2ra-1892/13 — Demolarea garajului-box construit neautorizat

prima instanţă: L. Lupaşcu dosarul nr. 2ra-1892/13 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, Iu. Cotruţă DECIZIE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Axentiev Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Axentiev Igor împotriva lui Sanduţa Ghenadie cu privire la demolarea garajului-box din str-la Olga Vrabie, 40 mun. Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Axentiev Igor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 octombrie 2010, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 26 iunie 2009, Axentiev Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sanduţa Ghenadie cu privire la demolarea garajului-box din str-la I Olga Vrabie 40, mun. Chişinău, construit neautorizat şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, Axentiev Igor a indicat că, este proprietarul lotului de pământ, situat în mun. Chişinău, str-la I Olga Vrabie, 11, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 4141 din 01 noiembrie 2002 şi a casei de locuit în baza procesului-verbal de recepţie finală nr. 615-i din 16 iulie 2008. Menţionează că vecinul său, Sanduţa Ghenadie, este proprietarul casei de locuit nr. 40 str-la, I Olga Vrabie, mun.

Chişinău, iar la 17 aprilie 2009 a dat acordul vecinului său la construcţia garajului-box cu subsol (beci) lângă gardul său, conform prevederilor planului. Afirmă că conform planului, construcţia nominalizată urma să fie construită la un nivel cu gardul, însă, Sanduţa Ghenadie, a edificat garajul-box cu subsol (beci), nemijlocit alipindu-l de gardul gospodăriei sale, construcţia fiind ridicată mai înalt decât gardul cu 90 cm. Consideră că, Sanduţa Ghenadie planifică să construiască şi al doilea etaj, drept urmare asupra gardului va fi o presiune destul de mare, ceea ce ar putea, în opinia reclamantului să provoace prăbuşirea gardului.

1 A mai indicat reclamantul că, în situaţia creată el a fost nevoit să-şi anuleze acordul autentificat notarial din 17 aprilie 2009, fapt ce se confirmă prin cererea de anulare, autentificată la data de 19 iunie 2009. Insistă că ridicarea şi exploatarea construcţiei, efectuată de vecinul, Sanduţa Ghenadie atentează în mod inadmisibil asupra dreptului său de proprietate de care acesta dispune în privinţa terenului şi construcţiilor. În opinia reclamantului, prin atentare inadmisibilă se va înţelege imixtiunea exercitată prin lucrările menţionate asupra unuia din atributele dreptului de proprietate a vecinului, care nu poate fi primită, acceptată în condiţiile normale de vieţuire socială.

De asemenea, invocă că pîrîtul a încălcat prevederile art. 389 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel, încât să nu aducă atingere drepturilor proprietarului vecin, menţionând în acest sens că potrivit normelor stabilite de legislaţia în construcţii, distanţa minimă la hotar este de 1 metru. Susţine că Sanduţa Ghenadie construind garajul-box cu subsol (beci), i-a adus o atingere inadmisibilă dreptului său de proprietate. Solicită dispunerea demolării garajului-box cu beci din str-la I Olga Vrabie, 40 mun.

Chişinău, construit neautorizat şi încasarea din contul lui Sanduţa Ghenadie în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 iulie 2009, a fost interzisă edificarea garajului-box cu beci din str-la I Olga Vrabie 40, până la soluţionarea pricinii în fond, executarea încheierii fiind pusă în sarcina Oficiului de Executare Rîşcani mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2009 a fost respins recursul declarat de către Sanduţa Ghenadie şi menţinută încheierea primei instanţe. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2010, acţiunea înaintată de Axentiev Igor a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Axentiev Igor şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 03 aprilie 2013 Axentiev Igor, reprezentat de avocatul Socolova Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Consideră că instanţele de judecată a dat o apreciere unilaterală circumstanţelor cauzei şi a făcut concluzii eronate în vederea legalităţii probelor în favoarea intimatului. Susţine că deşi la 17 aprilie 2009, Axentiev Igor şi-a dat acordul lui Sanduţa Ghenadie în vederea construirii garajului-box, însă ca urmare a edificării garajului cu încălcarea prevederilor proiectului şi a art. 389 alin.(1) Cod civil, la 19 iunie 2009 a anulat notarial acordul dat.

Mai invocă că la emiterea deciziei, instanţa de apel neîntemeiat s-a referit şi la actul de recepţie finală a garajului-box nr. 1376 din 29 decembrie 2009, invocînd în acest sens că deşi, actul menţionat a fot recunoscut legal prin hotărîrea judecătorească 2 irevocabilă, însă consideră că acesta nu justifică legalitatea acţiunilor intimatului la edificarea garajului-box, care a fost construit cu încălcarea normelor legale, or, Inspecţia de Stat în Construcţie a recunoscut că Sanduţa Ghenadie a edificat construcţia fără autorizarea de construcţie, pentru ce a fost atras la răspunderea administrativă. De asemenea invocă că actul de recepţie finală din 20 decembrie 2009 nu confirmă şi faptul că garajul-box construit de Sanduţa Ghenadie a fost dat în exploatare, mai mul că prin faptul că actul menţionat nu a fost înregistrat la Primăria mun.

Chişinău se atestă fictivitatea acestuia. Consideră că prin actul menţionat se confirmă încălcarea dreptului de proprietate a lui Axentiev Igor, şi nu poate confirma legalitatea acţiunilor lui Sanduţa Ghenadie. Indică că instanţa de apel întru argumentarea soluţiei la care a ajuns a făcut trimitere şi la expertizele tehnice efectuate în cadrul examinării cauzei în instanţa de apel,pe cînd examinarea litigiului în instanţa de fond a fost efectuată în lipsa acestora. Afirmă că concluziile expuse de către experţi în rapoartele de expertiză denotă cu certitudine că construcţia intimatului este ridicată cu încălcarea normelor de securitate, mai mult că la caz au fost efectuate 3 expertize, însă concluziile acestora sunt contradictorii, iar instanţa de apel, fără careva motive, s-a referit doar la expertiza efectuată repetat şi la expertiza efectuată suplimentar.

La fel invocă că la examinarea cauzei în fond au fost încălcate şi normele dreptului procedural, şi anume au fost soluţionate problemele persoanelor neantrenate în proces, or, atît Axentiev Igor, cît şi Sanduţa Ghenadie se află în relaţii de căsătorie, iar soţiile acestora la fel sunt proprietarii bunului litigios, însă care nu au fost atraşi în proces la examinarea cauzei în fond. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 31 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa lui Axentiev Igor la 25 februarie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 253). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 03 aprilie 2013, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Sanduţa Ghenadie, Axentiev Igor a solicitat obligarea demolări garajului-box cu beci din str-la I Olga Vrabie, 40 mun.

Chişinău, construit neautorizat şi încasarea din contul lui Sanduţa Ghenadie în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea apelului în cauză dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază 3 cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Astfel, la caz se constată că Axentiev Igor a procurat lotul de pământ de pe adresa str-la I Olga Vrabie, 11 cu suprafaţa totală de 0,055 ha, înregistrat la Î.S.

„Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău cu nr. 0100425169, fapt confirmat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4141 din 01 noiembrie 2002, ulterior construind casa sa de locuit cu mansardă şi demisol împreună cu garaj, care le-a înregistrat în organul cadastral conform procesului-verbal de recepţie finală nr. 615-i din 16 iulie 1998 (f.d. 4-5). Tot actele cauzei denotă că, Sanduţa Ghenadie, a procurat terenul din str-la I Olga Vrabie 40, fapt ce se confirmă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6429 din 31 octombrie 2008, pe care a edificat o casă de locuit Prin urmare, este incontestabil că Axentiev Igor şi Sanduţa Ghenadie sunt proprietarii terenurilor şi imobilelor învecinate.

Potrivit art. 377 alin. (1) Cod civil, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce. Cu referire la norma citată şi cu susţinerea materialului probator anexat la actele cauzei, corect instanţele judecătoreşti au constatat că părţile litigante s-au respectat reciproc unul pe de altul, asigurând exercitarea bunei vecinătăţi între ele. Or, din esenţa litigiului este evident că, premisa apariţiei litigiului a servit, în opinia lui Axentiev Igor, ridicarea garajului-boxă, cu beci mai înalt decât zidul din piatră, ce desparte terenurile părţilor în cauză, prin ce se încalcă dreptul de proprietate al său.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În sensul normei enunţate, instanţa de recurs remarcă că întru demonstrarea dreptului pretins Axentiev Igor nu a făcut dovada violării dreptului său la proprietatea privată. Conform prevederilor art. 379 alin. (1) CC RM, proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său.

În interpretarea corectă a normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie notează că, prin atentare inadmisibilă se va înţelege imixtiunea exercitată prin lucrările menţionate asupra unuia din atributele dreptului de proprietate a vecinului, care nu poate fi primită, acceptată în condiţiile de normalitate a relaţiilor de convieţuire socială. În această ordine de idei, instanţele inferioare au dat o apreciere justă materialului probator şi întemeiat au conchis că construcţia ridicată de către Sanduţa Ghenadie nu atentează asupra nici unui atribut al dreptului de proprietate al lui Axentiev Igor şi acordă posibilitatea reală ultimului de a se folosi, poseda şi de a dispune de lotul său de teren.

4 De altfel, Axentiev Igor nu a prezentat probe pertinente, concludente şi utile ce ar demonstra imposibilitatea lui de a exercita asupra lotului său de teren atribuţiile dreptului de proprietate. La caz, independent de acest aspect, este cert că, Sanduţa Ghenadie a ridicat construcţia litigioasă în limitele hotarelor lotului ce-i aparţine, deşi, Inspecţia de Stat în Construcţii prin răspunsul adresat recurentului Axentiev Igor nr. A-244 din 21 iunie 2010 a remarcat că construcţia este ridicată în lipsa autorizaţiei, motiv pentru care acesta a fost atras la răspundere contravenţională, însă este notoriu că, Inspecţia de Stat în Construcţii nu a stabilit încălcări ale legislaţiei care ar atenta asupra dreptului de proprietate a lui Axentiev Igor (f.d.

66). În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea ulterioară a lui Axentiev Igor cu privire la faptul că construcţia garajului-box a fost edificată de Sanduţa Ghenadie în lipsa permisiunii organelor competente, această afirmaţie nefiind demonstrată cu certitudine în cadrul dezbaterilor judiciare prin probe pertinente. La acest segment instanţa de recurs remarcă prevederile art. 389 alin. (1) Cod civil, care indică că orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism, sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încât sa nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

În speţă, însă nu şi-au găsit confirmare susţinerile recurentului, precum că Sanduţa Ghenadie ridicându-şi construcţia garajului nu a respectat distanţa minimă până la hotarul terenului său prin ce a adus atingere inadmisibilă a dreptului său de proprietate, or, din actele cauzei rezultă că ridicarea construcţiei garajului-boxă, cu subsol (beci) de către Sanduţa Ghenadie a fost efectuată în conformitate cu acordul recurentului exprimat în declaraţie autentificată notarial (f.d. 7). În contextul dat, justificat instanţele, ierarhic inferioare au respins argumentele recurentului, precum că acordul său nu mai este valabil, deoarece anularea acordului a avut loc la data de 19 iunie 2009, după edificarea construcţiei garajului-box, drept urmare, la momentul inaugurării construcţiei, acordul lui Axentiev Igor i-a fost acordat lui Sanduţa Ghenadie, astfel fiind respectate prevederile legale.

Mai mult că acordul dat de către Axentiev Igor este necondiţionat, nefiind indicate careva restricţii în privinţa înălţimii garajului boxă. Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) şi (2) CC RM, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului. Dreptul de proprietate este perpetuu. Totodată, din prevederile art. 316 alin. (1) şi (2) CC RM rezultă că, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Conform prevederilor art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea primei instanţe cu privire la netemeinicia argumentul lui Axentiev Igor precum că înţelegerea cu privire la înălţimea garajului-boxă exista în formă verbală, or, în lipsa probelor pertinente, concludente şi utile susţinerile lui Axentiev Iigor nu şi-au găsit confirmare în cadrul 5 dezbaterilor judiciare, fiind insuficientă explicaţia ultimului în acest sens pentru a admite o ingerinţă în dreptul de proprietate a lui Sanduţa Ghenadie asupra construcţiei garajului-box în vedere supunerii acestuia demolării.

De altfel, garantarea dreptului respectiv este asigurată şi prin forţa juridică supranaţională a CEDO, şi în lipsa unor temeiuri justificative, ingerinţa în acest drept este inadmisibilă. Mai mult că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 070 din 20 februarie 2012, efectuat de Centrul de Expertize Independente „CEXIN”, careva încălcări în construcţii nu au fost depistate, totodată, fiind menţionată calitatea înaltă a construcţiei, cât şi faptul potrivit căruia, demolarea construcţiei garajului-box ar duce la degradarea şi nefuncţionarea casei de pe str-la I O. Vrabie, 40, mun. Chişinău. La fel şi prin raportul de expertiză nr. 2446 din 10 decembrie 2012, efectuat de Centrul Naţional de Expertize Judiciare, se constată că careva încălcări în construcţia garajului-box litigios nu au fost depistate.

Aici este de menţionată că instanţele ierarhic inferioare justificat au remarcat şi faptul că, Sanduţa Ghenadie a recuperat recurentului Axentiev Igor cheltuielile privind edificarea zidului în echivalent bănesc în sumă totală de 340 euro, fapt confirmat prin recipisă semnată de ultimul (f.d. 51). Cele enunţate, indică incontestabil la netemeinicia afirmaţiilor recurentului, precum că construcţia garajului-box în apropierea gardului comun poate provoca surparea acestui gard, or, instanţele sunt în imposibilitate de a aprecia existenţa unui potenţial prejudiciu în viitor, survenirea căruia este dirijată de mai mulţi factori. Mai mult, este apreciat faptul că unul din pereţii garajului-box deşi este o construcţie aparte, este continuarea gardului, prezentând prin sine un complex arhitectural unic.

Nu pot fi reţinute nici afirmaţiile recurentului precum că Sanduţa Ghenadie intenţionează ridicarea şi celui de al doilea etaj a garajului-box, acestea având un caracter declarativ. De altfel, sunt privite fără relevanţă şi afirmaţiile lui Axentiev Igor potrivit căruia construcţia garajului-box la un nivel mai înalt decât gardul îi limitează pătrunderea razelor solare în gospodăria sa, cauzându-i probleme de sănătate, or, aceste circumstanţe nu au fost dovedite prin probe concludente, pertinente şi utile. Mai mult, că din materialele administrate nu s-a confirmat faptul că înălţimea garajului-box depăşeşte înălţimea gardului cu 90 de cm, deoarece potrivit răspunsului Inspecţiei de Stat în Construcţii indicat anterior (f.d.

66), este evident că înălţimea garajului-box este de aproximativ cu 30 cm mai ridicat decât coloanele gardului, ceea ce a convins instanţa judecătorească că o asemenea înălţime a fost admisă de către Sanduţa Ghenadie pentru a nu admite picătura streşinii pe teritoriul lui Axentiev Igor, ceea ce este rezonabil în vederea respectării reciproce a drepturilor vecinilor.

Nu poate constitui temei de admitere a recursului nici afirmaţiile recurentului precum că instanţa de apel neîntemeiat, la emiterea deciziei s-a referit la actul de recepţie finală a garajului-boxă nr. 1376 din 29 decembrie 2009, deoarece prin hotărârea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2349/11 din 22 noiembrie 2011, menţinută prin decizia Curţii supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012, s-a constata legalitatea actului menţionat, iar potrivit art. 123 alin. (2) CPC RM, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sânt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

6 Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Axentiev Igor. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Axentiev Igor împotriva lui Sanduţa Ghenadie cu privire la demolarea garajului-box din str-la Olga Vrabie, 40 mun. Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7