2ra-2292/13 — Obligarea efectuării reexperrtizării în vederea stabilirii actualului procent de pierdere a capacităţii de muncă

prima instanţă: V.Clima dosarul nr. 2ra-2292/13 instanţa de apel: E.Clim, I.Cotruţă, I. Secrieru ÎNCHEIERE 24 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SA „Succin”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Succin” către Sribnaia Sofia cu privire la obligarea efectuării reexpertizării, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către SA „Succin”, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 13 decembrie 2012, c o n s t a t ă La 03 august 2012 reclamanta, societatea pe acţiuni „Succin" s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Sofiei Sribnaia privind obligarea pîrîtei Sribnaia Sofia de a efectua reexpertizarea în vederea stabilirii actualului procent de pierdere a capacităţii de muncă şi obligarea pîrîtei Sribnaia Sofia de a prezenta societăţii pe acţiuni „Succin” a actelor confirmative ce atestă cuantumul pensiei de invaliditate de care a beneficiat şi beneficiază în prezent.

În motivarea cererii SA „Succin” a invocat că la 07 noiembrie 2011 pîrîta s-a adresat în Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău cu cerere prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare la hotărîrile Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 1999 şi respectiv 28 decembrie 1999, prin care, reclamanta societatea pe acţiuni „Succin” să fie obligată a-i recalcula şi achita, începînd cu 01 aprilie 2000 a fiecărui an, suma de compensare a pagubei. La data de 05 aprilie 2012 Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău a admis cerinţele pîrîtei Sribnaia Sofia şi a dispus în sarcina reclamantei achitarea lunară pîrîtei, compensarea pagubei conform hotărîrii suplimentare din 28 decembrie 1999 (în temeiul acesteia, reclamanta a fost obligată ca în fiecare an începînd cu 01 aprilie 2000 doar să recalculeze suma iniţială de compensare a pagubei conform Legii privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angaţilor în urma mutilării ori altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu). Susţine că deşi hotărîrea suplimentară din 1999 a prevăzut doar recalcularea sumei iniţiale de compensare, reclamanta şi-a extins obligaţiile faţă de pîrîta Sribnaia Sofia şi a achitat pînă în mai 2011 sumele de compensare a pagubei.

Au întrerupt achitările deoarece au considerat că trebuie actualizată informaţia privind starea de sănătate a Sofiei Sribnaia pentru executarea dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 2-3571/1999 din 05 aprilie 2012, deoarece actul normativ aplicabil, prescrie obligaţia de plată reieşind din modificările procentului de pierdere a capacităţii de muncă (art. 3 din Legea numită) şi deducerea din suma compensaţiei a valorii pensiei de invaliditate în cazul stabilirii unor astfel de plăţi (art. 2 din Legea menţionată). În acest sens au înaintat demers faţă de Casa Naţională de Asigurări Sociale, pentru identificarea beneficierii pîrîtei de pensie de invaliditate, şi ultimei o interpelare pentru prezentarea procentului de pierdere a capacităţii de muncă actualizat.

Informaţiile solicitate nu au fost obţinute, iar această inacţiune a pîrîtei face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti din 05 aprilie 2012, deoarece recalculul se impune, or pîrîta în şedinţele de la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, a susţinut că a beneficiat de pensie de invaliditate, iar gradul de invaliditate a fost reconfirmat pîrîtei tocmai în anul 1993, pe cînd în condiţiile pct. 20 din Hotărîrea Guvernului, nr. 315 din 01 iunie 1993, reexpertizarea periodică a invalizilor cu infirmităţi încadrate în limitele de la 75 la 100 % pierdere a capacităţii de muncă urmează a fi efectuată o dată la trei ani, iar în unele cazuri în fiecare an, iar potrivit pct. 29 din Hotărîrea Guvernului, nr. 688 din 20 iunie 2006 cu privire la expertiza medicală a vitalităţii, consiliile primare teritoriale de expertizare a vitalităţii stabilesc procentul de pierdere a capacităţii de muncă inclusiv în temeiul deciziei instanţei de judecată.

