- Dosarul nr.
- 2ra-2506/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 14 august 2013
- Părțile
- Ministerul Afacerilor Interne vs Solonaru Vadim
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2506/13 — Privind încasarea prejudiciului cauzat
Instanţa de fond: Judecătoria Ştefan Vodă – A. Neguriţa Dosarul nr. 2ra-2506/13 Instanţa de apel: CA Bender – E. Secrieru, A. Parpalac, I. Guzun ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî, Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Solonaru Vadim, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Afacerilor Interne împotriva lui Solonaru Vadim privind încasarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 11 octombrie 2012, prin care s-a respins cererea de apel declarată de către Solonaru Vadim, CONSTATĂ: La 17 iunie 2011 Ministerul Afacerilor Interne a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Solonaru Vadim privind încasarea prejudiciului cauzat.
În motivarea acţiunii, Ministerul Afacerilor Interne a invocat că, la 09 august 2007, Vadim Solonaru, conducînd automobilul model VAZ, număr de înmatriculare MAI 8184, pe traseul Copanca - Leuntea, avînd în calitate de pasageri părţile vătămate Popescu A., Sidoreanu A., Iiiev V., şi Nastas S., a tamponat pe banda de sens opus automobilul model „Ford-Tranzit”, număr de înmatriculare SL AB 701, condus de către lui Zlotescu O., în urma căruia, părţilor vătămate le-au fost cauzate leziuni corporale medii şi grave.
Prin sentinţa din 10 martie 2009 a Judecătoriei Căuşeni, rămasă irevocabilă la data de 01 iunie 2010, potrivit deciziei nr. 1ra-279/10 a Curţii Supreme de Justiţie, colaboratorul de poliţie Solonaru Vadim Gherman a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 79 CP, sub formă de amendă în mărime de 300 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de un an.
Deoarece, Solonaru Vadim la momentul comiterii infracţiunii era angajat al Comisariatului de poliţie raional Căuşeni, subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, instanţa de judecată a recunoscut în calitate de parte civilmente responsabilă Ministerul Afacerilor Interne şi a hotărît încasarea din contul MAI prejudiciul moral în beneficiul lui Sidoreanu Grigore în mărime de 7.000 lei, în beneficiul lui Popescu Alexandru – 7.000 lei, în beneficiul lui Iliev Viorica – 7.000 lei şi în beneficiul lui Nastas Sergiu în sumă de 5.000lei. Ministerul Afacerilor Interne la data de 06 decembrie 2010 a executat titlul executoriu nr. 1-30/90 din 10 martie 2009 şi a achitat prin ordinul de plată nr.189 din 03 decembrie 2010 prejudiciul în sumă de 19.000 lei în beneficiile părţilor vătămate.
Solicită Ministerul Afacerilor Interne încasarea din contul lui Solonaru Vadim prejudiciul în sumă de 19.000 lei, Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 20 aprilie 2012, a fost admisă acţiunea şi s-a încasat de la Solonaru Vadim în beneficiul Ministerului Afacerilor Interne prejudiciul cauzat în ordine de regres în sumă de 19.000 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 570 lei. Curtea de Apel Bender prin decizia din 11 octombrie 2012, a respins cererea de apel declarată de către Solonaru Vadim ca fiind nefondat. La 23 mai 2013, Solonaru Vadim a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel din 11 octombrie 2012 şi hotărîrea primei instanţe din 20 aprilie 2012, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea.
Drept temeiuri ale recursului, Solonaru Vadim a invocat că, concluziile primei instanţe şi instanţei de apel expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, normele de drept material şi normele de drept procedural au fost încălcate şi aplicate eronat. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bender a pronunţat decizia la 11 octombrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 11 aprilie 2013 (f.d. 73). Cererea de recurs a fost depusă la 23 mai 2013, fiind depusă în termen.
Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Solonaru Vadim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, Solonaru Vadim a indicat că, concluziile primei instanţe şi instanţei de apel expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, normele de drept material şi normele de drept procedural au fost încălcate şi aplicate eronat.
Însă, nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursurile în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursurile înaintate de Solonaru Vadim împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.
3 Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Solonaru Vadim, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 11 octombrie 2012, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Afacerilor Interne împotriva lui Solonaru Vadim privind încasarea prejudiciului cauzat. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Valentina Clevadî Judecător Iuliana Oprea Judecător Ion Vîlcov 4