3ra-981/13 — Obligarea la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului

prima instanţă – M. Guzun dosarul nr. 3ra-981/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Mihalachi Stela reprezentată de către Adrian Lebedinschi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Stelei Mihalachi împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 16 iulie 2012, Stela Mihalachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 10 septembrie 2009 a încheiat căsătoria cu Todica Andrei Dumitru, care este angajat în bază de contract în cadrul organelor afacerilor interne din 20 august 1992. La moment deţine funcţia de Şef al Secţiei nr. 1 (intervenţii) a Direcţiei protecţia martorilor. Menţionează că la data de 06 iulie 2011 s-a născut copilul Todica Eva, fapt confirmat prin certificatul de naştere cu seria şi numărul NA-VI 1218853. Invocă reclamanta, că nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, reieşind din prevederile Legii Republicii Moldova nr.289-XV din 22 iulie 2004, art. 16 şi 18 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale „asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele au dreptul la concediu de maternitate, ce include Concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate”.

Susţine că la data de 06 iunie 2012, s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere, prin care a solicitai plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, conform art. 18 din Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004. Iar la data de 03 iulie 2012, Şeful Direcţiei Generale Economie şi Finanţe a Ministerului Afacerilor Interne, prin răspunsul sub nr. 15/4-M-235/12 din 19 iunie 1 2012, a respins cererea, comunicîndu-i că cererea este expediată la Casa Naţională de Asigurări Sociale. Consideră reclamanta, că refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a satisface cerinţele înaintate îi încalcă dreptul de a primi indemnizaţia pentru creşterea copilului.

În susţinerea cerinţelor sale reclamanta a invocat, că în contractul individual de muncă, încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne de soţul său, în Titlul I în p. 6 este prevăzut că, colaboratorul se bucură de drepturile şi libertăţile social-economice, politice, personale ale cetăţenilor Republicii Moldova..., la fel şi în p. 7 se menţionează că, în perioada acţiunii prezentului contract colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării personale obligatorii de stat în corespundere cu legislaţia în vigoare. Insistă că deoarece, Ministerul Afacerilor Interne al RM, face parte din autorităţile executive, situaţia ei cade şi sub incidenţa art. 4 alin. (1) pct. 2) Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive.

Acest fapt este prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie. Astfel, conform art. 34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Prin urmare, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări. Susţine reclamanta, că Ministerul Afacerilor Interne eronat a interpretat normele de drept material.

Invocă reclamanta, că la stabilirea şi achitarea indemnizaţiei, Casa Naţională de Asigurări Sociale, tratează incorect statutul ei considerind-o nu ca femeie salariată, dar ca persoană neasigurată, după ce i-a stabilit această indemnizaţie, achitînd-o într-o plată fixă, ceea ce contravine normelor de drept Internaţional şi anume Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, precum şi normelor de drept naţionale. Menţionează că în rezultatul acţiunilor ilegale ale pîrîtului nu-şi poate satisface normal necesităţile sale şi ale familiei. Evident nu poate fi acceptată atitudinea pîrîtului privind refuzul de a-i acorda remunerarea, care i se cuvine conform legislaţiei în vigoare. Situaţia aceasta î-i afectează grav comportamentul, devenind mai neîncrezătoare într-un viitor mai bun.

Pe lingă suferinţele fizice şi psihice, care le-a suportat şi urmează să le suporte, are şi multe cheltuieli băneşti, iar pentru a acoperi minimul cheltuielilor, a fost nevoită să se adreseze către pîrît, cu o cerere cu privire la achitarea indemnizaţiilor, care î-i este garantată prin legislaţia în vigoare, iar pîrîtul nu a dat curs cererii, astfel fiind încălcată legislaţia R. Moldova, prin acţiunile sale pîrîtul, i-a cauzat un prejudiciu moral, care urmează a fi încasat în temeiul art. 1422 alin.(1) Cod Civil. Solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM la plata în folosul său a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Todica Eva, la locul de muncă a soţului Todica Andrei, lunar a câte 30% reieşind din media lunară de 5023, 72 lei pentru perioada 06 iulie 2011 – 05 iulie 2014, la plata a prejudiciului moral în mărime de 1000 lei şi la plata serviciilor avocatului în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2 La 25 februarie 2013, Stela Mihalachi reprezentată de către Adrian Lebedinschi a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând că prima instanţă nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la prevederile legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, Codului muncii, Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 şi Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23 decembrie 2011, consideră că anume prin prisma acestor norme, care stabilesc şi modul de calculare şi de plată a indemnizaţiei solicitate de ea, intimatul este obligat să stabilească, să calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru creşterea copilului.

Indică că instanţa neîntemeiat a respins cerinţele ce ţin de obligarea intimatului la achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în mărime de 30% din salariul mediu lunar a lui Todica Andrei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului – Todica Eva, deoarece argumentele instanţei în acest sens vin în contradicţie cu art. 16 din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr.52 din 31 martie 2011 şi art. 17 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011, care stabileşte că, despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sînt supuse asigurării de stat obligatorii se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sînt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective, iar conform prevederilor Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004, privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care indică că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de a data naşterii şi pînă la vîrsat de 3 ani, aceleaşi condiţii sunt stipulate şi în art. 124 alin.(2) Codul muncii.

Consideră că deoarece Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, situaţia soţului cade sub incidenţa art. 4 alin.(1) pct.2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale , conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive şi astfel, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile se asigurări sociale.

Menţionează că potrivit art. 13 alin.(2) a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 din 23 decembrie 2009, este expres stipulat că, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizaţiile de maternitate persoanelor angajate prin contract individual de muncă şi indemnizaţiile de maternitate soţiilor aflate la întreţinerea soţilor salariaţi se calculează şi să plătesc la locul principal de muncă, din contul contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat. Cu referire la prevederile art. 1422 Cod civil, consideră că instanţa urmează să încaseze în beneficiul recurentei şi prejudiciul moral suportat de către ultima, cît şi cheltuielile judiciare, prin prisma art. 96 CPC, pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei.

3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărîrii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentei la 28 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 37). Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 februarie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum denotă actele cauzei Mihalachi Stela nu este încadrată în câmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului ei Todica Andrei, care este colaborator al Organelor Afacerilor Interne, având gradul de locotenent colonel de poliţie, deţinând funcţia de şef al secţiei nr. 1 (intervenţii) a Direcţiei Protecţia Martorilor.

Faptul dat ce se confirmă prin certificatul eliberat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, Direcţia generală resurse umane nr. 142 din 10 mai 2012 (f. d. 12). Tot materialul probator atestă că la 06 iulie 2011 s-a născut fiica Eva Todica, fapt adeverit prin certificatul de naştere (f. d. 11). Prin acţiunea înaintată, Stela Mihalachi consideră ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, solicitând obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului Todica Eva, în beneficiul ei lunar a câte 30% reieşind din salariul mediul lunar a soţului Todica Andrei de 5023,72 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, în condiţiile prevăzute de art. 124, alin. (1) din Codul muncii al RM şi art. 18 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. În susţinerea concluziei sale prima instanţă a reţinut că indiferent de faptul, dacă solicitantul acestora indemnizaţii este angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani (1,5) – va fi depusă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale. Instanţa de recurs consideră, însă, că interpretarea dată de prima instanţă, în sensul redat este una greşită şi bazată pe o apreciere unilaterală a situaţiei de fapt, fără a se ţine cont de esenţa raportului juridic apărut, sub aspectul cerinţelor şi temeiurilor invocate în acţiune, prin prisma normelor de drept ce guvernează raportul juridic litigios.

4 Astfel, conform art. art. 4 alin.(2) al Legii nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public, sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoana care desfăşoară activitate în funcţie electivă sau este numită la nivelul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, ale cărei drepturi şi obligaţii sînt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanei prevăzute la pct.1); Conform art.5 alin.(1) lit.d) şi alin.(3) al Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizaţie de maternitate.

Modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern.

Atît, art. 16 din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr.52 din 31 martie 2011, cît şi art. 17 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2012 stabilesc că despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sînt supuse asigurării de stat obligatorii se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sînt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective, iar prevederile art. 18 a Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004, privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, indică că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta de 3 ani, aceleaşi condiţii sunt stipulate şi în art. 124 alin.(2) Codul muncii, care la fel indică că în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin prisma normelor suscitate şi cu referire la faptul că Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, Colegiul civil,comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, conchide că situaţia lui Todica Andrei cade sub incidenţa art. 4 alin.(1) pct.2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive şi astfel, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale, or, art.34 alin.(1) al Legii cu privire la poliţie, indică direct că Ministerul Afacerilor Interne al RM este autoritate executivă, iar angajaţii acestuia sînt asiguraţi în sistemul public obligatoriu prin efectul legii şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale În speţă se vor reţine şi prevederile art. 13 alin.(2) a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 din 23 decembrie 2009, care stipulează că, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizaţiile de maternitate persoanelor angajate prin contract individual de muncă şi indemnizaţiile de maternitate soţiilor aflate la întreţinerea soţilor salariaţi se calculează şi să plătesc la locul principal de muncă,

din contul contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat. Totodată, instanţa de recurs remarcă şi faptul că la 27 decembrie 2012 a fost adoptată Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţistului nr. 320 în vigoare de la 05 martie 2013, iar art. 37 alin. (4) din această lege, la fel indică că concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului 5 conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul.

Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Cu referire la prevederile enunţate, se constată drept neîntemeiată refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a achita recurentei Mihalachi Stela indemnizaţia pentru creşterea copilului, şi urmează a fi considerat ca fiind ilegală, cu obligarea intimatului de a efectua calculele respective şi achitarea sumelor. Drept urmare, instanţa de recurs ajunge la concluzia că cerinţele acţiunii cu privire la obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM la plata Stelei Mihalachi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Todica Eva, născută la 06 iulie 2011, la locul de muncă a soţului Todica Andrei, lunar a cîte 30% reieşind din media lunară de 5023,72 lei, pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, sunt întemeiate şi urmează a fi admise.

Totodată, instanţa de recurs consideră neîntemeiat capătul de cerere a Stelei Mihalachi cu privire la repararea prejudiciului moral, deoarece argumentele invocate în acest sens sunt neîntemeiate. La acest capitol, instanţa de recurs reţine prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, care prevede că în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Din sensul normei citate rezultă că prejudiciul moral se compensează numai în cazul cauzării acestuia prin fapte ce atentează şi lezează drepturile personale nepatrimoniale, adică prejudiciul este moral numai dacă este urmare a încălcării unor valori de aceeaşi natură.

La caz, însă, Mihalachi Stela i-a fost lezat un drept patrimonial, iar compensarea prejudiciului moral cauzat prin lezarea drepturilor patrimoniale se admite numai în cazurile prevăzute expres de lege. În asemenea împrejurări, instanţa de recurs consideră că cerinţa Stelei Mihalachi cu privire la repararea prejudiciului moral urmează a fi respinsă. De asemenea, urmează a fi respinse şi cerinţele Stelei Mihalachi cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, în acest sens, instanţa de recurs reţine că, deşi, atît în cerere de chemare în judecată, cît şi în cererea de recurs ultima invocă că a încheiat contract de asistenţă juridică şi a achitat serviciile avocatului Adrian Lebedinschi, însă în acest sens nu au fost prezentate probe pertinente şi admisibile.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii parţial. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Mihalachi Stela reprezentată de avocatul Lebedinchi Adrian.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Stelei Mihalachi împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial acţiunea a Stelei Mihalachi împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Se recunoaşte ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 15/4-M-235/12 din 19 iunie 2012 de a-i achita Stelei Mihalachi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului – Todica Eva, născută la 06 iulie 2011, pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

Se obligă Ministerului Afacerilor Interne al RM la plata Stelei Mihalachi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Todica Eva, născută la 06 iulie 2011, la locul de muncă a soţului Todica Andrei, lunar a cîte 30% reieşind din salariul mediu lunar de 5023,72 lei, pentru perioada 06 iulie 2011 – 05 iulie 2014. În rest pretenţiile acţiunii se resping ca neîntemeiate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7