2ra-2151/13 — Obligarea evacuării deşeurilor şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: A. Cazacliu dosarul nr. 2ra-2151/13 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vlasî Anton, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlasî Anton împotriva lui Speteţchi Vladimir cu privire la obligarea evacuării deşeurilor şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Vlasî Anton şi menţinută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 14 iunie 2012, c o n s t a t ă La 13 decembrie 2011 Vlasî Anton a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Speteţchi Vladimir cu privire la obligarea evacuării deşeurilor şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că domiciliază în comuna Hruşova, raionul Criuleni, avându-l pe vecin pe pârâtul Speteţchi Vladimir, care la data de 29 iulie 2010 a aruncat în faţa porţii de la curtea casei sale şapte autocamioane de gunoi, îngrădindu-i astfel accesul în propria locuinţă şi deteriorând gardul în jurul curţii. La multiplele adresări către organele de resort în vederea soluţionării situaţiei create, şi anume Primăria comunei Hruşova, Comisariatul de poliţie CPR Criuleni, Inspecţia Ecologică Criuleni, Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova, a recepţionat nişte răspunsuri de natură formală, nefiind în fapt efectuată nici o acţiune pentru înlăturarea gunoiului stocat în faţa imobilului său aflat în proprietate privată, iar pârâtul refuzând categoric să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă.

Consideră reclamantul că acţiunile pârâtului Speteţchi Vladimir sunt ilegale şi abuzive, îndreptate spre a-i perturba folosinţa paşnică a locuinţei sale şi a-i influenţa negativ cursul vieţii private şi de familie, în rezultat cauzându-i-se atât prejudiciu material prin deteriorarea gardului şi imposibilitatea folosirii grădinii aferente casei, cât şi prejudiciu moral. Solicită reclamantul Vlasî Anton obligarea pârâtului Speteţchi Vladimir să înlăture consecinţele acţiunilor sale prin ridicarea gunoiului stocat în faţa casei vecine şi încasarea din contul acestuia a sumei de 4 750 lei cu titlu de prejudiciu material şi 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 14 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Vlasî Anton şi menţinută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 14 iunie 2012. La 23 aprilie 2013 Vlasî Anton a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti contestate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, în vigoare la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate.

Iar prevederile art. 434 alin. (1) CPC în redacţia Legii nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, stipulează că recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că copia motivată de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 27 decembrie 2012, însă nu se conţin date despre momentul recepţionării acesteia, iar conform înştiinţării Judecătoriei Criuleni din 21 februarie 2013 se atestă că la demersul lui Vlasî Anton din 13 februarie 2013 i-a fost remisă copia deciziei instanţei de apel, de asemenea neexistând date despre momentul recepţionării ei.

În asemenea circumstanţe, recursul declarat de către Vlasî Anton se consideră a fi depus în termen. La 24 mai 2013 în adresa intimatului Speteţchi Vladimir a fost expediată copia recursului declarat de către Vlasî Anton cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 24 iunie 20013 Speteţchi Vladimir a depus referinţă la recursul lui Vlasî Anton, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău şi hotărârii Judecătoriei Criuleni. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vlasî Anton nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Din materialele prezente la dosar, şi anume din copiile de pe răspunsul Inspecţiei Ecologice Criuleni nr. 90/10 din 28 septembrie 2010, de pe răspunsul Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova (Departamentul poliţie, Direcţia generală poliţie ordine publică) nr. 6/ap-V-820/10 din 07 februarie 2011 şi din actul Comisiei Primăriei comunei Hruşova r. Criuleni din 08 iunie 2012, aprobat de primarul localităţii P. Cotovici, rezultă că transportarea şi descărcarea a trei camioane de pietriş în anul 2010 a avut loc în vederea ridicării cotei drumului şi edificării unui baraj nesemnificativ pentru a proteja imobilele şi gospodăriile comunei de ulterioarele inundaţii, acestea fiind frecvente în regiune şi chiar proprietatea recurentului-reclamant suferind din această cauză.

Suplimentar, instanţa de recurs reţine că conform răspunsului Inspecţiei Ecologice Criuleni n. 90/10 din 28 septembrie 2010, actului Comisiei Primăriei 3 comunei Hruşova r. Criuleni din 08 iunie 2012 menţionate supra, şi a referinţei depuse de către Primăria c. Hruşova la 14 iunie 2012 reiese în mod cert faptul că ridicarea barajului de pietriş constituie una din lucrările efectuate de către Primărie în cooperare cu locuitorii comunei inundate în vederea diminuării consecinţelor inundaţiilor produse (repararea drumului) şi prevenirea inundaţiilor ulterioare, administraţia localităţii expres autorizându-l pe intimatul Speteţchi Vladimir să descarce camioanele de pietriş, locuinţei recurentului-reclamant Vlasî Anton nefiindu-i în nici un mod adusă atingere, el dispunând de acces efectiv în ograda proprie şi nefiind depistate careva acumulări de deşeuri pretinse.

În lumina celor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor judecătoreşti ierarhic inferioare privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, cerinţele lui Vlasî Anton fiind lipsite de oricare temei factologic şi juridic. Or, conform art. 1398 alin. (1) Cod Civil, este obligat să repare prejudiciul cauzat doar acela care acţionează faţă de altul în mod ilicit. În cazul din speţă nu a fost probată prezenţa acţiunilor ilicite ale intimatului Speteţchi Vladimir faţă de proprietatea recurentului Vlasî Anton. Iar în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Însă recurentul în recursul declarat nu a invocat nici un temei din cele ale admisibilităţii prevăzute expres de legea procedurală, menţionând doar despre dezacordul său cu hotărârile judecătoreşti adoptate pe marginea speţei, şi pretinzând ilegalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 şi a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 14 iunie 2012, recursul lui Vlasî Anton având deci un evident caracter declarativ.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vlasî Anton ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de către Vlasî Anton se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5