2ra-1937/13 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şţi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – D. Manole dosarul nr. 2ra-1937/13 DECIZIE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov Ion Arhiliuc Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Elena Cozma în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Cozma împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil al cauzei şi repararea prejudiciului moral împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 28 iunie 2012, Elena Cozma a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 15 decembrie 2008 a depus la Judecătoria Orhei o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Coloana Auto 2811”, prin care a solicitat încasarea restanţelor la salariu, compensaţia pentru neplata la timp a drepturilor salariale şi repararea prejudiciului moral. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 martie 2009 acţiunea a fost respinsă. Consideră că hotărârea primei instanţe a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 355 alin. (4) Cod muncii, care prevede un termen nu mai mult de 30 zile, pentru examinarea acestor categorii de litigiu. Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată ea a contestat-o cu apel la 10 aprilie 2009, însă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2009 apelul a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009 a fost admis recursul ei, casate hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel, iar cauza a fost restituită spre rejudecare în prima instanţă. Indică că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 martie 2010 acţiunea a fost admisă parţial, Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată atât ea cât şi pârâtul la 30 aprilie 2010 au contestat-o cu apel. Examinând apelurile Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 10 iunie 2010 le-a respins şi a menţinut hotărârea primei instanţe. Afirmă că împotriva deciziei instanţei de apel la 02 august 2010 ea a declarat recurs, la fel şi SA „Coloana Auto 2811” a contestat-o cu recurs. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010, recursurile au fost admise, iar pricina din nou a fost remisă spre judecare.

Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iunie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, dar nefiind de acord cu hotărârea dată atât ea, cât şi au atacat-o cu apel. Drept urmare, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2011 apelul declarat de ea a fost respins, iar apelul SA „Coloana Auto 2811” a fost admis şi hotărârea primei instanţe modificată. Indică că la 17 ianuarie 2012 ea a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, însă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 martie 2012 recursul a fost considerat inadmisibil. Susţine că judecarea cauzei a durat de la 15 decembrie 2008 până la 15 martie 2012, adică 3 ani şi 3 luni, pe când legea prevede că atare litigii urmează a fi judecate de urgenţă şi chiar stabileşte un termen maximal de judecare a lor, care a fost cu mult depăşit, respectiv fiind-i încălcat dreptul la judecare a cauzei într-un termen rezonabil.

Indică că cauza nu prezintă o complexitate atât de mare care ar justifica judecarea ei mai mult de 3 ani, ea şi reprezentantul ei s-au prezentat permanent la şedinţe, nu au solicitat niciodată amânarea şedinţelor de judecată. Insistă că cauza dată viza drepturile ei salariale şi avea pentru ea o importanţă foarte mare, deoarece după eliberare de la SA „Coloana Auto 2811” o perioadă lungă de timp nu a fost angajată în câmpul muncii. Consideră că prejudiciului moral cauzat ei prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil se estimează la 25000 lei. Solicită constatarea încălcării dreptului ei la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul ei a prejudiciului moral în mărime de 25000 lei şi cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 15 aprilie 2013, Elena Cozma a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei decizii cu privire la admiterea integrală a acţiunii. Susţine că copia hotărârii primei instanţe a primit-o la 14 februarie 2013, considerând că termenul de declarare a recursului nu a fost omis. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material.

În susţinerea recursului a indicat că cauza înaintată de ea nu a fost complicată, instanţei fiindu-i prezentate calculele financiare a sumelor ce i se cuvin, efectuate de un specialist competent, astfel nefiind nevoie de timp pentru a numi şi efectua o expertiză s-au o constatare tehnico-ştiinţifică în cadrul procesului. Afirmă că toate amânările şedinţei ca rezultat al admiterii demersurilor ei au constituit în sumă 26 zile - termen nesemnificativ comparativ cu durata procesului de 3 ani şi 3 luni, prin urmare referirea primei instanţe la amânările procesului din cauza satisfacerii demersurilor ei este neîntemeiată. Susţine că instanţa nu a aplicat prevederile art. 355 alin. (4) Cod muncii, adică nu a aplicat legea care trebuia aplicată.

Indică că însăşi instanţa în hotărâre s-a referit la un caz din practica Curţii Europene, unde Curtea a concluzionat că reîntoarcerea cauzei la o nouă judecare are loc, de regulă, din motivul încălcărilor procesuale ale instanţelor inferioare, ce denotă o ineficacitate a sistemului judecătoresc. Cauza înaintată de ea a fost de două ori întoarsă la rejudecare de Curtea Supremă în Judecătoria Orhei, anume din motivul unor încălcări procesuale care nu puteau fi reparate în instanţa de recurs, însă cu toate acestea instanţa nu a ţinut cont de practica Curţii Europene, n-a aplicat prevederile art. 1 al Legii nr. 87, respectiv n-a aplicat legea care trebuia aplicată.

Afirmă că instanţa a indicat că ea nu a adus probe cu privire la încălcarea termenului rezonabil de judecare şi a faptului că a suportat prejudiciu moral, dar conform prevederilor art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87, sarcina probaţiunii a lipsei de încălcare a dreptului la judecare în termen rezonabil şi lipsei suportării unui prejudiciu moral revine pârâtului (care nu a prezentat nici o probă în acest sens). Astfel, consideră că instanţa de judecată nu a aplicat legea care trebuia aplicată, punând sarcina probaţiunii pe seama ei, dar nu a pârâtului. Menţionează că ea a suportat un mare prejudiciu moral, deoarece cauza viza unele drepturi salariale, ea la moment nu avea loc de lucru, avea la întreţinere copii- studenţi şi credite bancare, fiind pus în gaj apartamentul.

De asemenea, susţine că în rezultat a avut retrăiri puternice, soldate cu îmbolnăvire şi fiind nevoită de mai multe ori să se adreseze la medic, fapt demonstrat prin copiile de pe fişa medicală. Indică că dânsa nu a depus cerere de examinare a cauzei în lipsa ei, ci a solicitat să fie în absenţa ei doar o şedinţă (care oricum s-a amânat din motivul lipsei pârâtului), i-ar ea să fie înştiinţată despre hotărârea luată s-au data următoarei şedinţe. Astfel, a primit citaţie pentru 19 decembrie 2012 orele 12.30, însă prezentându-se la Curtea de Apel la 12.25 a constatat că sala deja e încuiată, iar conform anunţului afişat şedinţa a avut loc la 1200. Consideră că în aşa mod a fost lipsită de posibilitatea de a se prezenta la şedinţa, de a-şi apăra poziţia, prin urmare, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentei la 11 februarie 2013 (f. d. 90), fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 90), iar recurenta afirmă că copia a fost recepţionată de ea la 14 februarie 2003. Alte probe care ar atesta contrariul, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale, recursul fiind declarat în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea parţială a acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

La caz s-a constatat că Elena Cozma, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat constatarea încălcării dreptului ei la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, considerând că cererea de chemare în judecată a Elenei Cozma, depusă la 15 decembrie 2008, împotriva SA „Coloana Auto 2811” din Orhei cu privire la încasarea restanţei la salariu, repararea prejudiciului material şi moral a fost examinată în termen rezonabil de instanţe, iar tergiversarea cauzei s-a datorat atât comportamentului părţilor, cât şi contestării hotărârilor judecătoreşti.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recurs şi materialele cauzei, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat, iar hotărârea neîntemeiată, pasibilă de casare. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Iar conform art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. În sensul art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Astfel, prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs ţine să menţioneze că pentru categoriile de dosare ce ţin de soluţionarea litigiilor individuale de muncă, legiuitorul a stabilit un termen expres de examinare a acestora şi anume în art. 355 alin. (4) Codul muncii, unde direct se indică că instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărâre cu drept de atac conform Codului de procedură civilă. De altfel, şi codul de procedură civilă cuprinde un şir de norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cauzelor deduse judecăţii, indiferent de natura lor.

În conformitate cu art. 4 CPC, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sunt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Iar dispoziţiile art. 192 alin. (2) CPC, stipulează că pricinile privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărârilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici se judecă de urgenţă şi în mod prioritar. Perioada de judecare care urmează a fi luată în consideraţie la caz. Din materialele pricinii, precum şi din rapoartele executate de instanţe se constată cu certitudine că la 15 decembrie 2008 Elena Cozma s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Coloana Auto 2811”, solicitând încasarea sumelor restante la salariu, repararea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

În aceiaşi zi dosarul a fost repartizat spre examinare judecătorului Veronica Cupcea şi a fost primit în procedură de judecător la 16 decembrie 2008, cauza fiind numită spre examinare pentru 15 ianuarie 2009. În cadrul şedinţei din 15 ianuarie 2009 a fost admis demersul reprezentantului pârâtului SA „Coloana Auto 2811”, prin care s-a solicitat termen pentru prezentarea referinţă cu înscrisuri adăugătoare, şedinţa fiind amânată pentru 16 februarie 2009, ora 10:00. La 16 februarie 2009 şedinţa a fost amânată pentru 05 martie 2009, ora 11:30, pentru studierea referinţei şi materialelor suplimentare anexate de reprezentantului pârâtului SA „Coloana Auto 2811”.

În şedinţa din 05 martie 2009 reprezentantul reclamantei Elena Cozma - avocatul Ion Leca, a solicitat ca pârâtul să prezinte informaţia deplină a calculului prezentat pentru perioada 2002-2005 şi să prezinte Registrul maşinii de calcul de casă şi control pentru a stabili la ce oră reclamanta finisa lucrul, astfel demersul fiind admis şi şedinţa fiind numită pentru 13 martie 2009, ora 14:00, care a fost amânată pentru 20 martie 2009, ora 15:00, ca urmare admiterii solicitării reprezentantului reclamantei de a lua cunoştinţă cu actele prezentate de pârât. La şedinţa din 20 martie 2009 pricina a fost examinată în fond, iar deliberarea şi pronunţarea hotărârii a fost fixată pentru 23 martie 2009, ora 09:00.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 martie 2009 a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie cerinţa Elenei Corma cu privire la încasarea sumelor restante la salariu, pentru perioada 2002-noiembrie 2005 şi au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei cu privire la încasarea sumelor restante la salariu pentru perioada decembrie 2005-noiembrie 2007, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. La 10 aprilie 2009 Elena Cozma a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, iar la 13 aprilie 2009 dosarul a fost expediat la Curtea de Apel Chişinău. Prin rezoluţia Preşedintelui Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2009 cauza a fost repartizată judecătorului Anatol Minciuna, în aceiaşi zi fiind fixată data examinării apelului pentru 20 mai 2009. La 20 mai 2009 s-a anunţat întrerupere până la 27 mai 2009, pentru pregătirea susţinerilor orale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2009 a fost respins apelul declarat de către Elena Cozma şi menţinută hotărârea primei instanţe. Nefiind de acord cu decizia nominalizată, la 27 iulie 2009, Elena Cozma a declarat recurs împotriva acesteia, care a fost admis prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009 fiind casate hotărârile judecătoreşti în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea plăţii suplimentare cu restituirea pricinii spre rejudecare în această parte în prima instanţă în alt complet de judecători, iar în rest hotărârile instanţelor de judecată ierarhic inferioare au fost menţinute. Drept temei de casare în parte a hotărârilor judecătoreşti, instanţa de recurs a remarcat interpretarea eronată a normelor de drept material.

Dosarul a fost primit de Judecătoria Orhei la 25 noiembrie 2009 şi a fost repartizat pentru examinare judecătorului Viorelia Varaniţă, iar prin încheierea judecătorului din 26 noiembrie 2009 acesta a fost primit în procedură şi a fost numită şedinţa de înfăţişare 29 decembrie 2009, ora 10:45. La 29 decembrie 2009, la solicitarea reprezentantului pârâtului i-a fost acordat termen de pregătire pentru a face cunoştinţă cu cererea de concretizare a pretenţiilor, şedinţa fiind numită pentru 28 ianuarie 2010, ora 14:00. La demersul reprezentantului reclamantei a fost obligat pârâtul să prezinte cecurile şi calculul penalităţilor, iar reclamanta urma să prezinte varianta de calcul efectuată de un specialist în domeniu astfel şedinţa fiind amânată pentru 09 februarie 2010, ora 11:00.

La şedinţa din 09 februarie 2010 s-a anunţat întrerupere până la 24 februarie 2010, ora 11:00, fiind acordat termen reprezentantului pârâtului pentru a lua cunoştinţă cu materialele prezentate de reprezentantul reclamantei. La 24 februarie 2010 la fel a fost anunţată întrerupere până la 23 martie 2010, dată când cauza a fost examinată în fond, fiind amânată deliberarea şi pronunţarea hotărârii pentru 30 martie 2010, ora 09:00.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 martie 2010 a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie cerinţa Elenei Corma cu privire la încasarea plăţii suplimentare pentru neachitarea în termen a recalculului la salariu pentru perioada 2002-noiembrie 2005. A fost admis parţial capătul de cerere cu privire la încasarea plăţii suplimentare pentru neachitarea în termen a recalculului la salariu pentru perioada decembrie 2005- februarie 2006, încasat de la SA „Coloana Auto 2811” în beneficiul Elenei Cozma restanţa la plăţile salariale în mărime de 11403,52 lei. La 30 aprilie 2010 Elena Cozma a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, iar la 03 mai 2010 şi SA „Coloana Auto 2811”, de asemenea a depus cerere de apel.

Tot la 03 mai 2010 dosarul a fost expediat la Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2010 au fost respinse apelurile declarate de către Elena Cozma şi SA „Coloana Auto 2811” şi menţinută hotărârea primei instanţe. Împotriva deciziei instanţei de apel la 02 august 2010 Elena Cozma şi la 19 august 2010 SA „Coloana Auto 2811” au depus recursuri la Curtea Supremă de Justiţie. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010 au fost admise recursurile, casată decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, iar cauza a fost restituită spre rejudecare la Judecătoria Orhei, de un alt complet de judecată. Drept motiv de casate a actelor de dispoziţie şi de restituire a pricinii spre rejudecare a constituit aplicarea greşită a normelor de drept material relevante speţei.

Fiind primit dosarul de Judecătoria Orhei la 21 februarie 2011, acesta la 23 februarie 2011 a fost repartizat pentru examinare judecătorului Violeta Vişanu, şedinţa de examinare fiind fixată pentru 28 martie 2011, ora 13:00, însă care a fost amânată pentru 27 aprilie 2011, ca urmare a admiterii demersului reprezentantului pentru a lua cunoştinţă cu acţiune suplimentară înaintată de reclamantă. La 27 aprilie 2011 s-a făcut întrerupere până la 25 mai 2011, ora 10:00 pentru ca părţile să prezinte probe suplimentare. La 25 mai 2011 cauza a fost examinată în fond până la faza de replici, fiind anunţată întrerupere până la 06 iunie 2011, ora 10:00.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iunie 2011 acţiunea Elenei Cozma a fost admisă parţial, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie cerinţa Elenei Corma cu privire la încasarea plăţii suplimentare pentru neachitarea în termen a recalculului la salariu pentru perioada 2002-noiembrie 2005. A fost încasat de la SA „Coloana Auto 2811” în beneficiul reclamantei suma totală de indexare pentru perioada decembrie 2005-noiembrie 2007 în mărime de 223,21 lei şi penalitatea de întârziere în sumă de 382,24 lei pentru perioada ianuarie 2005-februarie 2006, în total suma de 605,45 lei. Totodată a fost încasat de la SA „Coloana Auto 2811” în beneficiul Elenei Cozma cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 lei, iar în rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate.

La 21 iunie 2011, SA „Coloana Auto 2811” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, iar la 25 august 2011 apel a fost depus şi de Elena Cozma, astfel cauza a fost expediată în adresa Curţii de Apel Chişinău la 25 august 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2011 a fost respins apelul declarat de Elena Cozma, admis apelul declarat de SA „Coloana Auto 2811” şi modificată hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iunie 2011 în partea încasării prejudiciului moral, prin micşorarea cuantumului acestuia până la 1000 lei. În rest hotărârea a fost menţinută. La 17 ianuarie 2012 Elena Cozma a depus recurs la Curtea Supremă Justiţie împotriva deciziei instanţei de apel, însă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 martie 2012 recursul a fost considerat inadmisibil.

În această ordine de idei, având în vedere că în materia procedurilor civile termenul de judecare a cauzei începe să curgă din momentul când persoana s-a adresat cu acţiune în judecată şi se termină odată cu adoptarea unei hotărâri definitive, prin care s-a soluţionat fondul cauzei, perioada care urmează a fi luată în consideraţie în speţa dată este de 3 ani şi 3 luni. Ca urmare a informaţiei relatate, instanţa de recurs notează că caracterul rezonabil al duratei procesului trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei, în special a criteriilor de apreciere a termenului rezonabil de judecare a pricinii cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, precum şi miza (interesul) pentru reclamant (a se vedea, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, §43, ECHR 2000-VII şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/12, 15 ianuarie 2008). Complexitatea cauzei.

Din punct de vedere a complexităţii, Colegiul nu consideră că această cauză este dificilă factologic sau juridic şi nu necesita o muncă juridică vastă, fiind una simplă de complexitate, având în vedere subiecţii în proces, obiectul litigiului, materialul probator şi cadrul legal în baza cărui urma a fi verificată temeinicia şi legalitatea pretenţiilor formulate de reclamantă. Comportamentul părţilor. În ceia ce priveşte conduita autorităţilor naţionale, Colegiul notează că deşi în cadrul judecării pricinii a primei instanţe şi instanţei de apel se înregistrează amânarea repetată a şedinţelor de judecată, această perioadă nu poate fi imputată instanţelor, deoarece amânările au avut loc întemeiat, întru exercitarea drepturilor procedurale a părţilor.

Totodată este evident că întinderea duratei de aflare pe rol a cauzei a fost generată de încălcările admise de prima instanţă şi instanţa de apel la emiterea actelor de dispoziţie, pe motivul interpretării eronate şi aplicării greşite a normelor de drept material ce guvernau raportul juridic supus judecării, din care considerente pricina de două ori a fost restituită spre rejudecare în prima instanţă de instanţa de judecată ierarhic superioară. Astfel, existenţa unui număr mare de hotărâri judecătoreşti a instanţelor de judecată, a fost rezultatul neconformării primei instanţe şi instanţei de apel indicaţiilor instanţei de recurs, precum şi incorectitudinii aplicării legii materiale la judecarea, dar nu al complexităţii inerente a cauzei în sine.

În situaţii similare, Curtea menţionează că, „chiar dacă nu este în măsură să analizeze calitatea jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti naţionale, ea consideră că, deoarece remiterea cauzelor spre reexaminare este de obicei dispusă ca urmare a erorilor comise de către instanţele judecătoreşti inferioare, repetarea unor astfel de procedee în cadrul unui set de proceduri dezvăluie o deficienţă serioasă în sistemul judiciar” (a se vedea Wierciszewska v. Poland, nr. 41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003, şi Pavlyulynets v. Ukraine, nr.70767/01, § 51, 06 septembrie 2005). Instanţa de recurs, la acest compartiment remarcă că, deşi Elenei Cozma nu-i poate fi imputată responsabilitatea pentru motivul rejudecărilor care au avut loc în cauză, ultima, se face responsabilă pentru unele perioade de întrerupere a şedinţelor de judecată, deoarece reprezentantul său adeseori înainta diverse demersuri, la fel formulând şi cereri de concretizare a pretenţiilor, aspecte ce se soldau cu amânarea şedinţelor de judecată pentru a-i acorda posibilitate reprezentantului pârâtului de a prezenta actele solicitate şi respectiv de a se pregăti asupra cerinţelor concretizate înaintate de Elena Cozma (Raportul Judecătoriei Orhei din 14 noiembrie 2012 (f. d.68-69).

Totodată, urmează de remarcat şi faptul că chiar dacă Elena Cozma şi poate fi considerată responsabilă pentru perioade nesemnificative de întârziere a examinării cauzei civile, comportamentul reprezentantului său nu a contribuit substanţial la durata procedurilor, mai mult că acesta a fost îndreptat întru exercitarea drepturilor procedurale şi apărarea celor pretinse. Miza (interesul) pentru reclamant. Instanţa de recurs menţionează că în sensul Legii enunţate, miza pentru Elena Cozma în procedura civilă analizată la caz există, or ultima pretindea încasarea plăţilor suplimentare pentru neachitarea în termen a salariului şi repararea prejudiciului moral. Mai mult ca atât, ultima a invocat că în perioada derulării procesului dânsa nu era încadrată în câmpul muncii, are la întreţinere copii, care sunt studenţi, la fel având angajate şi credite bancare.

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada examinării cauzei civile, de atitudinea părţilor la judecarea cauzei, de complexitatea ei, precum şi miza (interesul) pentru reclamantă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, prevăzută de legea naţională şi articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, aspect care generează constatarea acestei încălcări. Având în vedere circumstanţele stabilite, constatând că dreptul Elenei Cozma a fost încălcat, instanţa de recurs apreciază ca incorectă soluţia emisă de către prima instanţă, care s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii.

În consecinţă, stabilind că Elenei Cozma i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, ca urmare a duratei excesive a procedurii civile, instanţa de recurs justifică dreptul acestei la repararea prejudiciului moral cauzat. Totodată, instanţa constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către Elena Cozma în mărime de 25000 lei este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. Mai mult, acest cuantum este disproporţional şi în corelaţie cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţe similare, unde Moldova este statul pârât şi în care sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1000 Euro şi 3000 Euro, pentru durata nerezonabilă a procedurilor judiciare avută pentru 5 ani sau 10 ani.

În această susţinere vine jurisprudenţa CEDO în cazul SRL Deservire versus Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 600 Euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce priveşte durata procedurilor timp de 6 ani şi în cazul Cravcenco versus Moldova, unde Curtea a acordat cea mai mare sumă de 3000 Euro pentru încălcarea termenului rezonabil pentru 10 ani. Nu este de neglijat şi importanţa unificării practicii judiciare a instanţelor naţionale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate, fiind constatat că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în speţe examinate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 variază de la 500 lei până la 35000 lei.

Reieşind din cele relatate, având în susţinere dispoziţiile art. 2 alin. (6) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21aprilie 2011, Colegiul consideră că Elena Cozma este îndreptăţită la despăgubiri pentru daune morale şi în baza principiilor echitabile acordă ultimei, cu titlu de reparare a acestui prejudiciu, suma de 3000 lei.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite parţial acţiunea, a constata faptul încălcării dreptului Elenei Cozma la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi a încasa de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Elenie Cozma, în contul reparării prejudiciului moral, suma de 3000 lei.

În rest acţiunea a respinge. În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Elena Cozma. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Cozma împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil al cauzei şi repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată a Elenei Cozma. Se constată faptul încălcării dreptului Elenei Cozma la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile.

Se încasează de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul Elenei Cozma, în contul reparării prejudiciului moral, suma de 3000 (trei mii) lei. În rest acţiunea se respinge. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov Ion Arhiliuc Ala Cobăneanu