Reclamanta a arătat că din extrasul din procesul-verbal de expertizare din 02 decembrie 1993 la gradul de pierdere a capacităţii de muncă a pîrîtei Sribnaia Sofia este indicat 100% ceea ce corespunde gradului I de invaliditate, iar conform Certificatului 048482 în baza căruia de fapt a fost întocmit procesul-verbal precitat, reiese că Sofia Sribnaia a fost încadrată în gradul II de invaliditate. Prin urmare, chiar şi la o analiză superficială a actelor în baza cărora pîrîta îşi întemeiază pretenţiile faţă de reclamantă se desprinde neclaritate vizînd starea ei de sănătate, întrucît este imposibil ca o persoană care deţine 100% pierdere a capacităţii de muncă să fie încadrată în gradul II de invaliditate, or, 100% a pierderii capacităţii de muncă revine gradului I de invaliditate.

Astfel, reclamanta susţine că nu este apt să-i recalculeze şi să-i achite Sofiei Sribnaia suma de compensare a pagubei, achitată la un calcul maxim acesteia din anul 2000 pînă în anul 2011. Respectiv consideră că tolerarea este cu neputinţă or se continuă încălcarea drepturilor reclamantei, care contrar dispozitivului hotărîrii din 28 decembrie 1999 şi a legislaţiei ce reglementează raporturile respective, şi-a îndeplinit obligaţia pecuniară faţă de pîrîta o perioadă îndelungată de timp, bazîndu- se de informaţia ce caracteriza pierderea totală a capacităţii vitale a pîrîtei, cînd de fapt aceasta deţinea de jure gradul II de invaliditate, tocmai din anul 1993. SA “Succin” pune la îndoială acordarea pîrîtei a gradului de invaliditate pe un termen nelimitat, întrucît aceasta este contrar prevederilor Hotărîrii Guvernului, nr. 688 din 20 iunie 2006, privind expertiza medicală a vitalităţii, or invaliditatea fără termen se acordă pentru maladiile regăsite în lista aprobată de Ministerul Sănătăţii, iar boala pîrîtei nu se regăseşte în lista menţionată, corespunzător se conchide că pîrîta intenţionat nu acceptă reexpertizarea pentru a nu admite careva modificări în detrimentul acesteia.

Cere, reclamanta SA „Succin” admiterea acţiunii. A obliga pe Sribnaia Sofia de a efectua reexpertizarea în vederea stabilirii actualului procent de pierdere a capacităţii de muncă. A obliga pe Sribnaia Sofia de a prezenta, prin acte confirmative, cuantumul pensiei de invaliditate de care a beneficiat şi beneficiază la moment. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată la data de 09 ianuarie 2013, cu respectarea termenului legal, SA „Succin” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea apelului SA „Succin” a indicat, că prima instanţă nu a ţinut seama de circumstanţele cauzei şi a încălcat normele de drept material şi procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de către SA „Succin”, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 13 decembrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca întemeiate.

În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a menţionat că reieşind din materialele cauzei, Sribnaia Sofia, fiind angajata societăţii pe acţiuni „Czom”. La 17 mai 1978 a suportat un accident de muncă, fiindu-i stabilit gradul de pierdere a capacităţii de muncă 100% (f.d. 36). Conform certificatului seria DM-EM-4 nr. 048482 a Consiliului de expertiză medicală a vitalităţii, Sribnaia Sofia în baza actului de expertiză medicală a vitalităţii nr. 2752 din 12 decembrie 1993 a fost încadrată în gradul doi de invaliditate, fără termen, ca urmare a infirmităţii de muncă (f.d. 34, 37-38). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 2-4534/1998 din 14 decembrie 1998, s-a dispus încasarea de la societatea pe acţiuni „Czom” în folosul Sofiei Sribnaia, datoria pentru indemnizaţia de infirmitate în muncă pentru perioada octombrie - noiembrie 1998 în sumă de 249,70 lei, pentru decembrie 1998 în sumă de 124,85 lei, iar în total 373,85 lei (f.d.

18). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 2-3571/1999 din 24 decembrie 1999 s-a dispus încasarea de la societatea pe acţiuni în beneficiul Sofiei Sribnaia despăgubirea materială pentru lunile ianuarie 1999 - martie 1999 în sumă de 374,55 lei, pentru lunile aprilie - decembrie 1999 în sumă de 1271,61 bani şi de la 01 ianuarie 2000 până la 01 aprilie 2000 a câte 141,29 lei lunar (f.d. 19). La 28 decembrie 1999, Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău a emis o hotărâre suplimentară la hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun.

Chişinău nr. 2-3571/1999 din 24 decembrie 1999, prin care a obligat societatea pe acţiuni „Czom”, în fiecare an, începând cu 01 aprilie, să recalculeze suma iniţială de compensare a pagubei, conform art. 4 alin. 1 lit. a) şi b) al Legii privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării ori altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu nr. 278 din 11 martie 1999. La 05 aprilie 2012, Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău a emis o hotărâre suplimentară la hotărârea Judecătoriei Rîşcani nr. 2-3571/1999 din 24 decembrie 1999, prin care, s-a obligat societatea pe acţiuni „Succin”, ca succesor al societăţii pe acţiuni „Czom”, să achite lunar Sofiei Sribnaia compensarea pagubei cauzate angajatului, stabilită conform hotărârii suplimentare a Judecătoriei sectorului Râşcani, mun.

Chişinău din 28 decembrie 1999, prin care s-a hotărât a obliga societatea pe acţiuni „Czom” în fiecare an, începând cu 01 aprilie, 2000 să recalculeze suma iniţială de compensare a pagubei, conform art. 4 alin. 1 lit. a) şi b) al Legii privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării ori altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu nr. 278 din 11 martie 1999. Din considerentele menţionate, urmează că la baza calculului sumei de compensare a pagubei cauzate Sofiei Sribnaia determinate prin hotărârile judecătoreşti enunţate, s-au luat în considerare producerea la 17 mai 1978 a accidentului de muncă, prin care Sofiei Sribnaia i-a fost stabilit gradul de pierdere a capacităţii de muncă 100% ca urmare a infirmităţii în muncă şi actul de expertiză medicală a vitalităţii nr. 2752 din 12 decembrie 1993 potrivit căruia Sribnaia Sofia a fost încadrată în gradul doi de invaliditate, fără termen.

Conform art. 3 alin. (2) CPC, noua lege procedurală nu duce la modificarea efectelor juridice deja produse ca rezultat al aplicării legii abrogate şi nu le desfiinţează. De la data intrării în vigoare a noii legi procedurale, efectele vechii legi încetează dacă noua lege nu prevede altfel. Instanţa de apel a constatat că, Sribnaia Sofia nu se află în raport obligaţional cu societatea pe acţiuni „Succin”, corespunzător nu poate fi impusă prin hotărâre judecătorească să fie expusă reexpertizării, legea nu prevede un asemenea mecanism, mai mult, aceasta este în posesia unei concluzii medicale de încadrare în grad de invaliditate pe termen nelimitat, şi nu necesită reexpertizare, iar concluzia menţionată nu este contestată la data judecării pricinii.

În această ordine de idei, nu poate fi reţinută cerinţa societăţii pe acţiuni „Succin” de a obliga intimata Sribnaia Sofia de a prezenta acesteia actele confirmative ce atestă cuantumul pensiei de invaliditate de care a beneficiat şi beneficiază în prezent, deoarece, legea nu o obligă să prezinte asemenea acte, mai mult autoritatea care deţine informaţia menţionată este Casa Naţională de Asigurări Sociale, căreia apelantul poate să se adreseze, or în situaţia unui refuz în eliberarea informaţiilor solicitate, apelanta SA „Succin” poate opera cu acţiune în instanţă pentru obligarea furnizării informaţiilor, ceea ce apelanta nu a întreprins. La 16 mai 2013 SA „Succin” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele ierarhici inferioare au emis decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au elucidat şi constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La data de 17 iulie 2013 Sribnaia Sofia a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de SA „Succin”, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Succin”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SA „Succin”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Succin”ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SA „Succin”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru