3ra-1331/13 — Încălcarea dreptului la informaţie şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – T. Avasiloaie dosarul nr. 3ra-1331/13 instanţa de apel – A. Antonov, I. Guzun, G. Druguş ÎNCHEIERE 08 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Focşa Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focşa Anatolie împotriva Primarului oraşului Căuşeni şi Primăriei oraşului Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 23 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Focşa Anatolie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 18 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 16 ianuarie 2013, Focşa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului oraşului Căuşeni şi Primăriei oraşului Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin dispoziţia Primarului or. Căuşeni „Cu privire la suspendarea raportului de muncă” nr. 03 - 1/124 din 21 august 2012 s-a dispus suspendarea, începând cu 21 august 2012, a raporturilor de serviciu cu angajatul jurist, Focşa Anatolie, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pe cauza penală nr. 2011180028, fiind obligat serviciul contabil să suspende calcularea drepturilor salariate. Indică reclamantul că la data de 04 septembrie 2012, orele 12 05, a fost anunţat, telefonic, că în biroul său de serviciu, fără ştirea sa, se efectuează percheziţie, se umblă în dosarele care se află în biroul său de serviciu, în lucrurile sale personale, în dosarele personale de judecată care le-a lăsat în biroul de serviciu, în corespondenţa privată, etc. La data de 26 septembrie 2012, s-a adresat Primarului or.

Căuşeni cu o cerere, privind remiterea în adresa sa a Actului autentificat, întocmit de către Comisia Primăriei or. Căuşeni, în cadrul intrării în biroul său de serviciu şi inventarierii bunurilor din cadrul acestui birou. Răspuns la această cerere nu a primit. Menţionează că la data de 12 decembrie 2012 s-a adresat repetat pârâtului cu o cerere privind prezentarea Actului solicitat, însă nici la această adresare răspuns nu a primit. Consideră reclamantul că pârâţii au încălcat prevederile art.4, art.8 şi art. 12 al Legii cu privire la petiţionare nr. 190 - XIII din 19 iulie 1994. Solicită, Focşa Anatolie, obligarea Primarului or. Căuşeni să-i prezinte un răspuns la cererile depuse, constatarea faptului încălcării de către Primarul or.

Căuşeni şi Primăria or. Căuşeni a Legii cu privire la petiţionare în partea refuzului examinării cererilor depuse, constatarea faptului încălcării de către pârâţi a termenilor de examinare a petiţiilor şi obligarea lor de ai prezenta actul autentificat din 04 septembrie 2012, întocmit de către comisia Primăriei or. Căuşeni în cadrul intrării în biroul lui de serviciu şi inventarierii bunurilor. Totodată, solicită şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 18 februarie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi constatat faptul că Primarul or. Căuşeni şi Primăria or. Căuşeni au încălcat termenul stabilit la examinarea petiţiilor lui Focşa Anatolie din 27 septembrie 2010 şi 13 decembrie 2012 şi obligat Primarul or.

Căuşeni şi Primăria or. Căuşeni să elibereze lui Focşa Anatolie copia procesului - verbal din 04 septembrie 2012 a Comisiei Primăriei or. Căuşeni pentru predarea-primirea documentelor juristului Focşa Anatolie prezente la data de 04 septembrie 2012 ora09:35, certificată în modul prevăzut de lege şi semnată de persoana responsabilă. In rest, pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului moral au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Focşa Anatolie şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 29 aprilie 2013, Focşa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că prima instanţă a depăşit limitele pretenţiilor sale înaintate în calitate de reclamant, or conform art. 60 (4) CPC, instanţa judecătorească nu este în drept să modifice temeiul sau obiectul acţiunii, iar conform art. 240 (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Astfel, invocă că în cadrul şedinţelor de judecată dînsul nu a înaintat vre-o cerere de modificare a obiectului acţiunii în conformitate cu art. 60 CPC, iar la întrebarea instanţei a specificat că Actul solicitat nu este un act oficial pe care-l pretinde prin prisma Legii cu privire la accesul la informaţie.

Menţionează că conform art. 278 CPC, acţiunile în contenciosul administrativ se examinează de instanţele judecătoreşti, conform normelor generale ale prezentului cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia contenciosului administrativ, Insistă că atît instanţa de apel, cît şi cea de fond nu s-au expus asupra tuturor pretenţiilor înaintate, iar instanţa de apel nu s-a expus nici asupra motivelor invocate în cererea de apel scrisă şi, suplimentar, în cadrul şedinţei de apel. Consideră, că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu au elucida pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinei, fapt ce a adus la aprecierea eronată a probelor pe dosar şi la emiterea unor hotărîri judecătoreşti superficiale.

La fel, invocă că instanţele nu au stabilit că i-au fost lezate drepturile la petiţionare de către intimat, nefiind astfel respectate normele de drept material cît şi art. 53 alin.(1) al Constituţiei RM. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Focşa Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Focşa Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focşa Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Focşa Anatolie se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva