumă de 55,26 lei.

În factura de pe luna noiembrie anul 2008 cu simbolul variabil nr. 2084618091 careva datorii nu sunt indicate, iar factura în cauză a fost achitată în luna noiembrie 2008. Susţine că la 10 februarie s-a adresat la oficiul ÎSC „RED Union Fenosa” SA din str. Doga, 4 întrebând din ce motiv sunt incluse datorii în factura de plată cu simbolul variabil nr. 2084618093, totodată prezentând şi ordinul de încasare de la BC „Victoriabank” SA, casierul a verificat şi i-a explicat, că potrivit facturii din luna decembrie 2009 trebuia să achite suma de 55,26 lei, reieşind din faptul că la bancă a achitat doar 38,24 lei urmează să achite diferenţa de 17,02 lei, pe care i-a achitat potrivit facturii care i-a fost eliberată, fiind indicat simbolul variabil nr. 20084618092. Afirmă că primind factura de plată pentru luna februarie 2009 cu simbolul variabil nr. 2084618094 a stabilit că iarăşi are datorii faţă de ÎSC „RED Union Fenosa” SA în sumă de 38,24 lei.

Astfel, deşi a achitat datoria aceasta continua să figureze în facturile de plată primite de la ÎSC „RED Union Fenosa” cu simbolul variabil nr. 2084618095 pentru luna martie 2009, nr. 20084618096 pentru luna aprilie 2009, nr. 20084618097 pentru luna mai 2009, nr. 20084618098 pentru luna iunie 2009, nr. 20084618099 pentru luna iulie 2009, nr. 20084618100 pentru luna august 2009, nr. 20084618101 pentru luna septembrie 2009, nr. 20084618102 pentru luna octombrie 2009, nr. 20084618103 pentru luna noiembrie 2009, nr. 20084618104 pentru luna decembrie 2009, nr. 20084618105 pentru luna ianuarie 2010, nr. 20084618106 pentru luna februarie 2010, nr. 20084618107 pentru luna martie 2010, nr. 20084618108 pentru luna aprilie 2010, nr. 20084618109 pentru luna mai 2010, nr. 20084618110 pentru luna iunie 2010. Mai indică că s-a adresat de mai multe ori companiei la oficiul central, solicitând soluţionarea problemei nominalizate, însă fără rezultate.

Ulterior, s-a adresat cu petiţii scrise către ÎSC „RED Union Fenosa” SA, însă la acestea primea doar nişte răspunsuri formale în care se indica că el are datorii faţă de către ÎSC „RED Union Fenosa” SA şi trebuie să le achite, din care considerente pe parcursul anului 2009-2010 s-a adresat cu plângeri la ANRE, Preşedintelui Ţării, Premierului Vlad Filat, chiar şi Procurorului General să intervină la soluţionarea problemei în cauză, însă toate adresările s-au finalizat cu deconectarea apartamentului lui de la energia electrică în lipsa sa la 24 iunie 2010 când era plecat la ţară. Susţine că la intervenţia Procuraturii sect. Ciocana, ANRE, prin decizia Agenţiei nr. 67 din 06 iulie 2010 apartamentul lui a fost reconectat la reţeaua electrică.

Ulterior în facturile de plată nu mai figura şi presupusa datorie de 38,24 lei. De asemenea, afirmă că conform răspunsului Procuraturii sect. Ciocana nr. 08pet/06-6815 din 20 iulie 2010 s-a stabilit, că într-adevăr el a achitat la 12 ianuarie 2009 la ВС „Victoriabanc” SA suma de 39,24 lei, care au fost transferaţi pe contul ÎSC „RED Union Fenosa” SA. Astfel, rezultă că o perioadă de 17 luni pârâtul nemotivat i-a creat incomodităţi şi deranjări prin includerea în facturi a datoriei neexistente faţă de el, fapt care a generat adresarea numeroaselor petiţii în adresa lor şi altor organe, ca în final el din cauza neglijenţei lor să locuiască fără energie electrică în apartament timp de 14 zile.

Menţionează că în rezultatul acţiunilor ilegale manifestate de către angajaţii pârâtului i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 800 lei, ceea ce constă din cheltuielile pentru hârtie, timbre, deplasare la oficiul central a ÎSC „RED Union Fenosa” SA, ANRE, Procuratură, Guvern, Preşedinţie, precum şi prejudiciul cauzat prin deteriorarea produselor care se aflau în frigider la momentul deconectării neîntemeiate a energiei electrice.

Indică că totodată, prin acţiunile ilegale a angajaţilor pârâtului, prin manifestarea unui comportament nepăsător, formal, neglijent i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral în sumă de 20000 lei, care constă din suferinţele şi incomodităţile create de către angajaţii pârâtului pe parcursul a 17 luni, manifestate prin includerea ilegală a datoriilor în bonul de plată, examinarea formală a petiţiilor adresate de către el, telefonarea periodică a acestora la domiciliul lui şi terorizarea cu deconectarea energiei electrice şi în final deconectarea ilegală a energiei electrice a apartamentului lui şi crearea incomodităţilor timp de 14 zile de a sta fără lumină, mai mult ca atât el este pensionar, are vârstă înaintată, mai este şi bolnav, îi era dificil să se deplaseze până la oficiul ÎSC „RED Union Fenosa” SA din str. A. Doga, 4, situaţie care îi provoca stresuri, nelinişte, retrăiri sufleteşti că în orice moment apartamentul lui poate fi deconectat de la energia electrică, mai mult ca atât indiferenţa şi atitudinea batjocoritoare manifestată de către angajaţii pârâtului faţă de el îi crea stări de nervozitate.

Afirmă că ulterior primirii răspunsului de la Procuratură, pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului s-a adresat ÎSC „RED Union Fenosa” SA cu cereri, solicitând repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat, însă angajaţii pârâtului au manifestat, iarăşi, faţă de el o atitudine batjocoritoare, prin lipsa dorinţei de a examina cererile lui şi acordarea unor răspunsuri formale, prin care la fel l-au prejudiciat moral. Solicită încasarea de la ÎSC „RED Union Fenosa” SA în folosul lui Alexandr Morozov a prejudiciul material cauzat în mărime de 800 lei prejudiciul moral în mărime de 20000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, încasat din contul ÎSC „RED Union Fenosa” SA în beneficiul lui Alexandr Morozov cu titlu de prejudiciu moral suma de 500 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Alexandr Morozov şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 aprilie 2013, ÎSC „RED Union Fenosa” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii primei instanţe, deciziei instanţei de apel şi în partea admiterii pretenţiilor să se pronunţe o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerând că soluţiile adoptate în partea admiterii pretenţiilor sunt neîntemeiate şi ilegale. Astfel, menţionează că conform art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al său este despăgubită pentru prejudiciul efectiv suportat, anume pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor efective.

Conform art. 14 alin. (2) Cod civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului) venitul ratat. Afirmă că intimatul nu a prezentat nici un document primar, sau oricare alt document justificativ ce ar motiva suma pretinsă, cu titlu de prejudiciu material, iar în final pentru ca să existe temeiuri de a verifica legalitatea sumei. În acest sens, prejudiciu material, se probează prin acte justificative, deoarece există operaţiuni juridice, fapte economic, care prin prisma art. 3 al Legii contabilităţii, constituie - tranzacţie, operaţiune, eveniment care au modificat sau pot modifica activele, drepturile şi datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale entităţii.

