2ra-1329/13 — Revendicarea bunurilor aflate în posesie străină

Instanţa de fond: Z. Aramă Dosarul nr. 2ra-1329/13 Instanţa de apel: D. Manole, B. Bîrca, N. Traciuc ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Plop Ion , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Cimişlia împotriva lui Plop Ion, privind revendicarea bunurilor aflate în posesie străină, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 29 martie 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 09 ianuarie 2012, Primăriei or.

Cimişlia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Plop Ion, privind revendicarea bunurilor aflate în posesie străină. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că pîrîtul deţine cu drept de proprietate un teren adiacent stadionului, care este proprietate publică de interes local. Indică reclamantul că pîrîtul în mod ilegal a acaparat o porţiune de teren cu suprafaţa de 0,0616 ha, din terenul stadionului, pe care l-a îngrădit cu plasă metalică şi a sădit pomi fructiferi şi viţă de vie. Mai menţionează reclamantul că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi nu pot fi dobîndite de persoane fizice sau juridice, inclusiv prin privatizare, iar actele juridice privind darea acestor bunuri în comodat sunt lovite de nulitate.

Cere reclamantul, obligarea pîrîtului să demoleze din cont propriu gardul şi să restituie terenul ocupat samavolnic. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 29 martie 2012, acţiunea a fost admisă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 02 mai 2012, Plop Ion a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, cererea de apel declarată de către Plop Ion a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. 1 La 05 februarie 2013, Plop Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 25 septembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 07 noiembrie 2012 (f.d. 97). Cererea de recurs a fost depusă la 22 noiembrie 2012, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Plop Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Plop Ion, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Plop Ion împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Plop Ion se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinkaia Ion Vîlcov 3