2ra-2503/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 2ra-2503/13 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Brînză Vladimir împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 17 noiembrie 2011 Brînză Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin ordinul Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 0222 din 28 decembrie 2006 a fost numit în funcţia de şef al secţiei recrutare-încorporare a Centrului militar r. Hînceşti pentru perioada 11 ianuarie 2007 – 23 iunie 2008, grad militar locotenent-colonel.

Prin ordonanţa de începere a urmării penale din 04 iunie 2009 emisă de către Procurorul militar în procuratura militară Chişinău Ion Bazatin, a fost pornită urmărirea penală (cauza penală nr. 2009208029) pe faptul abuzului de putere din partea colaboratorilor Centrului militar r. Hînceşti privind infracţiunea prevăzută de art. 370 alin. (1) Cod penal –abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu de către şef sau de către o persoană cu funcţie de răspundere, inacţiunea la exercitarea puterii, şi anume pe faptul că soldatul Corlat Ruslan, a.n.

31 decembrie 1989, încorporat la serviciul militar în termen de către Centrul militar r. Hînceşti şi repartizat la unitatea militară nr. 1002, decedat la 16 noiembrie 2008 în rezultatul căderii de la etajul trei din cazarma militară, a fost incorporat la serviciul militar în termen înainte de împlinirea vârstei minime de 18 ani şi nefiind cetăţean al Republicii Moldova la momentul incorporării, deci cu încălcarea procedurii legitime de incorporare.

Prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 16 iulie 2009 emisă de către Procurorul militar în procuratura militară Chişinău Ion Bazatin, Brînză Vladimir a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2009208029. Prin ordonanţa de punere sub învinuire din 01 octombrie 2009 emisă de către Procurorul militar în procuratura militară Chişinău Ion Bazatin, Brînză Vladimir a fost pus sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 370 alin. (1) Cod penal, şi anume pe faptul că a incorporat la serviciul militar în termenul pe Corlat Ruslan înaintea de atingerea de către acesta a vârstei minime necesare înrolării în forţele armate şi fără a verifica cetăţenia posedată de către dânsul, cu aplicarea faţă de învinuitul Brînză Vladimir a măsurii de asigurare – obligaţia de a nu părăsi ţara.

Prin sentinţa Judecătoriei militare mun. Chişinău din 04 decembrie 2009 Brînză Vladimir a fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 370 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 u.c. cu privarea pe un termen de 2 ani de dreptul de a ocupa funcţia similară celei de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii, fiind menţinută măsura preventivă – obligaţia de a nu părăsi ţara până la intrarea în vigoare a sentinţei de condamnare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2010 a fost respins apelul avocatului Ion Roşca în interesele inculpatului Brînză Vladimir şi menţinută sentinţa Judecătoriei militare mun. Chişinău din 04 decembrie 2009 cu abrogarea măsurii preventive de a nu părăsi ţara.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 mai 2010 recursul declarat de către avocatul Ion Roşca în interesele condamnatului Brînză Vladimir împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2010 a fost considerat inadmisibil. Prin hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 18 aprilie 2011a fost admis recursul în anulare declarat de către avocatul Tudor Ungureanu în interesele condamnatului Brînză Vladimir, casate integral sentinţa Judecătoriei militare mun. Chişinău din 04 decembrie 2009, decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 mai 2010 şi achitat Brînză Vladimir pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 370 alin. (1) Cod penal.

Susţine reclamantul că prin punerea nejustificată sub învinuire şi condamnarea ilegală, fiind supus unui tratament tendenţios, abuziv şi degradant din partea organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor de judecată, i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil, fiindu-i atinse onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, precum şi încălcat dreptul legitim garantat la un proces echitabil. Consideră reclamantul că este îndreptăţit la repararea prejudiciului material (compus din sumele onorariului achitate avocatului) şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată naţionale. Menţionează reclamantul că la 04 decembrie 2009 Judecătoria militară mun.

Chişinău a emis titlul executoriu nr. 1-71 privind încasarea de la Brînză Vladimir în beneficiul statului a amenzii în mărime de 10 000 lei, transmis spre executare la 2 Oficiul de executare r. Hînceşti, unde reclamantul pe parcursul a. 2010 a fost de multiple ori citat să se prezinte în vederea executării sentinţei de condamnare, fiind asistat de către avocatul Tudor Ungureanu conform contractului de asistenţă juridică nr. 182 din 27 iunie 2011. De asemenea, avocatul Tudor Ungureanu în interesele lui Brînză Vladimir a perfectat o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând încălcarea art. 6 (dreptul la un proces echitabil) şi art. 7 (nicio pedeapsă fără lege) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cerere recepţionată de către forul european şi înregistrată cu nr. 50984/10, şi a reprezentat interesele dânsului în cadrul pricinii civile nr. 2-1287 la cererea de chemare în judecată lui Corlat Tudor (tatăl soldatului decedat Corlat Ruslan) împotriva Centrului militar r. Hînceşti, având calitatea procesuală de intervenient accesoriu.

Solicită reclamantul Brînză Vladimir încasarea în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu material (onorariile achitate avocatului Tudor Ungureanu anterior), a sumei de 350 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a sumei de 5 000 lei cheltuieli de asistenţă juridică în prezentul litigiu. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Brînză Vladimir suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 11 200 lei cu titlu de prejudiciu material, în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 noiembrie 2012. La 27 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, Brînză Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii, prin care să se încaseze în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 350 000 lei prejudiciu moral şi 20 200 lei prejudiciu material.

Recurentul Brînză Vladimir în motivarea recursului a indicat că suma încasată cu titlu de prejudiciu moral de către instanţele judecătoreşti în mărime de 15 000 lei este disproporţională în raport cu caracterul şi gravitatea reală a suferinţelor suportate de dînsul, precum şi cu gradul de vinovăţie al organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor de judecată la cazul pricinii, iar suma de 11 200 lei încasată cu titlu de prejudiciu material nu corespunde daunelor pecuniare realmente suportate la achitarea serviciilor de asistenţă juridică. La 29 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată.

3 Recurentul Ministerul Finanţelor în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare la examinarea litigiului au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele prezente la dosar şi în mod greşit admiţând acţiunea înaintată de către Brînză Vladimir. La 20 iunie 2006 în adresa Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale a fost expediată copia recursului declarat de către Brînză Vladimir cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. De asemenea la 20 iunie 2006 în adresa lui Brînză Vladimir şi Procuraturii Generale a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, cu aceeaşi înştiinţare.

La 19 iulie 2013 Brînză Vladimir a depus referinţă la recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, în care a invocat caracterul vădit neîntemeiat şi abuziv al acestuia. Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că acestea sunt inadmisibile, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 4 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Conform art. 3 alin. (1) lit. d) Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Potrivit art. 6 lit. b) din aceeaşi Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Potrivit art. 7 lit. e) al Legii enunţate, în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică.

Conform art. 10 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6. Potrivit art. 11 din aceeaşi Lege, mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Conform art. 1422 alin. (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa 5 de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Materialele prezente la dosar atestă faptul că prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 16 iulie 2009 emisă de către Procurorul militar în procuratura militară Chişinău Ion Bazatin, Brînză Vladimir a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2009208029 (art. 370 alin. (1) Cod penal) şi anume pe faptul că soldatul Corlat Ruslan, a.n.

31 decembrie 1989, încorporat la serviciul militar în termen de către Centrul militar r. Hînceşti şi repartizat la unitatea militară nr. 1002, decedat la 16 noiembrie 2008 în rezultatul căderii de la etajul trei din cazarma militară, a fost incorporat la serviciul militar în termen înainte de împlinirea vârstei minime de 18 ani şi nefiind cetăţean al Republicii Moldova la momentul incorporării, deci cu încălcarea procedurii legitime de incorporare.

Prin ordonanţa de punere sub învinuire din 01 octombrie 2009 emisă de către Procurorul militar în procuratura militară Chişinău Ion Bazatin, Brînză Vladimir a fost pus sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzute de art., şi anume pe faptul că a incorporat la serviciul militar în termenul pe Corlat Ruslan înaintea de atingerii de către acesta a vârstei minime necesare înrolării în forţele armate şi fără a verifica cetăţenia posedată de către dânsul, cu aplicarea faţă de învinuitul Brînză Vladimir a măsurii de asigurare – obligaţia de a nu părăsi ţara. Prin sentinţa Judecătoriei militare mun. Chişinău din 04 decembrie 2009 Brînză Vladimir a fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 370 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 u.c.

cu privarea pe un termen de 2 ani de dreptul de a ocupa funcţia similară celei de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii, fiind menţinută măsura preventivă – obligaţia de a nu părăsi ţara până la intrarea în vigoare a sentinţei de condamnare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2010 a fost respins apelul avocatului Ion Roşca în interesele inculpatului Brînză Vladimir şi menţinută sentinţa Judecătoriei militare mun. Chişinău din 04 decembrie 2009 cu abrogarea măsurii preventive de a nu părăsi ţara. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 mai 2010 recursul declarat de către avocatul Ion Roşca în interesele condamnatului Brînză Vladimir împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2010 a fost considerat inadmisibil.

Prin hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 18 aprilie 2011a fost admis recursul în anulare declarat de către avocatul Tudor Ungureanu în interesele condamnatului Brînză Vladimir, casate integral sentinţa Judecătoriei militare mun. Chişinău din 04 decembrie 2009, decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 mai 2010 şi achitat Brînză 6 Vladimir pe motiv că fapt lui nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 370 alin. (1) Cod penal.

În circumstanţele menţionate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel just au concluzionat că sunt întrunite şi aplicabile la cazul speţei prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat lui Brînză Vladimir, fiind stabilită în mod echitabil şi proporţional prejudiciului material suportat mărimea compensaţiei de 11 200 lei şi prejudiciului moral efectiv suferit mărimea compensaţiei de 15 000 lei.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Brînză Vladimir ca temei al admisibilităţii recursului declarat precum că suma încasată cu titlu de prejudiciu moral de către instanţele judecătoreşti în mărime de 15 000 lei este disproporţională în raport cu caracterul şi gravitatea reală a suferinţelor suportate de dînsul, dar şi cu gradul de vinovăţie al organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti la cazul pricinii, deoarece la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, şi nicidecum exagerate, adică trebuie stabilite în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, astfel să fie menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului Brînză Vladimir precum că instanţele ierarhic inferioare în mod neîntemeiat au încasat cu titlu de prejudiciu material suma de 11 200 lei care nu corespunde cheltuielilor realmente suportate la achitarea serviciilor de asistenţă juridică în mărime de 20 200 lei, deoarece este abuziv, prin prisma art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică pentru serviciile prestate de avocat, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Suportul probatoriu prezent la dosar, şi anume bonurile de plată nr. EH 339620 din 02 iunie 2010 (f.d.94), nr. EH 339686 din 20 august 2010 (f.d.

95), nr. EO 480311 din 07 iulie 2011 (f.d. 93) şi nr. EK 703086 din 04 iulie 2012 (f.d.108) atestă faptul că Brînză Vladimir a achitat în beneficiul avocatului Tudor Ungureanu suma de 20 000 lei (5 000 lei pentru reprezentarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 10 000 lei pentru reprezentarea la Plenul Curţii Supreme de Justiţie, Judecătoria Hînceşti şi Oficiul de executare Hînceşti şi 5 000 lei pentru reprezentarea în prezentul litigiu), şi în beneficiul avocatului Alexei Frunze suma de 200 lei pentru reprezentarea intereselor pe prezentul litigiu în urma decesului avocatului Tudor Ungureanu. Instanţa de recurs reţine că suma de 5 000 lei achitată pentru reprezentarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi dispusă spre încasare în situaţia în care recurentul-reclamant a probat doar faptul depunerii cererii, aceasta nefiind examinată.

7 În rest suma achitată de 15 200 lei este exagerată în raport cu serviciile realmente prestate de avocaţi raportate la gradul de complexitate a cauzei penale nr. 2009208029, cauzei civile nr. 2-1287 în care recurentul-reclamant Brînză Vladimir a avut calitatea procesuală de intervenient accesoriu, reprezentării în faţa Oficiul de executare Hînceşti şi acordării asistenţei juridice în pricina prezentă, instanţele ierarhic inferioare în mod just dispunând încasarea în beneficiul lui Brînză Vladimir din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 11 200 lei dauna materială.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului Ministerul Finanţelor precum că instanţele ierarhic inferioare la examinarea litigiului au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi au apreciat arbitrar suportului probatoriu al cauzei, în mod greşit admiţând acţiunea înaintată de către Brînză Vladimir, deoarece este neîntemeiat, la caz atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate şi în mod just au decis asupra admiterii parţiale a acţiunii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că la cazul din speţă suma de 15 000 lei încasată cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 11 200 lei încasată cu titlu de prejudiciu material sunt juste şi proporţionale, corespunzătoare situaţiei de fapt în care s-a aflat Brînză Vladimir, fiind pus neîntemeiat sub învinuire cu aplicarea măsurii de asigurare – obligaţia de a nu părăsi ţara şi fiind în mod ilegal condamnat. Totodată, instanţa accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recursurile declarate se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Alte argumente invocate în recursurile declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 8 d i s p u n e: Recursurile declarate de către Brînză Vladimir şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi 9