Consideră că prejudiciul moral acordat de către instanţa de judecată nu este întemeiat, pe motiv că obiectul litigiului nu a fost deconectarea locului de consum, nu s-a verificat legalitatea deconectării pentru ca eventual instanţa să reţină ilegale acţiunile furnizorului. Susţine că instanţele de judecată nu au verificat aceste circumstanţe, a rezultat exclusiv din declaraţiile intimatului, fapte ce fac a aprecia că au fost neglijate prevederile art. 121-122 CPC, iar în fond nu s-a ţinut cont de contradictorialitatea procesului civil. La fel, invocă că nu s-a ţinut cont nici de prevederile art. 1398-1399 Cod civil (fapta ilicită lipseşte - întrucât nu s-a refuzat în despăgubiri, culpa, legătura cauzală între faptă şi culpă) ce ar conduce la plata despăgubirilor morale.

La 05 iulie 2013 Alexandr Morozov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii şi pronunţarea în partea dată a unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că instanţa judecătorească a apreciat arbitrar probele din dosar, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii (art. 432 alin. (4) CPC). Consideră că instanţele ierarhic inferioare eronat au respins cerinţa recurentului- reclamant privind repararea prejudiciului material. Menţionează că în conformitate cu art. 11 lit. g) Cod civil, apărarea dreptului civil se face prin repararea prejudiciilor.

Conform art. 14 alin. (1), (2) Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel: se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le- a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). În conţinutul prejudiciului efectiv sunt incluse cheltuielile pe care o persoană lezată într-un drept le-a suportat real la momentul intentării acţiunii sau care urmează să fie suportate la restabilirea dreptului încălcat, adică cheltuielile suplimentare.

Susţine că este incontestabil faptul că pentru a-şi apăra dreptul lezat el a suportat anumite cheltuieli, precum cheltuieli pentru hârtia pe care au fost scrise numeroase cereri anexate la materialele dosarului, cheltuieli de deplasare pentru depunerea acestor cereri şi cheltuieli de expediere prin poştă a acestora, cheltuieli pentru deplasări la Procuratura care investiga cazul. Toate aceste speze au fost necesare şi utile pentru restabilirea dreptului încălcat, or, anume datorită adresării la Procuratură şi a depunerii plângerii la ANRE el a fost reconectat la energia electrică, iar datoria acestuia faţă de intimatul-pârât a fost anulată. Indică că incontestabil este şi faptul că în lipsa energiei electrice în timpul verii (24 iunie 2010 – 06 iulie 2010) produsele alimentare se alterează într-o perioadă foarte scurtă, timp de o zi.

Respectiv, produsele alimentare aflate în frigiderul recurentului s- au alterat. Acest, fapt, la rândul său a provocat şi suferinţe morale suplimentare, sub forma necesităţii suportării unui miros neplăcut, puternic din frigider, dar şi din bucătărie. Consideră că cuantumul prejudiciului moral acordat este extrem de infim şi nu este în stare să compenseze cât de puţin suferinţele psihice ale recurentului. Afirmă că pretinsa datorie pentru energia electrică figura în facturile eliberate de pârât pe parcursul a 17 luni de zile, perioadă în care el adresa numeroase plângeri pârâtului. La fel şi din partea acestuia din urmă veneau imense ameninţări privind deconectarea energiei electrice. Suferinţele erau amplificate şi de atitudinea vădit desconsideratoare a reprezentanţilor pârâtului.

Aceştia manifestau un comportament nepăsător, formal şi neglijent. La fel indică că suferinţele psihice s-au datorat şi lipsei de energie electrică timp de 2 săptămâni. Fiind pensionar, recurentul nu putea nici măcar păstra mâncare în condiţii normale, nu putea privi televizorul sau asculta radioul. În această perioadă, fiind bolnav şi fiindu-i dificil să meargă, a fost impus să se deplaseze la sediul pârâtului, la Procuratură, la ANRE, la alte instituţii pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime. Consideră cuantumul prejudiciului moral solicitat de către el ca fiind unul justificat şi rezonabil, care urmează a fi încasat integral de la pârât. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Alexandr Morozov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Alexandr Morozov, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Alexandr Morozov ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi a lui Alexandr Morozov se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea