- Dosarul nr.
- 2rac-254/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 12 iunie 2013
- Părțile
- SRL Chiffdecor Grup vs SRL Sepaleta
- Pe scurt
- Cuprinsul hotărîrii, legalitatea şi temeinicia hotărîrii, limitele judecării apelului
2rac-254/13 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii
prima instanţă – T. Mereuţă dosarul nr. 2rac-254/13 instanţa de apel – N. Vascan, T. Pelin, N. Traciuc DECIZIE 12 iunie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chiffdecor Grup” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sepaleta” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi penalităţii împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Chiffdecor Grup”, anulată hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 20 august 2012 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 25 mai 2012, SRL „Chiffdecor Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sepaleta” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi penalităţii.
În motivarea acţiunii a indicat că la 27 ianuarie 2012, SRL „Sepaleta” şi SRL „Chiffdecor Grup” au semnat contractul de antrepriză având ca obiect de reglementare execuţia lucrărilor de producere şi instalare a 54 construcţii din profil de policlorură de vinil cu geam termopan. Menţionează că conform anexei tehnice nr. 1 a Contractului de antrepriză încheiat, costul lucrărilor prestate (lucrări de construcţie şi montaj) a fost evaluat de părţi la suma de 145034,00 lei, inclusiv TVA, data de finisare a lucrărilor, conform anexei tehnice nr. 1, fiind stabilită la 8-9 februarie 2012. Afirmă că conform pct. 1.1 al contractului, antreprenorul s-a obligat contractual la executarea în termen a obiectului asumat, iar conform pct. 1.2 al Contractului, beneficiarul şi-a asumat obligaţiunea de achitare a valorii contractului pentru executarea efectuată.
Iar conform pct. 4.2.1 al contractului pârâtul s-a obligat să achite plata preliminară (avans), în mărime de 50% din costul lucrărilor la momentul încheierii contractului. Prin Acordul adiţional nr. 1 al Contractului de antrepriză nr. 221TT8 între părţi a fost stabilită următoarea ordine de achitare, 30% din costul lucrărilor se achită la data încheierii contractului şi 70 % nu mai târziu de 14 zile după executarea obligaţiilor de către SRL „Chiffdecor Grup”. Conform pct. 5.1 al contractului de antrepriză recepţionarea lucrărilor se face între părţile contractante prin act de recepţionare imediat după montarea construcţiilor. Durata recepţionării nu poate depăşi termenul de o zi. Recepţionării i se asimilează situaţia în care beneficiarul nu preia lucrarea în termenul stabilit în acest scop de antreprenor.
Indică că SRL „Sepaleta” nu a recepţionat lucrările în termenul stabilit şi în asemenea circumstanţe executare obligaţiilor contractuale de către SRL „Chiffdecor Grup” se consideră recepţionate fără careva obiecţii. Însă după executarea lucrărilor de către SRL „Chiffdecor Grup”, pârâtul a refuzat achitarea sumei restante din costul contractului în mărime de 101524 lei, care se confirmă şi prin actul de verificare a decontărilor reciproce la situaţia din 23 mai 2012. Susţine că prin nota extrajudiciară nr. 02-PSJ/12 din 21 martie 2012, remisă pârâtului i-a solicitat ultimului executarea benevolă a plăţilor restante, prin decontarea la contul SRL „Chiffdecor Grup” a valorii de 105106 lei. La 03 mai 2012 a formulat extrajudiciar revendicări analogice, pretenţia nr. 10- PSJ/12 din 03 mai 2012, însă a rămas fără răspuns.
Cu referire la art. 619 Codul civil, menţionează că pârâtul urmează să achite o dobândă de întârziere în mărime de 4069,30 lei. Afirmă că conform pct. 4.3 al contractului de antrepriză şi prevederilor acordului adiţional nr. 1 la contract în cazul expirării a 14 zile calendaristice din data finisării lucrărilor SRL „Sepaleta” nu-şi îndeplineşte obligaţiunile prevăzute la pct. 2.2.1, atunci acesta este obligat să achite o penalitate de 0,2 % din costul lucrărilor pentru fiecare zi depăşită peste termenul de 14 zile calendaristice. Astfel, pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare, consideră că pârâtul urmează să achite penalităţi de întârziere în mărime de 15634,70 lei. Solicită încasarea din contul SRL „Sepaleta” în beneficiul SRL „Chiffdecor Grup” a sumei de 121228 lei, taxa de stat în sumă de 3636,84 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică.
În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Chiffdecor Grup” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea din contul SRL „Sepaleta” în beneficiul SRL „Chiffdecor Grup”a sumei de 138335,49 lei, cheltuielilor juridice: taxa de stat în sumă de 4150,84 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 4000 lei, în total 8150,84 lei. În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că de la data depunerii acţiunii în instanţa de judecată a crescut numărul zilelor de întârziere a achitării sumei restante, modificându-se cuantumul penalităţii şi dobânzii de întârziere. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 20 august 2012 acţiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 a fost admisă cererea de apel declarată de SRL „Chiffdecor Grup”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă, încasat din contul SRL „Sepaleta” în beneficiul SRL „Chiffdecor Grup” a datoriei în sumă de 101524 lei, penalităţii în sumă de 155634,70 lei şi taxa de stat în mărime de 6759,84 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel.
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013 a fost corectată omisiunea în dispozitivul deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012, cu indicarea că dispozitivul deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 urmează a fi citit după cum urmează „se dispune încasarea de la SRL „Sepaleta” în folosul SC „Chiffdecor Grup” a datoriei în sumă de 101524 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 4069,30 lei, penalităţii în sumă de 15634,70 lei şi taxa de stat în mărime de 6759,84 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel”. La 08 februarie 2013 SRL „Sepaleta” a depus recurs nemotivat împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei contestate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
La 19 februarie 2013 SRL „Sepaleta” a depus recurs motivat împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei contestate ca fiind ilegală şi restituirea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea emiterii hotărârii, susţinând că argumentele instanţei privind încasarea integrală a pretenţiei pecuniare, nu sunt relevante. Consideră că au fost încălcate normele de drept procedural, deoarece în prima şedinţă de examinare a cauzei în complet a participat judecătorul Domnica Manole, iar în a doua şedinţă a participat alt judecător, fără de a fi înştiinţaţi despre schimbarea completului, astfel fiind lipsiţi de dreptul de a declara recuzarea judecătorului.
Menţionează că este cert faptul că intimatul a constatat incoerenţă între cerinţele invocate în cererea de chemare în judecată privind încasarea sumei de 146486,33 lei din contul SRL „Sepaleta” şi cuantumul pretenţiilor invocate în apel în sumă de 138335,49 lei. Insistă că suma calculată la depunerea cererii de chemare în judecată nu este întemeiată şi pretenţiile intimatului sunt exagerate. Afirmă că pretenţia cu privire la încasarea sumei de 138335,49 lei este neîntemeiată, deoarece este contrară prevederilor legale, şi anume art. 716 Cod civil. Menţionează că caracterul inechitabil al clauzelor contractuale standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere nu este compatibilă cu principiile de bază (esenţiale) ale reglementărilor de la care derogă.
Deci, pentru valabilitatea actului juridic sunt necesare de a lua în consideraţie premisele ce stau la baza încheierii lui. Act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Susţine că contractul de antrepriza este întocmit într-o formă ce nu este perceputa în totalmente de noi, ce ar produce efectul recunoaşterii ca fiind nul a acestui înscris. Consideră că această afirmaţie urmează a fi privită în contextul prevederilor art. 4 alin. (3) al Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care prevede că în cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte din ele sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie să fie redactate într-un limbaj clar şi inteligibil, să fie lizibile.
Această cerinţă este aplicabilă documentului în întregime, inclusiv notelor de subsol, trimiterilor la alte documente sau specificaţiilor de orice natură. Ca rezultat, consimţământul, în virtutea art. 199 Cod civil trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, adică având facultatea de a pătrunde, de a judeca şi de a aprecia lucrurile la justa lor valoare. Examinarea superficială a dosarului şi pronunţarea ulterioară a deciziei constă în faptul că, în cadrul şedinţei de judecată şi în referinţă a fost efectuată trimitere la circumstanţă în cazul în care intimatul ar fi efectuat lucrările contractate calitativ, în cazul dat SRL „Sepaleta” ar fi achitat suma de 86131,91 lei, sumă care se justifică şi prin prisma prevederilor art. 964 Cod civil.
Mai mult ca atât, intimatul în calculul privind costul obiectelor a majorat costul transportului pentru a-şi justifica lucrările necalitative şi recăpăta suma solicitată. Afirmă că lucrările respective au fost comandate pentru instalare la grădiniţa de copii, fapt ce implică folosirea mijloacelor financiare publice şi stabileşte cerinţe faţă de angajamentele asumate conform Legii nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea in construcţii, Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul de stat al calităţii în construcţii. Astfel, conform particularităţilor contractului de antrepriza, antreprenorul îşi asuma obligaţia sa efectueze o lucrare pe riscul sau, adică el poate pretinde remuneraţie, dacă rezultatul muncii sale va fi materializat şi predat clientului.
Indică că intimatul nu a îndeplinit cerinţele stabilite de normele prescrise in caietul de sarcini, fapt confirmat suplimentar în pretenţie. Invocă că instanţa de apel nu a luat în consideraţie concluziile expuse în actul de recepţie a Comisiei de Stat în construcţie privind viciile şi abaterile constatate în urma examinării obiectului. Ce priveşte executarea în termen a obligaţiunilor contractuale şi responsabilitatea părţilor faţă de angajamentele asumate, menţionează că conform pct. 3.1.1 al contractului de antrepriza intimatul şi-a asumat obligaţiunea de a instala confecţiile la 8-9 februarie 2012, însă în pofida angajamentelor asumate serviciile de instalare au fost efectuate la 27 februarie 2012, fapt confirmat prin actul nr. 221tt8.
Mai indică că din motivul că data nu a fost indicată corect, cât şi lucrările au fost efectuate cu încălcări grave de execuţie (fapt ce se confirmă prin pozele anexate la dosar) conform prevederilor art. 948 Cod civil, antreprenorul este obligat sa transmită clientului lucrarea liberă de orice viciu material sau juridic, lucrarea este liberă de vicii materiale, dacă are calităţile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra unor calităţi, lucrarea este liberă de vicii materiale dacă este corespunzătoare utilizării presupuse în baza contractului sau, dacă nu se poate deduce o asemenea utilizare, utilizării obişnuite, din care considerente a refuzat de a semna actul. Deci, din momentul încheierii contractului clauzele cu privire la termen devin obligatorii pentru părţi şi, conform art. 954 alin. (2) Cod civil, termenul de executare a contractului de antrepriza poate fi modificat numai cu acordul comun al părţilor.
Prin urmare, nerespectarea obligaţiilor contractuale de către antreprenor cu privire la termenul de executare a lucrărilor sunt considerate încălcări ale obligaţiilor contractuale, care implica răspunderea părţii vinovate. Consideră că concluziile intimatului cât şi instanţei de apel expuse în decizie precum că SRL „Sepaleta” a recepţionat lucrările nu sunt logice deoarece nu a fost semnat nici un act prezentat, deoarece conform anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 şi a ordinului nr. 3/5 din 15 ianuarie 2002 sunt stabilite cerinţe faţă de documentaţia de prezentare asupra lucrărilor efectuate în cazul utilizării investiţiilor publice în construcţii.
Susţine că viciile depistate nu au fost înlăturate, fapt ce se confirmă prin prescripţiile efectuate de V. Bujoreanu, Inspectorul Inspecţiei de Stat în Construcţii conform procesului-verbal nr. 0003155 din 05 noiembrie 2012. Afirmă că intimatul a prezentat în cadrul şedinţei anexa tehnică nr. 1 la contractul nr. 221tt8 din 27 ianuarie 2012 ce nu corespunde parţial anexei tehnice deţinute. Consideră că ultimul cu rea voinţă prezintă instanţei acte false, în rezultatul cărora doreşte să se îmbogăţească fără justă cauză. Menţionează că nu au solicitat efectuarea expertizei, dat fiind faptul că probele prezentate instanţei de judecată denotă cu certitudine neajunsurile şi carenţele ce au fost depistate în rezultatul efectuări lucrărilor de către intimat.
Indică că proba cu pozele foto se justifică prin prisma prevederilor art. 117 alin. (2) CPC. În acest context, concluzia Colegiului civil precum că proba cu pozele foto sunt ilegale nu sunt relevante, deoarece art. 146 alin. (2) CPC, statuează expres ce înregistrări nu sunt premise prin lege, adică pe ascuns. Astfel, afirmaţiile intimatului pe marginea refuzului efectuării expertizei şi privind prezentarea pozelor foto sunt alogice. În cazul dat nu a fost îngrădit dreptul intimatului de a demonstra contrariul prin solicitarea efectuării expertizei, de care a refuzat din „motu proprio”. La fel, susţine că sugestiile expuse de intimat în apel precum că lucrările efectuate de antreprenor au fost predate prin procesul-verbal nu corespund realităţii, deoarece actele ce au fost solicitate de către SRL „Sepaleta” pentru recepţie au fost primite de recurent abia la 30 august 2012, fapt ce denotă cu certitudine despre neglijenţa şi iresponsabilitatea intimatului.
Afirmă că însăşi SRL „Sepaleta” este în imposibilitate de a-şi recupera sumele investite în reparaţia grădiniţei de copii în rezultatul efectuării controlului la 05 noiembrie 2012 de către Inspecţia de Stat în construcţii din culpa intimatului ca rezultat al efectuării lucrărilor de instalaţie a uşilor şi ferestrelor necalitative cu abateri esenţiale de la normele stabilite în construcţie. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost primită de către recurent la 01 februarie 2013, fapt ce se confirmă prin recipisă (f. d. 135). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 februarie 2013 în termen.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.
Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Sepaleta”, SRL „Chiffdecor Grup”, concretizându-şi pretenţiile a solicitat încasarea sumei de 138335,49 lei, ce constituie din 101524 lei - suma restanţă, 31066,34 lei – penalităţi şi 5745,15 lei – dobânda de întârziere. La fel a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată şi anume pentru taxa de stat în sumă de 4150,84 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 4000 lei. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Chiffdecor Grup”, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, casând hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă, adoptând o nouă hotărâre cu privire la admiterea integrală a acţiunii, încasând din contul SRL „Sepaleta” în beneficiul SRL „Chiffdecor Grup” a datoriei în sumă de 101524 lei, penalităţii în sumă de 155634,70 lei şi a taxei de stat în mărime de 6759,84 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel.
Ulterior, prin încheierea din 18 februarie 2013 Curtea de Apel Chişinău a dispus corectarea omisiunii din dispozitivul deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012, menţionând că acest dispozitiv urmează a fi citit după cum urmează: „se dispune încasarea de la SRL „Sepaleta” în folosul SRL „Chiffdecor Grup” a datoriei în sumă de 101524 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 4069,30 lei, penalităţii în sumă de 15634,70 lei şi taxa de stat în mărime de 6759,84 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel”. În conformitate cu art. 241 alin. (5) şi (6) CPC, în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.
Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii. Iar în sensul art. 239 CPC, hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. De asemenea, concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluţia instanţei cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Or, în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate. La caz, instanţa de recurs reţine că contrar dispoziţiilor citate, soluţia dată de instanţa de apel este neînţeleasă fiind discordanţe între partea motivată şi dispozitivul deciziei contestate.
Astfel, fiind în prezenţa unei discordanţe între dispozitivul adoptat la data pronunţării deciziei contestate şi celui a deciziei motivate, prin încheierea din 18 februarie 2013 Curtea de Apel Chişinău a dispus corectarea omisiunii din dispozitivul deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012, menţionând că acest dispozitiv urmează a fi citit după cum urmează: „se dispune încasarea de la SRL „Sepaleta” în folosul SRL „Chiffdecor Grup” a datoriei în sumă de 101524 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 4069,30 lei, penalităţii în sumă de 15634,70 lei şi taxa de stat în mărime de 6759,84 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel”. Instanţa de recurs constată, însă, că încheierea menţionată nu reflectă soluţia instanţei expusă în partea motivată a hotărârii.
Or, deşi în partea motivată a deciziei instanţei de apel se indică că la caz urmează a fi încasată şi penalitatea, o motivare a instanţei în decizia contestată, care ar reflecta şi justifica acest cuantum al penalităţii lipseşte. În acelaşi timp, se reţine şi faptul că în concluzia părţii motivate instanţa de apel constată temeinicia acţiunii şi necesitatea admiterii acesteia integral, încasând sumele solicitate de către reclamant în cererea de bază. Instanţa de recurs relevă, însă, că în cadrul dezbaterilor judiciare, reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor (f. d. 60-61), acestea fiind majorate, prin urmare concluzia instanţei de apel cu referire la admiterea integrală a pretenţiilor este una lipsită de certitudine.
Aspectul dat indică incontestabil la superficialitatea examinării cauzei de către instanţa de apel. Totodată, se constată că, reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel, contrar dispoziţiilor conţinute la această normă, judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la susţinerile reprezentantului apelantului, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.
Astfel, în decizia instanţei sunt reflectate doar susţinerile formulate de către SRL „Chiffdecor Grup”, atât în acţiune, cât şi în cererea de apel, fără a combate în acest sens argumentele invocate de către reprezentantul SRL „Sepaleta” cu dezacordul pretenţiilor înaintate în speţă şi fără a indica materialul probator care ar justifica concluzia formată cu privire la încasarea sumei în mărime de 101524 lei. În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica temeiul legal al pretenţiilor, în baza probelor prezentate, cât şi cadrului legal aplicabil la caz.
În aceste condiţii este evident şi faptul că instanţa de apel examinând pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a litigiului, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din12 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chiffdecor Grup” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sepaleta” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi penalităţii, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu