2ra-1597/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1597/13 prima instanţă: N. Bănărescu instanţa de apel: EA. Gheorghieş, N. Chircu şi V. Harmaniuc DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat , Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursurile declarate de Grigore Albu şi Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Albu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, compensaţia pentru concediile nefolosite, compensaţiei în locul restabilirii în funcţie şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Grigore Albu, fiind casată hotărârea Judecătoriei Edineţ din 30 august 2012 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 19 ianuarie 2012, Grigore Albu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, compensaţia pentru concediile nefolosite, compensaţiei în locul restabilirii în funcţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 decembrie 2010 a încheiat contract individual de muncă cu Întreprinderea de arendă „Maconi” pe un termen de un an, fiind angajat în funcţia de şef la mina „Gordineşti”. Conform contractului de vânzare-cumpărare din 04 mai 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a procurat Întreprinderea de arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate. Susţine reclamantul că, la 15 iunie 2011, administratorul insolvabilităţii i-a solicitat să depună cerere privind demisionarea de la Întreprinderea de arendă „Maconi” şi cerere privind angajarea la Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”. Invocă reclamantul că la 15 iunie 2011 a fost concediat, însă cu ordinul de concediere a făcut cunoştinţă la 28 octombrie 2011, când a primit carnetul de muncă.

Consideră reclamantul că ordinul de concediere nr. 2 din 15 iunie 2011 este ilegal şi urmează a fi anulat, deoarece conform art. 85 alin. (1) Codul muncii acesta nu putea fi emis în aceiaşi zi, ci după 14 zile de la data depunerii cererii de demisie. Reclamantul menţionează că la emiterea ordinului de concediere nu i-a fost achitată compensaţia pentru concediul nefolosit pentru 92 zile în sumă de 18 720 lei.

Cere Grigore Albu anularea ordinului nr. 2 din 15 iunie 2011 emis de Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” privind concedierea sa din funcţie de şef la mina „Gordineşti”, restabilirea în funcţia de şef la mina „Gordineşti”, încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 14 700 lei, compensaţia în locul restabilirii în funcţie în mărime de cinci salarii de funcţie în sumă de 10 500 lei, compensaţia pentru concediul nefolosit în sumă de 18 720 lei pentru 92 zile, prejudiciul moral în mărime de cinci salarii de funcţie în sumă de 10 500 lei şi cheltuielile de judecată. Pe parcursul examinării pricinii, Grigore Albu a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de lucru în sumă de 25 200 lei pentru 12 luni (f.d.

91). Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 30 august 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă de omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, a fost admisă cererea de apel depusă de Grigore Albu, fiind casată hotărârea Judecătoriei Edineţ din 30 august 2012 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii, a fost anulat ordinul nr. 2 din 15 iunie 2011 emis de Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” privind concedierea lui Grigore Albu din funcţie de şef la mina „Gordineşti”, a fost restabilit Grigore Albu în funcţia de şef la mina „Gordineşti”, a fost încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” în beneficiul lui Grigore Albu salariul pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 14 700 lei, compensaţia în locul restabilirii în funcţie în mărime de trei salarii de funcţie şi prejudiciul moral în mărime de trei salarii de funcţie.

În rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. La 15 martie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Astfel recurentul susţine drept eronată concluzia instanţei de apel că Grigore Albu a făcut cunoştinţă cu ordinul de concediere la 28 octombrie 2011, deoarece odată cu depunerea cererii de demisie, raporturile de muncă au încetat.

În ceea ce priveşte documentele prezentate de Grigore Albu şi anume actul de predare-primire, borderoul de inventariere, reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a menţionat că acestea nu întrunesc careva condiţii pentru a fi considerate documente oficiale, deoarece nu sunt semnate de directorul întreprinderii şi nu sunt ştampilate. La 08 aprilie 2013, Grigore Albu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii şi încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 39 900 lei pentru perioada 15 iunie 2011 până la 19 ianuarie 2013, compensaţia pentru concediul nefolosit în sumă de 5040 lei şi prejudiciului moral în mărime de şase salarii ce constituie 12 600 lei.

În motivarea recursului recurentul Grigore Albu a indicat că nu este de acord cu aprecierea prejudiciului moral în mărime de trei salarii de funcţii, întrucât după concediere starea sănătăţii s-a agravat. De asemenea recurentul consideră că instanţa de apel urma să încaseze salariul pentru toată perioada absenţei forţată de la lucru, adică până la 17 ianuarie 2013, data emiterii deciziei instanţei de apel. La 30 aprilie 2013, Grigore Albu a depus referinţă la cererea de recurs depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil. La 02 mai 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a depus referinţă la cererea de recurs depusă de Grigore Albu, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din actele cauzei s-a stabilit că la 01 decembrie 2010 Grigore Albu a fost angajat în funcţia de şef la mina „Gordineşti” conform contractului individual de muncă încheiat cu Întreprinderea de arendă „Maconi” pe un termen de un an.

Conform contractului de vânzare-cumpărare a întreprinderii ca complex patrimonial unic nr. 963 din 04 mai 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a procurat Întreprinderea de arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate (f.d. 56-58). La 15 iunie 2011, Grigore Albu a depus cerere, prin care a solicitat concedierea din funcţia de şef la mina „Gordineşti” şi desfacerea contractului individual de muncă nr. 44 din 19 noiembrie 2009 în conformitate cu art. 85 alin. (1) Codul muncii, propria iniţiativă (f.d. 59). Potrivit ordinului nr. 2 din 15 iunie 2011, emis de Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, Grigore Albu a fost concediat din funcţie de şef la mina „Gordineşti” în legătură cu demisia din propria iniţiativă (f.d.

60). La 19 ianuarie 2012, Grigore Albu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, compensaţia pentru concediile nefolosite şi repararea prejudiciului moral. Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanţă prin hotărârea din 30 august 20125 a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii. Judecînd recursul declarat în limitele invocate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural şi material.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) CPC la deliberarea hotărârii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Conform art. 355 alin. (1) lit. a) şi b) Codul muncii cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său; în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Conform art.271 Codul civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Conform art.355 alin.(2) Codul muncii, cererile depuse cu omiterea termenelor prevăzute la alin.(1), din motive întemeiate, pot fi repuse în termen de instanţa de judecată. Articolul 116 alin. (3) Codul de procedură civilă prevede că la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Din conţinutul dispoziţiilor citate rezultă în mod cert că în vederea soluţionării litigiului cu privire la restabilirea în funcţie, Grigore Albu urma să se adreseze instanţei de judecată în termen trei luni din momentul în care a aflat despre încălcarea dreptului său.

Instanţa de apel a susţinut poziţia lui Grigore Albu precum că a făcut cunoştinţă cu ordinul de concediere, la 28 octombrie 2011, odată cu primirea carnetului de muncă. Instanţa de recurs menţionează că la materialele pricini nu există un act, care ar confirma recepţionarea de către Grigore Albu a ordinului de concediere, precum şi a carnetului de muncă. În vederea soluţionării juste a acestui aspect, instanţa urmează să stabilească momentul în care Grigore Albu a aflat despre încălcarea dreptului său, luând în consideraţie acte ce confirmă recepţionarea sub semnătură a ordinului de concediere sau a carnetului de muncă. De asemenea la examinarea termenului privind depunerea acţiunii urmează a fi stabilit momentul încetării îndeplinirii obligaţiilor de muncă de către recurentul-reclamant, or încetarea raporturilor de muncă prezumă cunoaşterea de către ultimul a încălcării dreptului său.

Suplimentar este de menţionat că instanţa de apel a admis cerinţele lui Grigore Albu conform cererii de chemare în judecată privind repunerea în funcţia de şef la mina „Gordineşti”, dispunând în acelaşi timp şi încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a compensaţiei în locul restabilirii în funcţie în mărime de trei salarii de funcţie. Completul judiciar menţionează că dispozitivul deciziei instanţei de apel este contrar prevederile art. 90 alin. (4) Codul muncii, care prevede că în locul restabilirii la locul de muncă, părţile pot încheia o tranzacţie de împăcare, iar în caz de litigiu – instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensaţie suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului.

Astfel în vederea examinării juste a pricinii, instanţa urmează să concretizeze cerinţele reclamantului, să emită o hotărâre clară în privinţa cerinţei cu privire la restabilirea în funcţie. Completul judiciar menţionează că încasarea compensaţiei suplimentare în locul restabilirii în funcţie poate fi admisă de instanţa de judecată în situaţia în care ar exista un acord a salariatului. La caz, instanţa urmează să concretizeze perioada pentru care salariatul este repus în funcţie, or odată cu pronunţarea hotărârii şi încasarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie se exclude posibilitatea salariatului de a fi repus în funcţie.

Instanţa de apel a admis acţiunea şi a dispus încasarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie în mărime de trei salarii medii şi a prejudiciului moral în mărime de trei salarii medii, fără a indica în hotărâre mărimea salariului lunar al recurentului-reclamant, precum şi suma ce a fost admisă, or conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică.

De asemenea concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii trebuie să coincidă cu circumstanţele pricinii, constatate pe parcursul dezbaterilor judiciare, în caz contrar hotărârea fiind lovită de nulitate. Instanţa de recurs reţine că conform cererii de chemare în judecată Grigore Albu a solicitat printre cerinţele înaintate şi încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit. Instanţa de apel nu a examinat această pretenţie, fapt care contravine prevederilor art. 241 CPC, conform cărora instanţa de judecată este obligată să se expună în privinţa tuturor cerinţelor reclamantului. De asemenea instanţa de apel a dispus încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” în beneficiul lui Grigore Albu salariul pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 14 700 conform cerinţei înaintate de reclamant, fără a specifica perioada pentru care a fost încasată această sumă.

La materialele pricinii nu există un certificat eliberat de Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, care ar confirma salariu de funcţie a lui Grigore Albu în perioada activării acestuia la Întreprinderea de arendă „Maconi”. Conform declaraţiilor lui Grigore Albu, ultimul a menţionat că a activat la Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” până la 15 iulie 2011, iar reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” a indicat că odată cu emiterea ordinului de concediere, adică 15 iunie 2011, raporturile de muncă au încetat. La examinarea pretenţiei cu privire la încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, instanţa nu a supus examinării nici tabelul specializat de evidenţă a timpului de muncă, listele de plată a salariilor pe perioada respectivă, nota contabilă.

Instanţa nu a dat apreciere suficientă acestor circumstanţe, nu a supus examinării multiaspectuale temeiul legal a solicitărilor, totodată conţinutul deciziei nu reflectă motivarea desfăşurată a concluziilor instanţei de apel. Acestea, având un caracter superficial şi evaziv fapt care serveşte temei de casare a deciziei emise. Prin urmare, în lipsa unui răspuns clar şi explicit referitor la unul din argumentele esenţiale ale cererii, hotărârea judecătorească se consideră nemotivată. Nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil prevăzut de art.6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care obligă judecătorii naţionali să motiveze deciziile pentru a nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine şi a nu le crea impresia că nu au fost auziţi.

Aşadar, fără a argumenta şi a motiva soluţia, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural. Reieşind din cele expuse şi având în vedere faptul că s-a constatat aplicarea eronată a normelor de drept procedural, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursurile, a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecare, instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, să examineze litigiu obiectiv şi sub toate aspectele, să aprecieze corect normele de drept aplicabile raportului juridic litigios şi să emită o hotărâre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admit recursurile declarate de Grigore Albu şi Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Albu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, compensaţia pentru concediile nefolosite, compensaţiei în locul restabilirii în funcţie şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Bălţi , în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru