2r-458/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – V. Gâscă dosarul nr. 2r-458/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de către Sergiu Bostan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Bostan împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Sergiu Bostan împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 constată: La 14 decembrie 2004, Sergiu Bostan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin Ordonanţa Judecătorească nr. 2-1163/05 din 07 februarie 2005 emisă de Judecătoria Râşcani mun. Chişinău reclamantului- creditor i s-a adjudecat din contul pârâtului-debitor SA „Protet-Impex” SRL salariul neachitat în mărime de 19304,47 lei şi penalitatea în mărime de 10493,62 lei, iar în total suma de 29798,09 lei.

Menţionează că la 11 februarie 2005 ordonanţa nominalizată a fost pusă pe rol de către Oficiul Executare a s. Râşcani şi urma să fie executată imediat din contul vânzării, de către administraţia oficiului executare, a imobilului debitorului aflat pe str. Renaşterii, 29, care a fost vândut, potrivit dovezilor documentare, noului proprietar „Miconicplus” SRL, la 23 februarie 2005. Afirmă că administraţia Oficiului de Executare în procesul executării ordonanţei judecătoreşti, l-a minţit, iar din luna martie 2006, l-a indus şi în erori scrise făcute de către Oficiul de Executare prin răspunsuri documentare cu conţinut fals, denaturat, expediate de ei, ca răspuns, la cererile lui privind mersul executării ordonanţei judecătoreşti în litigiu.

Conform art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Indică că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale(prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Susţine că conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică care consideră că i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin această încălcare se stabileşte de instanţa de judecată, în funcţie de circumstanţele cauzei în cazul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant. Astfel, referindu-se la prejudiciul efectiv, prin încălcarea dreptului menţionat, consideră că este lucid că, nu a primit nu numai în termen rezonabil, ci şi până la acel moment, suma adjudecată încă în februarie 2005 de 29798,09 lei, sumă care în perioada nominalizată, s-a devalorizat esenţial, respectiv prejudiciul efectiv fiind de 51073,92 lei. Cu referire la venitul ratat din vina pârâtului, indică că potrivit datelor oficiale ale Băncii Naţionale evoluţia ratei medii a dobânzii la depozitele în monedă naţională atrase de la persoane fizice în perioada martie 2005-octombrie 2011 a fost, în mediu, de 13,81%, venitul ratat constituind suma de 4115,11 lei.

Afirmă că a suportat cheltuieli în legătură cu intervenţiile de a i se restabili dreptul încălcat, prin urmare în legătură cu iniţierea cauzei privind declararea nulităţii încheierii Oficiului de Executare Râşcani din 22 decembrie 2005, obţinerea certificatului OCT „Cadastru”, iniţierea acţiunii în cauză, în sumă de 165,68 lei. Consideră că prejudiciul material constituie suma de 55189,03 lei, cel moral 30000 lei, cheltuielile la momentul depunerii cererii – 165,68 lei, iar în total suma de 85354,71 lei. Menţionează că conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze şi care urmează să recupereze prejudiciul este Ministerul Finanţelor.

Mai indică că debitorul „Protect-Impex” SRL de facto nu activează şi nu există din anul 2005. Iar Oficiul de Executare s. Râşcani care se află în componenţa Departamentului Executare, la 15 octombrie 2010 în baza Hotărârii Guvernului nr. 958, şi-a încetat activitatea. Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a ordonanţei judecătoreşti nr. 2-1163/05 din 07 februarie 2005 emisă de Judecătoria Râşcani mun. Chişinău şi încasarea din contul statului în beneficiul lui a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea ordonanţei în sumă de 55189,03 lei, celui moral în sumă de 30000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 165,68 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 22 mai 2012 a fost admisă parţial acţiunea şi încasat de la Bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului de Finanţe al RM în beneficiul lui Sergiu Bostan a sumei de 29798,09 lei cu titlu de datorii, rata inflaţiei pe perioada neexecutării ordonanţei – 21275,83 lei, venitul ratat în mărime de 4115,11 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 5000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea. La 17 ianuarie 2013 Sergiu Bostan a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia şi casarea deciziei instanţei de apel.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că decizia Curţii de Apel din 23 octombrie 2012 este în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. h) CPC. Astfel, obiectul acţiunii respinse de către Curtea de Apel Chişinău, de fapt, se referă la neexecutarea în termen rezonabil, mai mult de 7 ani a unei hotărâri judecătoreşti. Menţionează că Republica Moldova a fost condamnată în mai multe rânduri pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, în cauzele Prodan c. Moldovei; Popov (1) c. Moldovei; Bulava c. Moldovei; Rusu c. Moldovei; Vacarencu c. Moldovei; Prepeliţă c. Moldovei; Avram, Tudor-Auto SRL şi Triplu- Tudor SRL c. Moldovei) şi pentru inacţiunea executorului judecătoresc pentru a executa o hotărâre, cauza Istrate c. Moldovei.

Consideră că prin anularea deciziei Curţii de Apel din 23 octombrie 2012 ar putea fi remediată o eventuală încălcare al art. 6 din CEDO. Afirmă că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Sergiu Bostan împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012. La 14 mai 2013 Sergiu Bostan a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, rejudecarea pricinii ori trimiterea la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că Curtea de Apel a evitat să aprecieze argumentele categorice ce denotă neexecutarea intenţionată de către Oficiul de Executare Râşcani, a ordonanţei judecătoreşti cu menţiunea „urmează a fi executată imediat”, inclusiv şi răspunsurile mincinoase ale Oficiului de Executare, scrise şi expediate lui la cererile depuse de către dânsul. Menţionează că răspunsuri în legătură cu tergiversarea executării ordonanţei în cauză, i-au fost expediate de Oficiul de Executare la 07 martie 2006, 16 februarie 2008, 19 februarie 2009, toate fiind anexate la dosar, însă Colegiul le-a ignorat. Susţine că instanţa a evitat să se expună şi asupra faptului încălcării evidente, de către OE, a ordinii de satisfacere a creanţelor şi categoriilor de creanţe, prevăzute de art. art. 141, 142 Cod de executare (red.

2005), fapt demonstrat documentar, inclusiv şi prin oferirea suplimentară instanţei de revizuire, a dovezii incontestabile - titlului executoriu nr. 2-1163/2005, (emis, conform pct. 3 din art. 354 CPC, red. 2005) privind încasarea taxei de stat în sumă de 894 lei, fără menţiune: „urmează a fi executat imediat” în baza cărui s-a încasat taxa de stat în sumă de 894 lei, la a patra lună, de la recepţionarea de către Oficiul de Executare a titlului executoriu . Iar ordonanţa în cauză cu menţiunea urmează a fi executată imediat, fiind pe rolul Oficiul de Executare (în ordinea pct. 1, 2 din art. 354 CPC red.

2005) din 11 februarie 2005, evident şi la momentul întrării ei în vigoare, şi la data încasării taxei de stat, măcar concomitent cu încasarea taxei de stat în sumă de 894 lei, nu a fost executată, şi anume din interese meschine ale funcţionarilor Oficiul de Executare, ci a fost neglijată, ocolită şi tergiversată abuziv până la 22 decembrie 2005, când Oficiul de Executare unilateral şi abuziv a emis o încheiere de restituire a o parte din documentele executorii, inclusiv a ordonanţei judecătoreşti în cauză, pe motiv că bunurile ridicate şi transmise spre realizare, nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor. Afirmă că despre încheierea nominalizată nu a fost informat pentru a-şi putea realiza dreptul de a o ataca, şi astfel, ordonanţa judecătorească a rămas neexecutată din vina directă a Oficiului de executare, timp de 8 şi nu 4 ani, cum conchide în decizia sa Curtea de Apel.

Referitor la argumentul Curţii precum că la momentul vânzării imobilului din bd. Gr. Vieru, 29, mun. Chişinău în Oficiul de executare Râşcani se aflau spre executare 85 titluri executorii privind încasarea sumelor în beneficiul diferitor creditori de la SA „Protect-Impex” SRL, menţionează că această afirmaţie este declarativă, netemeinică şi dubioasă, deoarece nu are nici un suport real, iar cifra numită de Oficiul de executare, 85 - documente executorii, a fost utilizată fără verificarea, suplimentară, necesară ce se impune, inclusiv pe categoriile creanţelor. Indică că Oficiul de executare Râşcani la solicitare a evitat să prezinte lista documentelor executorii ale creditorilor urmăritori conform ordinii de satisfacere a creanţelor, inclusiv şi după categoriile de creanţe (art. art. 141, 142 Cod de executare), cât şi conform menţiunii „ urmează a fi executat imediat”; Ori măcar lista creditorilor, căror li s-au satisfăcut creanţele.

De asemenea, Oficiul de executare a evitat să prezinte informaţia privind suma încasată din vânzarea imobilului debitorului în cauză, cât şi data când a fost transferată suma încasată, pe contul Oficiului de executare, precum şi informaţia veridică privind data şi luna vânzării imobilului debitorului, aceasta fiind obţinută numai de la ÎS „Cadastru”, în luna august 2011. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost primită de către recurent la 02 mai 2013, fapt confirmat prin recipisa anexată (f. d. 90). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 mai 2013 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

După cum rezultă din materialele dosarului drept temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, de către revizuient au fost invocate prevederile art. 449 lit. h) CPC. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece argumentele expuse în susţinerea cererii de revizuire nu constituie temei prevăzut de art. 449 lit. h) CPC, aplicabil la caz. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. h) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

În sensul normei enunţate este important de înţeles că revizuirea hotărârii judecătoreşti irevocabile în temeiul art. 449 lit. h) CPC este condiţionată de existenţa unei constatări a Curţii Europene pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului cu privire la încălcarea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale ale omului ori de existenţa unei declaraţii de recunoaştere a Guvernului Republicii Moldova cu privire la încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale revizuientului, în cazul supus revizuirii. Pe când în speţa dată astfel de circumstanţe lipsesc, revizuientul aducând în susţinerea cererii de revizuire practica CEDO pe alte cazuri, în opinia lui, similare speţei date, prin urmare nu este relevant temeiurilor de revizuire.

Este de menţionat că revizuirea este o cale de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs remarcă că Curtea de Apel Chişinău, temeinic a apreciat că argumentele invocate de Sergiu Bostan în cererea de revizuire cu referire aplicarea eronată a legislaţiei şi constatarea eronată a circumstanţelor cauzei nu pot constitui temei de revizuire în sensul invocat, dat fiind că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC.

În acest context, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurentului invocate împotriva încheierii recurate, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului şi nu indică la ilegalitatea încheierii atacate, mai mult că acestea se combat prin cele enunţate. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Sergiu Bostan.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Bostan împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan