2rac-310/13 — Recunoaşterea ilegală a refuzului de încasare a numerarului şi obligarea de a executa contractul

dosarul nr.2rac-310/13 prima instanţă: E. Cobzac instanţa de apel: Ana Panov, Sergiu Arnăut,Tamara Pelin ÎNCHEIERE 13 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Metacomimpex”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Metacomimpex” împotriva Băncii Comerciale „Moldova Agroindbank” societate pe acţiuni, intervenient accesoriu Banca Naţională a Moldovei, cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului de încasare a numerarului şi obligarea de a executa contractul, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care apelul declarat de societatea pe acţiuni „Metacomimpex” a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 18 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă integral, c o n s t a t ă La 17 mai 2012, societatea pe acţiuni „Metacomimpex” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Băncii Comerciale „Moldova Agroindbank” societate pe acţiuni, intervenient accesoriu Banca Naţională a Moldovei, cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului de încasare a numerarului şi obligarea de a executa contractul.

În motivarea acţiunii a indicat că la 05 martie 2012, între compania nerezidentă „Montex” (în calitate de creditor) şi compania rezidentă SA „Metacomimpex” (în calitate de credior) a fost încheiat contractul liniei de creditare nr.255 şi Acordul adiţional din 05 martie 2012, în temeiul căruia părţile l-au acceptat în calitate de cocreditor pe Constantin Zhukov. Conform Acordului adiţional. Zhukov Constantin, în calitate de creditor va împrumuta debitorului suma de200 000 USD. Indică reclamantul că la 17 aprilie 2012 SA „Metacomimpex” s-a adresat la BC „Moldova Agroindbank” SA, filiala Miron Costin, cu o cerere de depunere a mijloacelor băneşti, în numerar, în valută străină, în contul persoanei juridice, în sumă de 100.000 USD, aceste mijloace băneşti constituind prima tranşă din suma împrumutată.

Cererea a fost restituită fără executare de către pîrît pe motivul că creditul urmează să fie acordat prin transfer. A mai invocat reclamantul, că în conformitate cu art. 26 alin. (1) lit. p) al Legii nr.62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară, persoanele juridice rezidente pot utiliza numerar în valută străină şi cecuri de călătorie în valută străină în cazul primirii de la persoane fizice nerezidente a numerarului sub formă de împrumuturi/credite. Totodată, invocă reclamantul şi prevederile art. 17 alin.(l) al aceleiaşi legi, care prevede că plăţile şi transferurile în cadrul operaţiunilor valutare curente se primesc/efectuează de către rezidenţi şi nerezidenţi fără restricţii.

Consideră reclamantul că pîrîtul, BC „Moldova Agroindbank” SA, a încălcat prevederile contractului nr.872 din 28.12.1999 de deschidere a contului şi prestare a serviciilor de casierie şi de decontări. Solicită societatea pe acţiuni „Metacomimpex”, recunoaşterea ilegală a refuzului de încasare a numerarului şi obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să execute Contractul nr.872 din 08.12.1999 de deschidere a contului şi prestare a serviciilor de casierie şi de decontări şi încasarea în contul curent al reclamantului în numerar mijloace băneşti ca tranşe pe contractul liniei de creditare nr.255 din 05.03.2012 în temeiul art.26 al.l), lit. p, din Legea nr.62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 18 octombrie 2012, cererea de chemare în judecată a reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013 apelul a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 15 aprilie 2013, societatea pe acţiuni „Metacomimpex” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unui noi hotărîri. Invocă recurentul că analizînd argumentele de respingere a apelului, circumstanţele cauzei în raport cu probele acumulate, cu prevederile normei procesuale civile şi materiale ale dosarului, a constatat o abatere esenţială de la principiile fundamentale, totodată, fiind admise şi încălcări procesuale.

În special se susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, inclusiv asupra motivelor care au rămas neexaminate de către instanţa de fond, astfel fiind încălcate prevederile art. 203 CPC, precum şi ale art. 275 CPC. Mai invocă faptul că instanţa de apel nu a reţinut ca dovadă sau înscris probatoriu cererea de depunere a numerarului cu ştampilă de recepţionare de bancă, în care cert se indică actele justificative care se anexează. Totodată, instanţa de apel, a lipsit recurentul de dreptul de a proba temeinicia invocărilor sale. Precizează recurentul, că instanţele nu au luat în consideraţie că prin emiterea actelor judiciare eronate, îngrădesc recurentului dreptul de proprietate dobîndit asupra mijloacelor băneşti solicitate spre încasare cu depunerea lor în contul de decontare a societăţii.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea pe acţiuni „Metacomimpex”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, Dispune Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Metacomimpex” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima