2ra-1440/13 — Privind încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării contractului

Instanţa de fond: Judecătoria Orhei – S. Procopciuc Dosarul nr. 2ra-1440/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Ranga Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei – Rodica Tomulescu împotriva lui Gheorghe Ranga privind încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării condiţiilor contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, prin care s-a respins apelul declarat de către Ranga Gheorghe, c o n s t a t ă : La 10 decembrie 2009, Marina – Rodica Tomulescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Ranga privind încasarea prejudiciului cauzat în sumă de 1300 euro, ca urmare a neexecutării condiţiilor contractului de asistenţă juridică nr. 21 încheiat la 22 septembrie 2008. În motivarea acţiunii, Marina – Rodica Tomulescu a invocat că, 22 septembrie 2008, a încheiat cu Gheorghe Ranga un contract de asistenţă juridică, prin care Gheorghe Ranga şi-a asumat obligaţia contra unei plăţi în sumă de 1.520 euro, să contribuie la obţinerea în regim de urgenţă - redobîndirea cetăţeniei române la Consulatul României din Paris.

Marina – Rodica Tomulescu a mai menţionat că, a pus la dispoziţia lui Gheorghe Ranga toate actele necesare, însă ultimul a dat dovadă de incompetenţă totală şi indiferenţă, a tergiversat depunerea actelor pentru redobîndirea cetăţeniei române şi ca consecinţă nu s-a încadrat în termenul în care astfel de acte puteau fi depuse de persoanele cu statut de student pe teritoriul Franţei. Indică Marina – Rodica Tomulescu că, avea un atare statut şi beneficia de acest drept, însă procedura respectivă s-a încheiat la 01 ianuarie 2009 şi Gheorghe Ranga 1 nu s-a încadrat în acest termen, deoarece nu cunoştea că, pentru aceasta nu sînt necesare declaraţii, cereri vizate la notar în ţara de origine, legalizarea actelor şi certificatelor, ci doar era necesară prezentarea actelor originale, fotocopii de pe el şi originalul cazierului juridic care urma a fi tradus în limba română şi legalizat la un notar pe teritoriul Franţei.

Consideră Marina – Rodica Tomulescu că, Gheorghe Ranga încheind contractul de asistenţă juridică, a urmărit scopul de a intra în posesia unei sume de bani transmisă, sumă care refuză să o restituie, fapt care a determinat să se adreseze cu acţiune în judecată. În cadrul examinării cauzei, Marina – Rodica Tomulescu a înaintat cerere suplimentară, solicitînd încasarea prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei şi a prejudiciului material în sumă de 150 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 22 decembrie 2010, a fost admisă parţial acţiunea şi s-a încasat de la Gheorghe Ranga în folosul Marinei – Rodica Tomulescu suma prejudiciului cauzat în mărime de 1300 euro sau echivalentul în valută naţională la momentul executării hotărîrii, taxa de stat în sumă de 663,50 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 11 octombrie 2012, a respins apelul declarat de către Gheorghe Ranga. La 25 februarie 2013, Gheorghe Ranga a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. În motivarea cererii de recurs, Gheorghe Ranga a invocat că, decizia Curţii de Apel Chişinău este eronată şi neconcludentă, fiindcă contravine circumstanţelor cauzei. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 11 octombrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 20 decembrie 2012 (f.d.

162), fiind recepţionată la 28 decembrie 2012. Cererea de recurs a fost depusă la 25 februarie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Gheorghe Ranga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum instanţele de fond şi de apel nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, deoarece instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele şi au dat o apreciere corectă probelor prezentate, invocarea de către recurent a motivelor respective fiind de natură declarativă şi lipsită de oricare temei factologic. Totodată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 3 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sînt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în modul corespunzător.

Astfel, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheorghe Ranga ca inadmisibil. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Gheorghe Ranga împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gheorghe Ranga , împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei – Rodica Tomulescu împotriva lui Gheorghe Ranga privind încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării condiţiilor contractului. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 4